1,489 matches
-
trecută și fără să mai umble de colo-colo, revoltat de câte îi sunt date să audă și cu câte treburi imposibil de rezolvat vin oamenii la el, ci spunându-i cu un glas prea subțire pentru trupul său mare și suferind de căldură, chiar înainte ca Andrei să se fi așezat pe un scaun: doar ați mai fost o dată, doar v-am mai explicat că nu aveți nici un drept și trebuie să părăsiți mai repede apartamentul, iar Andrei: dar nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
viitor ce se dilata înspăimântător. Într-atât, încât nu mai știa să primească. Conștient de temerile sale, de îndoielile și suspiciunile sale în chiar clipele în care simțea refuzul, însă incapabil să se poarte altfel, deși se vedea învins și suferind. Dar firul acela, viermele orgoliului, oblojit la început, crescuse și devenise plantă și acum țesătură deasă și nu-i mai putea scăpa. Pentru că orgoliul lui - mare, dar neajuns încă la a fi nemăsurat - nu primise loviturile ce l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
e prezența cuiva. Fie și la distanță enormă, dar știind că, de-ar fi de față, ființele s-ar contopi și numai un spațiu întâmplător și repede trecător, ostil, împiedică unirea. Dar acum nu se întâmpla astfel și se simțea suferind, de parcă ar muri, de parcă o boală fără scăpare l-ar fi cuprins, dar sfârșitul e departe de a fi fulgerător. Se simțea sensibilizat la maximum. În autobuz i se părea uneori că simte capul Ioanei Sandi pe umărul lui, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Amintirea întâlnirilor noastre mă va petrece până la capăt. Mă primea ca pe un frate. Parcă-l văd, fără haină și guler. Un buton de cilic îi prindea la gât cămașa colorată. Când vorbea, chipul său prelung de abate, cu aparență suferindă, cu buza de sus subțire și prea scurtă pentru ca să-i poată acoperi incisivii, se ilumina și devenea frumos. În Moedling, unde el și-a trăit anii cei din urmă, în această bijuterie, cea mai scumpă pentru mine, dintre toate localitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nimeni.. Se agita cu hârtiile lui În timp ce Logan revizuia detaliile standard pentru bandă. — Vrem, spuse detectivul Insch, Îmbrăcat acum În costumul lui de rezervă, să ne vorbești despre fata moartă, Bernard. Ochii Hoitarului scrutară Încăperea, iar fostul profesor oftă adânc, suferind. — Am mai vorbit despre asta deja, inspectore. Vocea Îi era bătrână și obosită. Bernard nu se simte bine. Are nevoie de ajutor, nu să fie Închis. Insch Își ascuți figura. — Bernard, spuse Insch după o chibziuală atentă, tu ai găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dragostea noastră va deveni „iminentă și implacabilă“, ne vom da seama că, În ciuda obstacolelor trebuia să ne unim viețile. Inutil să vă mai spun cîte ne vor sta În cale: familie, clanuri, prieteni, rude, coterii literare. Și evident, sărmana copilă suferindă, invocată invariabil ca ultim argument. La Îndemnul lui am revenit În Rusia și m-am angajat la redacția revistei Der Stern din Moscova. Așa Încît să ne putem vedea zilnic. Trăiam În preajma lui, ca să nu zic la umbra lui. (Poezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
estimările arbitrare ale criticilor, cu atît mai puțin exegezele amintitei Nina Roth-Swanson - deși numai eu aș fi Îndreptățită s-o fac - dar am totuși o nedumerire: cum a fost posibil ca doamna N.R.-S., știind bine de existența acelei fetițe suferinde, În pofida instinctului său matern (care, evident, nu trebuie să prevaleze În judecata critică), să susțină că În poeziile În care apare cuvîntul Kind este vorba de „o angoasă datorată dihotomiei supraeului (Nad-Ja, nota trad.) În care se presimte sentimentul culpabilității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ultimul drum pe tanti Dinuța, pe care abia acum am aflat că, de fapt, o chema Alexandrina. O fi alintat-o, cât a fost mică, Alexandrinuța și de aici numele de alint a luat forma sub care majoritatea o cunoșteau. Suferindă, tulburată de sinuciderea unicului fiu, a murit pe drum, chiar imediat după ce ieșise din cimitir, venind de la cealaltă soră a mamei, Natalița. Din 14 frați câți au fost, au mai rămas, iată, doar trei, ea, nenea Toma și nenea Sabin
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
mărfuri pe Dunăre până la mare, iar marinarii gălățeni au știut să înfrunte stihiile naturii și să-i biruie pe toți dușmanii care au încercat de nenumărate ori să pună stăpânire pe acele meleaguri. Cei mai mulți care au udat cu sudoarea lor suferind și apărând pământul ce-l munceau au fost țăranii. Reforme administrative s-au produs și pe acest teritoriu al județului de nenumărate ori, urmărind o dezvoltare tot mai bună. Cu ocazia dezvoltării Galaților, la Țiglina, s-au descoperit un mare
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
mărfuri pe Dunăre până la mare, iar marinarii gălățeni au știut să înfrunte stihiile naturii și să-i biruie pe toți dușmanii care au încercat de nenumărate ori să pună stăpânire pe acele meleaguri. Cei mai mulți care au udat cu sudoarea lor suferind și apărând pământul ce-l munceau au fost țăranii. Reforme administrative s-au produs și pe acest teritoriu al județului de nenumărate ori, urmărind o dezvoltare tot mai bună. Cu ocazia dezvoltării Galaților, la Țiglina, s-au descoperit un mare
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
sa Florence se stinge, lăsând-o orfană pe micuța Ornella. În toamna lui 1993, Roberto Alagna o reîntâlnește pe Angela Gheorghiu cu care cântase în 1992, la Londra, „Boema”. Ea, stea strălucitoare într-o galaxie a singurătății personale, el încă suferind. O iubire romantică, tandră, fierbinte și pasiuni comune precum cea pentru muzica italiană și franceză au împlinit destinul lor. S-au căsătorit în 26 aprilie 1997, la New York, iar surse din mediul muzical timișorean povestesc că însuși Mitropolitul Banatului a
Agenda2003-21-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281053_a_282382]
-
concurs pentru a regăsi intimitatea. - Duduia Nory, apriga noastră feministă, s-a făcut de un timp îare prețioasă! spuse doctorul. - Are și ea necazuri! o scuză Lina. Știi, Mini, cât iubește Nory pe sora ei a mare. Dia e cam suferindă și, când e vorba de ea, Nory lasă tot deoparte. Ba chiar își neglijează dispensariul. I-am trimis niște dolofani de copii, trecuți prin mâinile mele, și aud că s-au perpelit acolo, la dumnealor. Am să mă cert zdravăn
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
înființeze un partid și să rezolve cazul Patapievici, domnul Ion-șeful-de-scară, fost electrician la Securitate, Temistocle, elev genial în clasa a șasea, domnișoara Zenovia, diriginta lui Temistocle și elevă a lui Nicostrat Zăvorâtul, inițiator în secretele Kama Sutra, domnul Anghel, veșnic suferind de „râie“, domnul Ilie cu a sa motocicletă dezasamblată, toate aceste personaje simpatice reprezintă râsu’-plânsu’ României postrevoluționare, al unei Românii în căutarea spiritualității pierdute. Despre oamenii recenți din blocurile vechi ale comunismului Proprietarii de vise din blocul cu opt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
ce să facă. - Bine... Ștefănel... Pietro zâmbi pronunțând acest nume. La fel Ștefănel. În jurul lor, Apărătorii erau tăcuți, dar unii păreau a avea ochii umezi. - Și Încă ceva, adăugă Ștefănel. Tatăl meu e aproape. Nu-i spuneți Încă nimic. E suferind. Vom avea de reparat multe lucruri... și Încă ceva... ești un arcaș desăvârșit. Îți mulțumesc că mi-ai apărat fratele până la sosirea mea. Tu și Amir... Îți sunt dator cu o viață pentru asta... Pietro nu spuse nimic, dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aflați în deplină posesie a certificatelor școlare și a producțiilor lor timpurii, nu-mi stă la îndemână nici o moștenire din anii copilăririei și adolescenței, nu poate fi invocată decât cea mai dubioasă dintre toate martorele, doamna Memorie, o apariție umorală, suferind adeseori de migrenă și care, în plus, mai are și prostul renume de a se lăsa cumpărată, în funcție de condițiile pieței. Prin urmare, e nevoie de mijloace auxiliare, care sunt într-un alt mod echivoce. De pildă, mâna întinsă după obiecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
păpușarului. Păpușile mele au zăcut uitate pe un raft și alte evenimente s-au perindat prin perdeaua timpului. M-am întrebat de multe ori, în mintea mea de copil, ce s-o fi întâmplat cu moș Caletcă, cu iapa lui suferindă, cu păpușile ciudate, dar nu am îndrăznit să întreb pe nimeni și în mintea mea am început să am temeri mari: dacă într-o zi tot așa vor dispărea și ai mei fără să întrebe pe nimeni, pe muțește, iar
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ne-a fost cel mai mare prieten într-o tăcere sfâșietoare. Din razele de lună mi-am construit castele de lumini pentru a primi alături de dorurile și ele la fel de dureroase în fața tainelor nedeslușite. Ca un miracol al evadărilor din sferele suferinde mă priveai parcă pentru ultima dată cu acea înțelepciune ce numai un Filozof poate să o dețină în subconștientul trubadur de SENSURI, și parcă toamnele durerilor adânci și-au făcut mărturie în TEMPLU SFÂNT AL LEGILOR UNIVERSALE unde DRAGOSTEA începe
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de vieți. Într-o geană de umbre am întâlnit omul - Luceafăr și am încercat să-i iubesc acel chip secular prin florile lumii de vieți. Liniștea caldă încercase să desființeze hăul. Himerele nopților se lăsau purtate prin conul de aer suferind. Mă plimbam prin cerul de arderi unde aveam materiile sătule cu zâmbetul iubirilor. Zidul nopților îmi lăsa răceala prin acel aer atotștiutor între ceruri ca un rugător pământ de regrete. În clipele de timp, lumea banală uita să împartă frumusețile
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
viața trecută, și în viața de după viață și în căutarea imposibilă a acestei căutări de iubire ABSOLUTĂ. Dar EA, IUBIREA, așa cum o văd Eu, destul de frumoasă și tainică, Ea ce locuiește în absența dragostei, ca într-un adăpost de lună suferindă, cemi ascunde chipul lui în chipul unei stele, în chipul unui luceafăr sfânt, ce-mi propune înălțimea sufletului zăvorât în cuvintele mele, unde se dă o luptă pentru o iubire nălucă o căutare de lumi perfecte sigure pe conceptul unei
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
și noaptea ce mi zace, întinsă prin ceruri cu pletele albe, cu strae de lună în stele de ani prin vieți mormoroase, vieți de furtună și atunci, voi culege în treacăt un fulg de zăpadă zdrobit de-un firav dor suferind cu trupul lui de ger și furtună să-mi țină loc de iubirea-mi flămândă: Șiatunci cine să-mi știe, că dragostea-mi-e arsă, în cunună de stele, cu genele nopților, pe-un trup ce e vers și m-apasă prin
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
așteaptă să fiu vie și CALMĂ, să zburd în iubirea stelară, cu sufletul alb de zăpadă. Dar, Eu, sunt și rămân pe o PLAPUMĂ A NORILOR un FOC VIU DE IUBIRI ABSOLUTE. RANĂ A STELEI MORBINDE Sunt singură în noaptea suferindă, Cuvintele îmi sunt cristale, prin vieți de-a-valma. Depărtarea, mă arde, depărtarea mă vinde, De vrei să mă știi, cum alerg prin tăcerea cimitirelor albastre, De vrei să mă știi, cutreerând prin crucile plânse. Vino și vezi cum sângele mi-e
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
dragostea a șchiopătat prin spărturile cerului. Dimensiunea albastrului, adâncea rana stelară prin gusturi divine. Umbrele gălăgioase ale somnambulilor ce au hălăduit prin dezgusturi carnale și-au tras ochelarii unui anotimp congelat în care gerul ucide inexistenta clipă a unui hazard suferind, De care baricada a timpului am întrezărit trupul hăituit al umbrelor. Și câtă agonie în desprinderea unui sentiment ars înainte de apogeul dedublărilor carnale. O nouă răutăciune de voci traversa prin SPĂRTURILE CERULUI, starea de liniște a CONCEPTULUI și EL FLĂMÂND
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
baricada a timpului am întrezărit trupul hăituit al umbrelor. Și câtă agonie în desprinderea unui sentiment ars înainte de apogeul dedublărilor carnale. O nouă răutăciune de voci traversa prin SPĂRTURILE CERULUI, starea de liniște a CONCEPTULUI și EL FLĂMÂND de banalități suferinde. Da suferința contestă țipătul glacial al DELIRULUI până în subconștientul muribund al învinsului. Eu știu o viață plină cu absurditățile unui învingător în iubirea plânsă a nopților. Când la o masă de CER hăituit, mâna continuă să scrie pe un nor
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
fie... SUFLETUL ALBASTRU DE SOR Ploile verilor mi-au topit stratul sentimental al deziluziilor amare și am rămas un Alb desprins din strigătul confuz al iubirilor și Ele arse de vremi. Astăzi când mâna încearcă să adune sintagmele unui CONCEPT SUFERIND, o lacrimă plânsă pe un obraz plâns de evadări în plapuma ucigătoare a norilor, ce mi-a fost firimițată de acea transparentă făptură de vers ce a murit în fâșia de sânge eternă, înainte de a da naștere unui DOR palpabil
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ucis, nu e nici o înserare neagră și nici un BOEM Zidit în margini de cer și cuvânt. Lacrima din mine mă arde, mă minte prin ceruri de gând... și-mi cere în durere RENAȘTEREA Tălpile timpului se descompuse spre un hazard suferind de unde s-a desprins un DECOR DE CEARĂ... PĂMÂNTUL TĂCERII DIN SERI Oprește Doamne înserarea, să pot să iubesc soarele ce se ascunde după tainele norilor. Oprește Doamne timpul în care El nu-mi mai răspunde, Și mi-a luat
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]