3,015 matches
-
sălii cu viteza de doi kilometri pe oră a Liniei. Își ridica privirea spre chenarul cu alfabetul englezesc de pe pereții sălii de clasă. Pe alte rânduri, În jurul lui, alți bărbați stăteau aplecați deasupra unor manuale identice. Cu părul țeapăn de la sudoarea uscată, cu ochii roșii de la praful metalic, cu mâinile zdrelite, recitau supuși, ca niște copii din cor: ― Angajații trebuie să folosească din belșug apa și săpunul la ei acasă. ― Curățenia e primul semn al unei vieți civilizate. ― Nu scuipați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cum Îl ia brusc amețeala. Febra jocurilor de noroc care Îl posedase timp de douăzeci și șase de luni Îl părăsi, trimițându-i un ultim val de căldură prin piele, și dintr-o dată Întregul corp Începu să-i șiroiască de sudoare. Ștergându-și sprâncenele, Lefty ieși din bancă și se Îndreptă spre o bătrânețe săracă. Strigătul asurzitor pe care l-a scos bunica mea când a aflat de dezastru nu poate fi redat În scris. Țipătul a continuat, prelungindu-se parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de zile masă de ping-pong, dar până atunci, indiferent cât ne antrenam, fratele meu și cu mine, nici măcar nu ne apropiaserăm de posibilitatea de a-l bate pe Milton. Nici noua mea alonjă, nici concentrarea Capitolului Unsprezece, cu broboane de sudoare pe tâmple, n-au fost suficiente pentru a ține piept răsucirilor periculoase ale lui Milton sau loviturii lui „mortale“, care ne lăsa urme roșii pe piept, prin haine. Dar În vara aceea ceva se schimbase. Când Milton făcea apel la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Începu să apese frenetic pe claxon. Sunetele puternice care ieșeau de sub capota Cadillacului ar fi putut foarte bine să iasă din pieptul lui Milton Însuși. Tensiunea Îi crescuse și, În haina lui de mașină, corpul i se făcu fleașcă de sudoare. Fusese sigur că Îl va aduce pe părintele Mike la tribunal, În Statele Unite. Dar cine știa ce avea să se Întâmple o dată ce ajungea În Canada? Canada, cu pacifismul ei și cu medicina socialistă! Canada, cu milionul ei de vorbitori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dese și neîngrijite de la capătul grădinii și am dat față în față cu cel puțin o sută de elevi care se chinuiau să smulgă din pământul rece buruienile și plantele care-și aveau casa acolo. Fețele le erau ude de sudoare și mâinile le tremurau de efortul pe care-l depuneau. Chiar era Sergiu! În spatele lor, sprijinindu-se de o sapă curată, stătea el. Părea să-i supravegheze pe cei care munceau, Sergheiov obosindu-și numai limba și picioarele, care trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
chiar sub laboratorul de biologie. Se pare că, în aceste vremuri tulburi, ciudatul devine obișnuit și banal. Trecu o vreme, în care se arătase deranjat de ceea ce-și amintise, încruntându-se frecvent și ștergându-și din când în când sudoarea de pe frunte. Sapa ta e curată, Sergiu, observă Vladimir. Așa e, zise el scuzabil. Mă duc să-i ajut pe amărâții ăștia că văd că nu mai au spor. Ia-i și tu mai ușor, Sergiu! îi strigai când începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
degetele lor, iar pe fața lor citeam crispare și atenție. Apoi l-am văzut pe Sergheiov. Ținea în mâinile sale două pistoale și le îndrepta spre cineva. Degetele îi erau aproape albe de încordate ce erau și broboane mici de sudoare îi încoronau fruntea. Vladimir stătea pe un scaun și dădea impresia că se afla la o partidă de ceai în compania unor vechi prieteni, dar îl simțeam ca fiind mai încordat ca un arc. Urma Velail, care era ușor tensionat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
luînd doar cîteva Înghițituri. Doctorul Pardon Își privi deodată oaspetele cît se poate de serios. — Te doare ceva? — Puțin. Nu-i nimic... Medicul remarcase Însă că prietenul lui se schimbase la față și că pe frunte Îi apăruseră broboane de sudoare. La masă, nu insistase. Comisarul abia dacă Își Înmuiase buzele În pahar. La cafea, cînd să i se servească un rachiu vechi, refuzase. — Nu În seara asta. Îmi cer scuze... Abia mai tîrziu, Pardon Îl Întrebase cu un glas murmurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
constă această așa-numită modernizare. M a înjurat și m-a dat pe ușă afară, răcnind că ei sunt nobili, descendenți din consuli, și nu trebuie să-mi dea nici o socoteală mie, un amărât de sclav eliberat. Devine conștient de sudoarea care i se prelinge pe față. Până și picioarele îi par dintr-odată grele ca plumbul. Mormăie: — Ei sunt nobili. Se pregătește de o nouă izbucnire din partea împăratului, de mânie, indignare, eventual sprijin față de el, măcar de câteva sudălmi la adresa
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
suflet. De ce s-o fi înverșunând atâta împotriva fiului Scriboniei? Că doar nu l-a favorizat niciodată excesiv. Oricum, nici pe departe cât pe fiii ei. O fulgerare ca o lamă de cuțit îi străpunge inima. Bănuiește cumva...? Picături de sudoare încep să i se prelingă pe frunte. Le îndepărtează cu un gest smucit. Trebuie să acționeze, să facă ceva îna inte de a fi prea târziu. Din prag, se întoarce către Fulcinius și rostește cu voce tare: — Claudia Appia este
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rioară, acolo unde fibrele plantei sunt dispuse orizontal. — Da, stăpâne, încuviințează cu umilință. Cezarul îi face semn să vină la el. Se sprijină de brațul lui ca să ajungă înapoi la scaun. Dă pe spate o meșă de păr năclăită de sudoare și murmură ostenit: — Am nevoie de un curier... — Un sclav mesager, stăpâne? se interesează din ce în ce mai uimit libertul. Pentru astfel de treburi se folosesc soldații din garda preto riană. Este deci ceva personal. — Să plece chiar în seara asta... Îl îneacă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ropote prelungi și ritmate răsplătesc această lectură de succes. Vipsania se grăbește să-i felicite pe mama și pe fratele lui Piso. Se îmbrățișează cu toții furtunos, se pupă pe obraji, pe nas, pe unde apucă. Pupius Piso e lac de sudoare. — Văd că dai dovadă de tot atâta devotament pe cât a dat el de elocvență, glumește Vipsania ca să-și ascundă nervozitatea. De câteva minute trage cu ochiul la estradă să vadă cine ur mează. Nu cunoaște ordinea în care se vor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de ce să fie invers? Cel din frunte ar trebui să fie și cel mai bun. Cine zice că acesta este Augustus? Ba din contră, o jalnică figură a ajuns să reprezinte Roma! Transpiră. Se scutură împroșcând în juru-i picături de sudoare. Ce le-a adus Augustus? Suduie printre dinți cu mânie: — Inovații constituționale și monarhie militară! Își simte venele de la tâmple zvâcnind. De ce să-l prețuiască? Totul în cariera lui a fost strâmb și ilegal. Încleștează pumnii. Da, ilegalitatea este nota
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
azi. De uimire, Libo se lasă la loc pe pat. Gallus murmură: — Augustus nu vrea să se implice într-o procedură judiciară în care este acuzată o rudă de-a sa. De enervare, pe frunte i se formează broboane de sudoare. Așa a și spus. Rudă de-a sa. Auzi colo! Scribonius Libo, rudă cu el. Mâine-poimâine o să vrea să-l adopte și pe ăsta. Înghite saliva abundentă ce-i năvălește în gură. Boșorogul își strânge familia în jurul lui. Pregătește terenul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
i se arată Quinctilius Varus însuși. Îl cheamă pe nume să vină la el: „Germanicus! Germanicus! Degeaba fugi, că tot îți e scris să mă urmezi.“ Și îi întinde întruna mâna, iar el i-o respinge... Deschide ochii, lac de sudoare. Fața Agrippinei e aplecată deasupra lui. Încearcă să-l calmeze cu vorbe liniștitoare, ca pe un copil speriat. — Ce-i cu tine? o aude șoptind încet. Te zbați ca peștele pe uscat. Îi îndepărtează cu un gest matern șuvițele năclăite
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
puterea cuvântului, rostind vorbe fără noimă... Evreul își coboară precaut pleoapele. Și el a fost cu Claudius Nero să consulte oracolul. O metodă bună pentru a-i deveni indispensabil. Numai de nu l-ar întreba ce le-a profețit. O sudoare rece începe să i se prelingă pe șira spinării. Acolo, în templul lui Apollo, Pythia i-a desemnat pe amândoi cu titlul de rege și li s-a închinat... Brusc, ușa dinspre vestibul pocnește scurt. Un grup de sclavi se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în față: — Pe partea dreaptă, ficatul are o protuberanță, așa-numitul „cap al măruntaielor“... — Lipsește? întreabă principele, cu voce inexpresivă. Nero se strâmbă. Ar fi cel mai rău semn posibil. — Nu! Uu...f! Își șterge cu podul palmei perlele de sudoare de pe frunte. Capul măruntaielor a lipsit atunci când Marcus Marcellus a sacrificat în preajma morții. Înainte de a porni lupta cu Hannibal. — A fost găsit dublu la una dintre victime. Nici asta nu-i bine, se încruntă Tiberius cu o strângere de inimă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
1 kilometru și jumătate pe bandă. ― Te-ai descurcat excelent, spune Paul, care pare să creadă în puterea de motivație și pe care nu-l oprește faptul că vorbește unei mase de culoare roșu-aprins, care pufnește și e plină de sudoare. Deocamdată nu lucrăm cu greutăți. În primul rând, o să ne concentrăm pe exercițiile cardiovasculare ca să ardem grăsime, și apoi ne vom concentra pe lucratul mușchilor. Merg la vestiar clătinându-mă; fac duș stând pe niște picioare tremurânde, după care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
lui apăsate. Nu mai are suflu, a alergat, s-a grăbit să ajungă aici. În cele din urmă, după această tăcere lungă, mă întorc la el, numai că nu-l privesc în ochi, ci mă uit numai la picăturile de sudoare care încep să i se scurgă în jos pe frunte. ― Nu sunt ale mele. Ăsta e primul lucru pe care-l spune. Eu nu zic nimic, dar încep să tremur. E ca o scenă statică dintr-un film, una care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
patrioți încercați și probați ca tărie de simț național, iar nu să fi tolerat acapararea lor de năimiți, care-și vând neamul și țara pentru banul corupător al străinului, pe care-l dă astăzi, ca mâine să-l scoată din sudoarea românului cu procente incalculabile de mari"1815. Având în vedere neajunsurile sistemului administrativ din Dobrogea, autorii articolului citat se întrebau: "Care este astăzi situația aproape în genere a orașelor din Dobrogea?"1816. Răspunsul oferit de către jurnaliștii publicației Santinela Dobrogei preciza
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
mari. {EminescuOpI 57} {EminescuOpI 58} {EminescuOpI 59} Și flotele puternice ș-armatele făloase, Coroanele ce regii le pun pe fruntea lor, Ș-acele milioane, ce în grămezi luxoase Sunt strânse la bogatul, pe cel sărac apasă, Și-s supte din sudoarea prostitului popor. Religia - o frază de dânșii inventată Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug, Căci de-ar lipsi din inimi speranța de răsplată, După ce-amar muncirăți mizeri vieața toată, Ați mai purta osânda ca vita
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Ishida voia să-i arate că era de prisos să mai vină cu vreo jalbă. Tristețea îi inundă sufletul ca o apă revărsată. El însuși iubea valea aceea, dar asta nu însemna că uitase vreo clipă de pământul îmbibat de sudoarea și de amintirea străbunilor săi. Acum, când seniorul Ishida îi poruncea limpede să se lase păgubaș, îi apăru înaintea ochilor chipul trist al tatălui său. Îi reveni în minte și figura dezamăgită a unchiului. Ar fi bine să-l domolești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să se trezească și să tropăie în grajdurile mirosind a paie ude. Un mirosul greu de paie ude umplea și temnița în care stătea așezat misionarul. Din când în când, duhoarea înțepătoare în care se amestecau mirosurile de urină și sudoare ale creștinilor care fuseseră închiși acolo înaintea lui i se părea cu neputință de respirat. Din ziua trecută tot cântărea șansele de a fi eliberat contra șanselor de a fi osândit. Lua în considerare cele două posibilități cu detașare, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
până la întoarcerea lui Rokuemon. Ceilalți țărani păreau degrabă ușurați că n-au fost ei numiți. Începură din nou să-și tragă nasul și să tușească, apoi ieșiră fiecare cu câte o plecăciune. În urma lor stărui multă vreme mirosul amestecat de sudoare și pământ care le impregna veșmintele. — Buuun! Unchiul își bătu umerii cu pumnii, străduindu-se să pară vesel. — Mi-e greu să dau porunci din astea, dar acum e ca la război. În joc sunt pământurile de la Kurokawa. De azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
înfricoșați la marginea potecii de piatră și îi măsurau cu privirea pe japonezii care le invadaseră satul. Niște câini lătrară și o turmă de capre de munte se împrăștiară behăind care încotro. În vreme ce japonezii beau apă și se ștergeau de sudoare la fântâna de la răspântie, Velasco aduse un bătrân și îl prezentă: L-am adus cu mine pe mai marele satului. Velasco îl luă pe bătrân de după umeri și îl împinse în fața japonezilor. Spre deosebire de ceilalți săteni, acesta purta o pălărie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]