4,839 matches
-
pentru a aduce în România secolului al XIX-lea cărbunele - pe atunci principala sursă de energie industrială - din Valea Jiului, a fost una dintre primele realizări industriale ale comunismului. Dimpotrivă, în perioada interbelică, noua clasă politică românească, generația de „liberali” care succede generației de „conservatori” ce a dominat politic în timpul primei părți a domniei lui Carol I, este convinsă că bogăția societății românești în ansamblul ei, precum și prosperitatea populației sunt consecințe directe ale promovării unei clase de capitaliști autohtoni, având ca bază
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
tranziția postcomunistă. Această noutate mai trebuie însoțită de încă o schimbare majoră: redefinirea prosperității. Și, odată cu ea, de reconsiderarea factorilor producători de prosperitate. În ciuda faptului că prosperitatea populației nu a fost un obiectiv al nici uneia dintre tranzițiile care s-au succedat din secolul al XIX-lea și până acum, pe tot parcursul acestor tranziții - și, în bună parte, datorită lor -, societatea românească a produs prosperitate. Chiar dacă această prosperitate a fost orientată către anumite grupuri sociale, bine definite în politicile dominante ale
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
o societate capitalistă este cuceritoare prin caracterul ei rațional, prin numeroasele ilustrări care îi pot fi aduse și prin efectele ideologice. Tocmai de aceea a fost reluată în nenumărate variante de toate școlile de economie și politică care s-au succedat în secolele al XIX-lea și XX-lea. Și, ca orice modelare simplă, convingătoare și mult utilizată, este prea puțin aproape de realitate. Căci, de fapt, capitalul este investit după mult mai multe criterii decât doar cel referitor la profitabilitate. Printre
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
Călinescu în „Viața literară”, a însemnat doar un exercițiu de digitație pentru cel care, peste aproape patru decenii, își va schimba și stilul, și maniera, dar mai ales tonul. După o pauză autoimpusă, poetul revine cu volumul Arderea etapelor (1968), succedat la intervale scurte de alte noi cărți de versuri. Nimic (sau aproape) nu mai amintește de romanticul întârziat de odinioară, poetul dovedind odată cu înaintarea în vârstă nu doar o vitalitate (uneori exacerbată), dar și capacitatea de adaptare la noile formule
GRUIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287378_a_288707]
-
reprezentanții generației de varsta medie-Înaintată (peste 45 de ani În 1989) sunt considerați principalii „perdanți” ai reunificării Germaniei. Alte date disponibile n-ar confirmă totuși observația: categoria aceasta ar fi cea mai bine reprezentată În grupul managerilor industriali studiat, ei succedând celor ieșiți la pensie. Pe de altă parte, scăderea efectivelor cadrelor conducătoare a afectat mai mult femeile decât bărbații: doar 21% dintre femei continuă să fie prezente În eșantionul de manageri din 1993 față de 40% dintre bărbați. Au fost menținuți
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
ÎN VERSIUNEA TRIMISĂ IERI. Cu titlu comparativ, poate fi citat tabloul propus de politologul Elemér Hankiss, care observa mai multe faze traversate de intelectualii maghiari: „epocii transitologiei (1990-1994)” și a „Învățării (1992-1994)”, sau a „profesionalismului” (Începînd din 1995) i-au succedat „epoca noilor temeri”, „epoca perplexității” sau „epoca incertitudinii”, Începînd de la sfîrșitul anilor 1990. Cariera politică a unor intelectuali Îl face să vorbească de o nouă trădare a intelectualilor” și de „noi temeri” (Elemér Hankiss, 2002). Această categorie, mai degrabă mediatică
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
membru al Eforiei Școalelor (transformată în 1862 în Consiliul Superior al Instrucțiunii Publice). Din 1864, când ia ființă Universitatea din București, funcționează ca profesor de istoria literaturii clasice, fiind primul decan al Facultății de Litere (până în 1878). Funcțiile însemnate se succedă mereu și L. pune multă abnegație în îndeplinirea lor. În 1866, la înființarea Societății Literare Române, este ales secretar general, apoi președinte al Societății Academice Române (1870-1872, 1873-1876). Din însărcinarea forului academic a redactat împreună cu I. C. Massim Dicționarul limbei române
LAURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287756_a_289085]
-
, 1733-1774 (Letopisețul Țărei Moldovei de la domnia întâi și până la a patra domnie a lui Constantin Mavrocordat), scriere alcătuită în Moldova în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Transmisă într-un manuscris semnat de Enache Kogălniceanu, în care succedă letopisețului Pseudo-Amiras, cronica a fost atribuită la un moment dat unui înaintaș al lui Mihail Kogălniceanu, Enache Kogălniceanu - colecționar de texte istorice și cărți populare, frate cu bunicul viitorului om de cultură pașoptist -, dar ipoteza rămâne insuficient argumentată. De cultură
LETOPISEŢUL ANONIM AL MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287785_a_289114]
-
Ardeal” (pentru seria de la București) „The Liberty” (în Cleveland, alături de titlul în limba română), ca și subtitlul, care din 26 decembrie 1918 este „Foaie politică, socială și economică”. Redactor responsabil și editor este preotul Ioan Moța. La conducerea redacției se succedă I. Munteanu, I.V. Ioanovici, Nic. Oprișiu, Șt. Popp, Savu Roman, Iulius Ioanovici, Alex. Iozon, Ioan Adam, Const. Șandru, Pompiliu Albu, Cornel Muntean, Ioan Vasiu, Ioan Moța, care la 21 octombrie 1915 preia funcția de director (până la 17 august 1917), devenind
LIBERTATEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287800_a_289129]
-
letopiseț, departe de valoarea literară a operelor celor doi cronicari, are o fizionomie distinctă, caracterizată prin bogăție portretistică și amănunte semnificative, creatoare de atmosferă. Începe cu domnia lui Eustratie Dabija, urmărind în continuare prezentarea tuturor domnilor moldoveni care i-au succedat. Iliaș Alexandru, domn milostiv, care nu de puține ori plătea datoriile săracilor reclamați la judecăți, moare probabil, otrăvit de Gheorghe Duca. Ștefan Petriceicu fusese un domn slab și influențabil. Antonie Ruset, cel pârât la turci de boierii grupați în jurul lui
LETOPISEŢUL ANONIM ALTARII MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287786_a_289115]
-
Stadiul mobilizării este pasul logic următor, atât copiii, cât și părinții recunoscând diferențele și nepotrivirile dintre ei, mobilizând toate resursele pentru a rezolva problemele majore de neînțelegere și a deveni o familie „normală”, integră. • Mobilizării pentru a găsi soluții îi succedă, firesc, acțiunea propriu-zisă, care înseamnă instituirea de norme și reguli ca familie vitregă, se practică negocieri și compromisuri. Este pusă în lucru o imagine realistă, dar și binevoitoare despre fiecare membru al grupului familial și despre relațiile dintre aceștia. • Stadiul
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
în 1883 în „România literară”. Și „Foaia României” (1882-1884), intitulată „Foaia României literare” în 1884, scoasă de Adamski la București, premerge R.l., care în 1885 era la anul al patrulea de apariție. Organ al societății cu același nume, R.l. este succedată de o nouă publicație a lui Adamski, „Generația viitoare”. Adamski a fost directorul revistei. În 1886 conducerea este trecută unui comitet de redacție din care fac parte D. Stăncescu, N.D. Georgian, Emil I. Critzman, Dem. Gh. Lupașcu, I. Ștefănescu, C.
ROMANIA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289319_a_290648]
-
i se alătură ulterior Augustin Sandu. Din 1990 componența redacției se modifică sensibil, redactor-șef fiind Anda Raicu, redactor-șef adjunct Alexandru Condeescu și, începând cu numărul 12/1990, Traian Caraciuc, iar secretar general de redacție Mihai Ogrinji, căruia îi succedă Dan Constantinescu și Luminița Bănescu. De la numărul 1/1994 Anda Raicu devine director al publicației, iar Mihai Ogrinji redactor-șef. R.p. și-a schimbat de câteva ori și subtitlul, de la „Revistă lunară de turism” la „Turism, ecologie, cultură”. Din 1974
ROMANIA PITOREASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289332_a_290661]
-
Rosetti. Stilul său, pastișat și de cei mai apropiați colaboratori - Winterhalder, Carada sau Costinescu - își are sursa în oratoria revoluționară pașoptistă, amintind și de înflăcărarea romantică a publicisticii franceze de la 1848. Frazele se desfășoară larg, încărcate de patos, argumentele se succedă torențial, repetițiile abundă, trimiterile istorice prisosesc și se sprijină pe date memorabile. Efectul imediat e impresionant. Cu trecerea vremii, se observă totuși reluarea vechilor idei, cât și o anumită desprindere de realitate. Ca om politic, Rosetti rămăsese prizonierul unei epoci
ROMANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289364_a_290693]
-
însă pe fundalul nesiguranței familiei: „latifundiarul” Radu Rosetti se mută, în 1888, la Târgu Ocna, iar paradisul copilăriei ia sfârșit. Urmează povestea, marcată de tristeți și privațiuni, a studiilor, a construirii unei cariere. Portrete de profesori și de ofițeri se succedă, lipsite de relief, iar narațiunea se aseamănă unui documentar. Al doilea volum cuprinde perioada 1907-1914, ultimul an reprezentând un cutremur devastator în biografia lui R.: câteva zile după nașterea ultimei fiice, Safta (Elisabeta), soția îi moare, după numai șapte ani
ROSETTI-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289379_a_290708]
-
idilică a îmbelșugatei vieți a țăranilor (În pacea înserării, La polog etc.), prozele sale acuză injustiția și se pătrund de un mesianism artificial, uneori strecurat în versuri populare inautentice (Dreptate, La focuri, Mateiu Hurezan ș.a.) Primului volum de povestiri îi succedă multe altele, izvorâte din aceeași matrice: Icoane din popor (1911), La cruci (1911), Din umbra satelor (1913), Zile senine (1913) și Însăilări (1914; Premiul Academiei Române), Gura iadului (1915), Clacă și robot (1916) ș.a. Nuvela titulară a culegerii Pădurarul Stoichiță (1957
LUNGIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287917_a_289246]
-
identificați în structura situației educaționale respective. Myers (1990, p. 249) observă că, în cazul a două mesaje persuasive auzite unul după celălalt, la care audiența trebuie să răspundă după un timp anume, apare efectul de întâietate, dar, dacă mesajele se succedă cuprinzând o anumită perioadă între ele, efectul recentivității primează. Mesajele pot varia și în funcție de afinitatea și relevanța subiectului în raport cu receptorul sau în funcție de stilul și tipul de adresare folosite. Receptorii mesajelor diferă între ei prin receptivitatea față de sursă sau mesaj, prin
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
-se una pe cealaltă ca „noi”. Există mai multe concepții privind fazele prin care trece un grup în momentul reunirii (inițierea, experimentarea, intensificarea, integrarea și obligațiile reciproce) sau separării (diferențierea, superficializarea, stagnarea, evitarea și terminarea); alți autori vorbesc despre etape succedate de crize ce ar face posibilă o etapă superioară (etapa creativității - criza conducerii, etapa direcției - criza autonomiei, etapa delegării - criza controlului, etapa coordonării - criza birocrației, etapa colaborării - criza „?”). 2. Grupurile pot avea un evantai larg de caracteristici, în funcție de tipul lor
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Ducăi-vodă, acesta din zel de a-i face pe plac domnitorului. Tot rău se sfârșește povestea și pentru fiul nelegitim al unui domn, călugărit cu sila (Boii lui Ionașcu). File de cronică apocaliptică (război, ciumă, cutremur, secetă, potop, lăcuste) se succedă în Adevăratul letopiseț al lui Enaki vătaful, în timp ce Jalba lui Paramon, care deschide volumul, sau relatarea intrigilor de curte în Sărbătorile boierului Melentie se susțin prin imitarea stilului biblic în prima și a viziunii cronicărești în cealaltă. Livrescul răzbate la
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
Natura e grazia: Gli atti Pelagio; La grazia di Cristo e il peccato originale..., intr. și note A. Trapè, trad. it. I. Volpi). 13. Criza pelagiană: a doua fază Astfel, în circa trei-patru ani, mai multe opere ce s-au succedat în ritm rapid păreau să fi potolit erezia. Dar nu s-a întîmplat așa, fiindcă Pelagius, după ce se refugiase în Palestina, obținuse un succes notabil disociindu-se de poziția extremistă a lui Celestius. Ca urmare, a fost reabilitat de un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
că o astfel de condamnare avusese drept cauză maniheismul ascuns al lui Augustin. Zosimus i-a certat cu asprime pe episcopii africani pentru decizia luată. Așadar, totul trebuia luat de la capăt. Nu putem expune aici evenimentele complexe care s-au succedat după hotărîrea papei; Pelagius a scris un nou tratat, Despre liberul arbitru, iar Augustin a reluat acțiunea de combatere a ereticului prin două opere scrise în 418 și legate între ele, una Despre harul lui Cristos (De gratia Christi) și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
XIV EPOCA INVAZIILOR BARBARE îN OCCIDENT în secolul al V-lea, problema barbarilor devine mult mai gravă decît lăsase să se întrevadă epoca lui Theodosius, încheiată în 395; dar tocmai marile invazii care au început în 406-408 și s-au succedat fără încetare de-a lungul întregului secol au caracterizat viața lumii mediteraneene, și în special a Occidentului de limbă latină. Realitatea barbară, sosită o dată cu marile invazii din primii ani ai secolului al V-lea, nu mai era, firește, o noutate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
context social și politic, creștinismul trebuie să fie conștient de noua situație, iar reacția la noile condiții este, de obicei, vivace și inovatoare (cu excepția cîte unui literat pedant, înțepenit în exaltarea trecutului). Astfel, în urma marilor migrații barbare care s-au succedat începînd cu 406, imperiul a pierdut progresiv Britannia (niciodată romanizată total), Spania, unde s-au stabilit suabii și apoi vizigoții (ultimii devastaseră Italia în 410 și se stabiliseră la început în Gallia meridională), Africa, ocupată definitiv de vandali în 435
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sa; compunerea operei datează așadar cam din acea perioadă. Scrierea este concepută ca o conversație între Grigorie și un tînăr discipol al său, diaconul Petru, care, înfățișat ca o persoană foarte neștiutoare, vorbește în numele ignoranților ce trebuie instruiți. Episoadele se succedă fără nici o legătură între ele și conțin minuni, viziuni și vindecări miraculoase. Important e faptul că a doua carte îi este dedicată în întregime Sfîntului Benedict. Cercetătorii și-au pus întrebări în privința tipului de credință creștină din vremea lui Grigorie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care, evident, spuneau mai puține în legătură cu comportamentele ce trebuie adoptate și cu dificultățile ce trebuie înfruntate în deșert (de exemplu, colecția sistematică 4, 1; 11, 56). J.-C. Guy clasifică apoftegmele în cinci tipuri principale: (1) cele în care se succedă întrebarea unui discipol, răspunsul unui maestru și, eventual, o cerere de clarificare urmată de un nou răspuns; (2) o sentență care nu constituie un răspuns la o întrebare, ci este extrasă dintr-o conversație colectivă; (3) o scurtă anecdotă biografică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]