1,466 matches
-
alergat la Sinaia, l-a căutat la Casa scriitorilor, până și la miliția locală a întrebat de el. Nu l-au găsit, probabil făcea poezie la Mărțișor, au zis sarcastic obositorii... S-au dus apoi la Valeria Sadoveanu. Maestrul era suferind după un atac cerebral. I-au povestit cazul. Le-au răspuns că dacă maestrul ar fi fost sănătos, acest lucru nu s-ar fi întâmplat cu poetul. Pe Ion Marin Sadoveanu, Maniche, cum îi zicea, alintându-l, cel sub arest
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
că devenise o povară pentru ai casei, a acceptat să se interneze la Spitalul Brâncovenesc, apoi la Spitalul de specialitate Foișor, cu aparat de gipsat pentru... Morbul lui Pott. A fost operat, tratat, căutat, dar boala s-a agravat, poetul suferind nu numai fizic, ci și psihic, distrus din cauza detenției. O infecție urinară, cu sondă uretrală și multe perfuzii, o surzenie completă, l-au sustras controlului și ajutorului familiei, a personalului medical... După ce a refuzat a se mai alimenta, la un
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
O Voce i se adresează, de-acum, direct lui Ștefan cel Mare:"Va veni o vreme în care poetul îți va cere prezența, Ștefane Voevod, la una din răscrucile Patriei. Și după el alții, tineri Poeți și Căpitani de oști suferinde, îți vor invoca prezența. Poetul, tot așa de mare pentru nația lui și a noastră, ca Tine, va cânta odată o "Doină"". Firește, scenariul include aici un fragment din Doină, recitat "solemn, fără nici o retorică". În fine, un alt Poet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ultimul drum pe tanti Dinuța, pe care abia acum am aflat că, de fapt, o chema Alexandrina. O fi alintat-o, cât a fost mică, Alexandrinuța și de aici numele de alint a luat forma sub care majoritatea o cunoșteau. Suferindă, tulburată de sinuciderea unicului fiu, a murit pe drum, chiar imediat după ce ieșise din cimitir, venind de la cealaltă soră a mamei, Natalița. Din 14 frați câți au fost, au mai rămas, iată, doar trei, ea, nenea Toma și nenea Sabin
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
cu ei În mod oficial. Dar știam măcar unde să-i găsim. După-amiaza, eu și Alberto ne vedeam fiecare de treburile lui: el mergea să-i caute pe doctori, iar eu mă duceam să consult o biată femeie În vîrstă suferind de astm, clientă a Giocondei. Sărmana ființă se găsea Într-o stare de tot plînsul, respirînd mirosul acru și stătut de transpirație și de picioare nespălate care Îi umplea Încăperea, amestecat cu praful făcut de două fotolii, singurele obiecte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
nici un caz perfect, Însă avea un anumit nivel de confort. Cred că expresia ei, cuvîntul „calvar“, era singura În măsură să exprime situația fetei. Unicul lucru acceptabil din acest spital era tratamentul medicamentos, restul putea fi suportat doar de spiritul suferind, fatalist al indienilor peruani din munți. Imbecilitatea localnicilor din zonă nu a făcut decît să sporească izolarea pacienților și a personalului medical. Unul dintre ei ne-a povestit cum chirurgul-șef de la clinică avea de executat o operație mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
concluzionat plin de năduf: Măi, măi, măi, cum își mai bat joc de copiii ăștia; cum își mai bat joc de oamenii nevinovați și neapărați; cum nu-i trăsnește Dumnezeu odată??! Mai amintește-ți, Doamne, și de cei oropsiți și suferinzi. Doamne, Doamne, câtă ticăloșie se petrece sub ochii tăi, iar Tu stai și privești indiferent la suferințele copiilor acestora și nu zici nimic! De ce, Doamne? La "interviul" acesta care nu a fost difuzat pe nici un canal de televiziune și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ar fi umplut mațele cu el, ca râmele, numai să scape odată de crampele și durerile grozave suportate de un organism căruia i se lipise burta de spate. Moș Danilov plângea pentru fiecare ființă luată separat, cât și pentru omenirea suferindă luată în întregul ei. Unde ești, moș Danilov, suflet mare și binecuvântat, a cărui inimă sângera la suferințele semenilor săi; era însuși Iisus Hristos ajuns bătrân, bătrân care umbla nefericit de colo-colo prin lume cu bastonul lui de salcâm, constatând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
le mulțumește politicos și își consumă în sine drama sufletească pe care o trăiește. Lui Dumitru Dascălu nu-i vine să creadă că el este umbra tânărului zvelt, puternic și grațios de altădată, care sărea în ajutorul persoanelor vârstnice sau suferinde, că a ajuns o ruină. Cu greu îl ajută memoria să reconstituie drumul parcurs până la senectute. Parcă mai ieri sărea sprinten în și din mijloacele de transport, dădea politicos întâietate persoanelor împovărate de ani și le ajuta, după caz. Doamnelor
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
la rândul lor, săi mângâie miloși pe creștet. Firește, această situație este profitabilă pentru ambele părți: unii trag foloase din statutul de victimă, ceilalți își dovedesc lor înșile și lumii întregi generozitatea și noblețea spirituală. În realitate, cultura nu este suferindă și nici pe moarte. Ceea ce se întâmplă cu ea acum nu e diferit de ceea ce sa întâmplat întotdeauna: cultura na fost niciodată iubită de masele largi. Altfel, în nișele în care se aciuează, ea o duce bine mersi. E adevărat
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
de partea lui Icar, chiar dacă inițial am fost tentați să vede-n un exemplu În succesul tatălui său care a reușit să ajungă În Sicilia. Am revenit pe malul lacului. Să ne explicăm figurile lui El Greco, alungite ca o plantă suferind de heliotropism, prin boala de ochi a pictorului? De ce-am uita că și arta a ezitat Între Anteu și Icar? Van Gogh cu fervoarea dionisiacă a lanurilor sale patetice și-a Întors ochii tragici și plini de soare spre
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
prin concurs, la aceeași clinică (1970), Costache Lazăr a slujit învățământul superior medical ieșean și a contribuit cu pasiune, talent și dăruire profesională la formarea a 42 generații de medici, cărora le-a dezvoltat simțul clinic și atașamentul față de omul suferind. În 1958, la Institutul de Medicină Iași, a obținut titlul de Doctor în medicină, specialitatea Chirurgie, cu teza Tratamentul chirurgical al chistului hidatic pulmonar. A obținut, în 1972, titlul de Doctor docent. Din 1984 a fost conducător de doctorat, activitate
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Trosc ne-a părăsit pentru totdeauna. Prof. Dr. I. Iacobovici în introducerea la Tratatul de chirurgie din 1943 (început dar neterminat) scria: „Chirurgii, cei mai mulți mor de inimă, căci dacă fac chirurgie o fac din pasiunea de a face bine omului suferind“. Cu dr. Paul Trosc a fost să se întâmple aidoma. A fost înmormântat în Cimitirul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel“ din Iași. TUDOSE, RADU Z. (1928-2008) INGINER CHIMIST și PROFESOR Personalitate de anvergură internațională, prof. dr. doc. ing. Radu Z. Tudose
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
face o bună impresie în primii doi ani de la premieră, un film e mort. Apoi, mai e ceva. Nu cred și sunt sigur că ești alături de mine în privința asta că marca sigură a capodoperei este paloarea sumbră, sprânceana încordată, privirea suferindă, programul abisal. Nu e obligatoriu să te repezi spre straturile wagneriene ale ființei ca să produci un mare film. Sondarea profundului metafizic nu e deloc rețeta sigură a nemuririi. Eu cred că această dispută între cei care susțin funcția distractivă a
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Ai frînt o inimă pe acolo... O fată.. O cheamă Dorina... Mda?! se miră Dinu. Dacă o mai vezi, spune-i că-s inginer, nu doctor, să repar inimile. Și nici "binefăcător" ca tine, ori ca Vlad, să consolez inimi suferinde. Are un zîmbet rece, care-i luminează o clipă fața gravă; acea față gravă pe care i-o cunosc de cînd a venit aici în combinat. Mai înalt decît Vlad, bine legat, îmbrăcat întotdeauna cu grijă, cumpătat la vorbă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să-mi fac chiar și tatuajul ăla. — A vrut să-ți faci un tatuaj? Să avem amândoi la fel. Lucy Webster are un tatuaj! Fac un efort să nu izbucnesc în râs. Dar o clipă mai târziu, privindu-i chipul suferind, simt că mă apucă toți dracii. OK, bine, au fost unele momente în decursul anilor când Tom și cu mine nu ne-am înnebunit unul după celălalt. Dar nu merită așa ceva. Este ceea ce este. Și, dacă lui Lucy nu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
poți să-ți pierzi sufletul ? Știi că de ai lua În brațe pe o nelegiuită, care se Împărtășește cu sânge de creștin, arde pământul de șapte palme sub picioarele tale ? Știi că un asemenea păcat nu se poate spăla decât suferind a ți se arde cămașa pe trup ?” <endnote id="(3, p. 56)"/>. Prohibiția apărea de la formele incipiente ale relației erotice. Chiar și dansatul cu o fată „de altă lege” era interzis : „Pe sub mână de trei ori,/ Pe sub mână că-i
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cine sunt cei supuși „chinurilor Iadului” În fresca Judecății de apoi reprezentată, de pildă, În pridvorul bisericii Mănăstirii Hurezi, ctitorită În 1693 de domnitorul muntean Constantin Brâncoveanu. Pe lângă „regii tirani”, „bogatul”, „hoțul”, „cârciumarul” etc., În „Râul de foc” se zvârcolesc suferind și oameni cu profesii altfel foarte onorabile (morarul, brutarul, băcanul, cizmarul ș.a.). Pentru țăranul român din epocă, să fii mic negustor sau meseriaș era - prin chiar acest fapt - un păcat major, suficient ca să arzi În „flăcările Iadului” <endnote id="(896
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Nu vrei să mă cauți cu un astfel de prilej? Se vorbește elogios de revista d-tale și mă bucur de aceea pentru d-ta. Salut cordial, al d-tale, Al. Dima P.S. Scuză-mi întîrzierea, am fost și sînt suferind. </citation> Mihai Drăgan „Sînt iar pe picior de război...” O revelație inclusiv pentru mine care le-am recitit acum în continuitatea lor, scrisorile lui Mihai Drăgan (6 decembrie 1937, Viișoara Tg. Trotuș, județul Bacău - 1 noiembrie 1993, Iași) pot fi
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
legăturile vechi pe care le am cu Profesorul Pamfil. în același timp am scris și primul capitol din proiectata carte despre Italia. În ce privește „Festivalul” mi-ar părea bine să se țină și aș veni cu plăcere la Bacău, chiar așa suferind cum sînt. Tare mi-e teamă însă că „oficialul” care mi-a spus acum doi ani că s-ar putea să se renunțe la el sau să se facă mai rar, împreună cu alte „manifestări culturale”, știa el ce vorbește. Mai
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
comunicat din partea fimeilor depe proprietățile Statului a căror bărbați se află În armata de peste Dunăre că sunt lipsite de mijloacele de ași putea procura lemne de focu pentru hrană și Încălzirea familiilor lor, Administrația voind a veni În ajutorul familiilor suferinde, vă rugăm D-le Prefect ca prin Înțelegerea cu D-ul Silvicultore respectivu, să autorisați acestor fimei a lua cu brațele o dată pe săptămână, sâmbăta, lemne uscate și căzute din pădurile Statului, cu supraveghere a nu se da ocasiune la
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ignor zgomotele din încăpere. Vocea lui Jorge, punctată de bătăi ritmice de tobă, îmi arată calea pe care merg, dar m-am încărcat deja cu tristețea celorlalți. Ceremonia ajunge la sfârșit, luminile se aprind, privesc în jur și văd oameni suferinzi, care au trecut printr-o încercare majoră căutând un leac pentru boala lor. Jorge continuă bătăile în tobă și ne invită să dansăm, americanul și o femeie localnică răspund la invitație și încep să se miște ritmic în mijlocul cercului. Jorge
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
răgușit al unei păsări rătăcite, cuvântul acumula o forță interogativă suficientă pentru toate nevoile ei. „Ghidi-e? Ghidi-e?“ se văicărea ea, nu numai ca să afle unde e, dar și ca să-și exprime cumplita suferință: faptul că era străină, naufragiată, fără bani, suferindă, În căutarea acelui pământ al făgăduinței unde va fi În sfârșit Înțeleasă. Pot s-o vizualizez, cu aproximație, stând În mijlocul peronului pe care abia a coborât și unde trimisul meu fantomatic Îi oferă În van un braț pe care ea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de pe marginea drumului. Țopăind pe deasupra ierbii, un minuscul Ringlet, denumit Hero, nimerea În plasa mea. Mai zburau pe acolo câțiva fluturi - iubitori de soare, viu colorați, ce navigau din floare În floare ca niște muște vopsite sau ca niște masculi suferinzi de insomnie În căutarea unor femele ascunse, ca de pildă Oak Eggar-ul ruginiu care se poticnea printre tufe. Am observat (acesta este unul din misterele majore ale copilăriei mele) o aripă moale, verde-pal, prinsă Într-o pânză de păianjen (pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nu poate fi cunoscut dincolo de ceea ce nu este cunoscut, neputința, frigul, Înnebunitoarele Încolăcituri și interpenetrări ale spațiului cu timpul. Este un obicei bolnăvicios, dar n-am nici o putere Împotriva lui. Poate fi comparat cu mișcarea necontrolabilă a limbii unui om suferind de insomnie care bâjbâie după un colț de măsea În bezna gurii, zdrelindu-se În timp ce face asta, și totuși perseverând. Am cunoscut oameni care după ce au atins accidental un obiect - tocul ușii, un perete - a trebuit să fie supuși unei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]