3,156 matches
-
ușurință de la largile peisaje din natură la cele din aglomerația urbană, Liana Saxone-Horodi se simte la fel de bine și în cadrul strâmt și intim al interioarelor, pe care le populează cu minunate obiecte de artizanat. Aici este locul să subliniam rădăcinile, inspirația, suflul dual, caracteristic întregii sale creații, israelian fără îndoială, dar cu puternice rădăcini și bune influențe romanești. Artistă este firesc îndatorată maestrului Rudolf Schweitzer-Cumpănă care a îndrumat-o în perioada de început. La care se adăugă, prin forța lucrurilor, perioada de
EXPOZIŢIA LIANEI SAXONE-HORODI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345544_a_346873]
-
până înspre Halauă, pe Imașul din Jos . Acolo era un păr la umbra căruia poposeam uneori cu turma , cu oile mele . Pe acolo , păstoru e-n față la turmă , și oile cu grijă îi pasc pân la picioare, auzindu-le suflul și pașii. Ogrădeasa e cântecul oii ce vine-n pășune , chemarea la apă-n părău , din umbră oaia să bea să-și stâmpere setea . Acolo , oile-și cântă cântarea , cântarea ierbii, cu pașii în grabă , până pe muchia staului cu găleata
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376864_a_378193]
-
Ediția nr. 1508 din 16 februarie 2015 Toate Articolele Autorului gratiile dintre oameni nu seamănă cu gratiile de la colivii ele au dinți ascuțiți par rechini ce devoră sufletele moarte ale lui Gogol printre epave (încă) vii mi-e dor de suflul flamboiant al câmpiei unde îmi ascund demnitățile /capre negre cu copita spartă/ mâinile mele două curăță taraba lumii opulența deșartă simt lava uralilor trecându-mi în sânge/leagăn atârnat de gura de cer/ respiră nicotinic al iubirii mare ultim mister
URALII PRINTRE EPAVE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377083_a_378412]
-
mâinile lui urcară către pieptul acestuia și atunci simți lichidul cald care îi acoperi palmele. „Sânge!” - realiză îngrozit Istrate. Vru să prindă în mâini capul lui Ghiorghiță, dar rămase încremenit. Ortacul lui nu-l mai avea. Îi fusese smuls de suflul celei de-a doua explozii... ************* Excitat și nervos la culme, directorul trânti receptorul telefonului în furcă. - Ce mama dracului tot sună ăia de la minister ? S-a întâmplat și gata ! Transpirat și roșu la față ca un rac fiert, inginerul-șef
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A ȘASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377965_a_379294]
-
fir de iarbă pictat cu grebla pe aripile surâsului îmi plac florile aceste rotunde de griji cu ochii deschiși și ploaia pe umeri timpul acesta înflorit cu ochi și priviri până în umbra cuvântului întors peste ape crin înflorit silabă și suflu pe palmele vântului 02 AUGUST 2016 cluj MUCHIA GREBLEI pe muchia greblei cu pașii arar alunec ca floarea în vânt și-mi car cuvânt cu cuvânt o frunză mi-e gândul de apă luat în fântâna de ochi și priviri
POEZII PITOREȘTI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/378134_a_379463]
-
prin vene Rupt și răsfrânt Râuri curgând peste turle Mesajul cel sfânt Către oameni puternic să urle Cald să renaști Steaua de sus să o revezi tot mereu Sunete line Suferința cea mare să aline ... Copilul meu Mare minune Prin suflul tău Vine la noi Dumnezeu! Referință Bibliografică: Dulce copil / Maria Teodorescu Băhnăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1356, Anul IV, 17 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Maria Teodorescu Băhnăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
DULCE COPIL de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376387_a_377716]
-
tot ce am acum sunt conștient Și nimănui eu nu-i voi fi vasal. Prin mozaic de umbre și lumini Am rătăcit. Acuma mă răsuflu ! Și peste suflet eu a tras cortini Să nu mă vadă alții că-mi trag suflu. Căci visul neștiut e-un stol de păsări Pierdut în cenușiul ireal. Al cerului. De care nu te aperi ! Decât stupid dar și în mod banal. De vise nerodate mă agăț (ca inecatul de un pai firav). Fără să știu
VIS NEȘTIUT de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375879_a_377208]
-
produse cu o valoare adăugată, artistică. Orașele lui ne aduc aminte de „Orașele Imaginare” ale lui Italo Calvino. Procesul creației este un act care include artistul și lumea să înconjurătoare: resturi, cioburi, piese abandonate... ele capătă o nouă vitalitate și suflu: fierul devine ușor ca o foaie de hârtie, cartonul transparent, sticla se închide în opacitate iar opacul devine cristal. În ele artistul combină cuvinte scurte, fraze, ziceri. Jano lucrează în atelierul sau din Clil, Galilul de sus, în nordul țării
EXPOZIŢIE JACQUES JANO LA MUZEUL DE ARTĂ RAMAT GAN de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376069_a_377398]
-
mă strecor printre priviri, Asemeni unei raze calde Ce emana miros de Crini. Păream atît de simpli Doamne Că o doream din ce mai mult, Dar, ia pleca cu tot cu haine Cu tot ce-avea cu Ea mai mult. Însă un suflu cu ger aspru Mi te împinge iar spre mine, Să fiu cu tine, braț la braț Alături de iubire și speranță! Citește mai mult Și pe moment închis-am ochiiCînd o simțeam atît de-aproape,Eu o doream să o apropiiSă
ALEXANDRU TOPOLENCO [Corola-blog/BlogPost/375995_a_377324]
-
loc o înțelesemCă mă strecor printre priviri,Asemeni unei raze caldeCe emana miros de Crini.Păream atît de simpli DoamneCă o doream din ce mai mult,Dar, ia pleca cu tot cu haineCu tot ce-avea cu Ea mai mult.Însă un suflu cu ger aspruMi te împinge iar spre mine,Să fiu cu tine, braț la brațAlături de iubire și speranță!... XIV. UNIVERSUL IUBIRII, de Alexandru Topolenco, publicat în Ediția nr. 1432 din 02 decembrie 2014. Cu buze dulci și înghețate Eu
ALEXANDRU TOPOLENCO [Corola-blog/BlogPost/375995_a_377324]
-
Lupu Publicat în: Ediția nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Ești umbră și iubire a nopții rară floare ce-ncepe să-și desfire petalele, parfumul, chemarea ei divină când bolta se îmbracă de-a stelelor lumină. Tot suflul, toată raza, ce-i bine, ce-i fatal vibrează-n al tău suflet cu sunet de cristal. Referință Bibliografică: LUI, POETULUI... / Rodica Elena Lupu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1468, Anul V, 07 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
LUI, POETULUI... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376645_a_377974]
-
ne-am căsătorit din dragoste. Când ne-am întâlnit pentru prima dată la un seminar al procesatorilor, ne-am dat seama că suntem făcuți unul pentru celălalt. Amândoi eram văduvi și întâlnirea noastră ne-a adus un imbold și un suflu nou. Viața nu s-a sfârșit prin pierderea celor dragi. A mai apărut o oportunitate de a gusta și în continuare din plăcerile vieții de cuplu, când partenerii se iubesc cu adevărat. - Ce frumos! Mă bucur pentru dumneavoastră. - Poate de
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376628_a_377957]
-
la tragismul morții. Spre deziluzia publicului, în primul act, Ermonela Jaho în aria „Sempre liberă" care necesită o tehnică perfectă, arpegii, triluri și vocalize într-un tempo susținut, a transformat acutele în țipete și nu a reușit să-și gestioneze suflul între frazele muzicale. Ulterior a intrat în rol, și-a dozat bine vocea, gestica rămânând însă neinspirată. În actul II, scena 2, a rămas îndelung cu mâinile ridicate lipite de perete! Finalul a fost bine realizat, mai ales fiindcă a
„LA TRAVIATA” LA FESTIVALUL BAYERISCHE STAATSOPER DIN MÜNCHEN de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375095_a_376424]
-
nici tu, nici tu, nici tu... Îți dau dreptate, Hidalgo, astăzi mă distanțez de mine, de tine, ca să te pot vedea mai îndeaproape, ca să te pot atinge cu gândul, ca să intru în marele nimeni. Duh și humă plutind peste, Ruah, suflu adiind peste ape. Intru în mine aproape, tot mai aproape de dorul primordial, ca-ntr-o piatră de apă stârnind cercuri concentrice. Abia azi am văzut: O singurătate și în interiorul ei - altă singurătate perfectă în interiorul căreia - altă singurătate mezină, suprapuse perfect
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375143_a_376472]
-
gratuit pentru bolnavii săraci, costurile de spitalizare fiind suportate de către pacienții înstăriți ai vremii, în raport de unu la trei. Astfel, un pacient bogat suporta cheltuielile de spitalizare pentru alți trei nevoiași. Sfârșitul secolului al XIX-lea a adus un suflu nou atât în sistem, cât și în arhitectura instituțiilor medicale. Astfel, sub egida Ministerului Învățământului și Cultelor de la Budapesta, s-a constituit un parteneriat între Spitalul Național Carolina și Facultatea de Medicină a Universității „Ferencz Jozsef”, având drept scop edificarea
CLINICILE UNIVERSITARE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372597_a_373926]
-
îmbătrânite / poate prea devreme/ în casa vieții mele,/ unde visul își face culcuș / în imaginarul pustiu./ „Imaginarul pustiu“. Aceasta ar fi doar o interpretare generică a glipticii poemului; însă forfota gemulelor silogistice din structura semantică este mult mai adâncă... Cât suflu mitic freamătă în remarcabila construcție poetică, determinată ontologic! Asimilând „eterna reîntoarcere“, desprinsă din focalizarea lentilelor eliadești, poeta simulează glasul destinului, încărcat de linii sintactice bogate în volute. Desfășurarea polivalenței semantice în care trăiește succesiv, poemul „De câte ori te-ai întors?“ (poem
AUTORITATEA GNOSEOLOGICĂ A CUVÂNTULUI ÎN POEZIA VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372640_a_373969]
-
pierd Sub bolti de flori albastre că visurile mele, Ai izgoni iluzii în care nu mai cred Și mi-ai topi în zâmbet zvâcnirile rebele. Cât alb ai strânge-n ține l-ai împărți la doi Să-nveșnicești iubirea cu suflu de lumină Și-ai țese fir de soare printre căderi de ploi Sub care ne-am iubi continuu, fără vină. Ferestre către suflet, ar poposi de straja Luceferi prinși în ceruri ca niște epoleți. Citește mai mult Știu, mi-ai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
care să mă pierdSub bolti de flori albastre că visurile mele,Ai izgoni iluzii în care nu mai credși mi-ai topi în zâmbet zvâcnirile rebele.Cât alb ai strânge-n ține l-ai împărți la doiSă-nveșnicești iubirea cu suflu de luminăși-ai țese fir de soare printre căderi de ploiSub care ne-am iubi continuu, fără vină.Ferestre către suflet, ar poposi de strajăLuceferi prinși în ceruri ca niște epoleți.... X. SINGURĂTĂȚI ALBASTRE, de Lăură Hubati, publicat în Ediția nr.
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
ființa Brațe-ndrăgostite de m-ating mă supun ... Privirea-ți arsă mi-alină dorința, Scăldată-n ochii tăi mă las vrăjită, Mă-mpleticesc,.. chiar, uit de mine ... și,..apoi, Vise de dor, în noi, joacă-n suită, Prelung fior străbate suflu-n amândoi ... Referință Bibliografică: GÂNDUL LUMINEAZÂ / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1322, Anul IV, 14 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lia Ruse : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
GÂNDUL LUMINEAZÂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/372182_a_373511]
-
s-o privească. Soarele n-o mai lumina. Se ascunsese după un nor ce căpătase borduri roșietice, viu scânteietoare, îmbiind la meditație. Ziua se micșorase și o adiere răcoroasă, ca întotdeauna când vine toamna pe aceste locuri, îl întâmpină cu suflul ei mângâitor, prietenos. Pe aici erau cândva locurile lui de joacă în momentele de repaus între prânz și amiază, când vitele erau ostoite între două pășunări. Se opri... Aici era poienița unde altădată, pe timp de seară, se făcea focul
ȘATRA DIN POIANA STEJERERULUI de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372278_a_373607]
-
Desigur, un temperament poetic de un remarcabil dinamism, și nu mai puțin, o trudnică năzuință spre purificare“; Petru P. Ionescu în Revista Fundațiilor Regale: „remarcăm dela început această constatare îmbucurătoare că d. Ion Șiugariu aduce în poesia noastră tânără un suflu sănătos de viață, o atitudine în fața marilor probleme și o încercare de tehnică, oarecum nouă, personală“; Pericle Martinescu în „Dacia Rediviva”: „Paradisul peregrinar este, în concepția poetului, acea stare de căutare continuă, de nostalgie a realizării interioare, singura care garantează
70 DE ANI DE LA MOARTEA POETULUI EROU ION ŞIUGARIU de ION DUMITRU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376116_a_377445]
-
din steaua mamă, Sunt gândul bun și cald ce sufletul îl cheamă, Sunt soarele de vară ce dimineața-n zori, Trimite raze calde grădinilor cu flori. Sunt doar un strop de rouă picat din cerul sfânt, Sunt adierea caldă a suflului de vânt, Sunt doar o picătură din vastul univers, Adeseori, sunt rima din coada unui vers. Sunt plopul cel înalt, legănat în tăcere, Sunt pruncul fără mamă ce-așteaptă mângâiere, Sunt chip de zână bună, sau... rea sunt uneori, Și-
ȘTEFANIA PETROV de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376285_a_377614]
-
împresoară că un voal alb și transparent ce flutură în cerurile pline de Îngeri și de Sfinți. Țin pe brațe pruncul ce am fost, îl ador și îl chem sugrumat că o suferință pe care s-a așezat nechemat timpul. Suflu din rărunchi o rugăciune păcătoasa către biserici și transced liturghia Duminicii primodiale sau a celei din urmă. Unde mi-am lăsat viața? În plenitudinea întregului spirit? În tainele cărui povestitor, in ce manuscris din bibleotecile lumii, in ce scenariu de
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
împresoară că un voal alb și transparent ce flutură în cerurile pline de Îngeri și de Sfinți. Țin pe brațe pruncul ce am fost, îl ador și îl chem sugrumat că o suferință pe care s-a așezat nechemat timpul. Suflu din rărunchi o rugăciune păcătoasa către biserici și transced liturghia Duminicii primodiale sau a celei din urmă. Unde mi-am lăsat viața? În plenitudinea întregului spirit? În tainele cărui povestitor, in ce manuscris din bibleotecile lumii, in ce scenariu de
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
2014. M-am așezat subtil într-un colț de răi Să nu-mi fac simțită prezența Poate doar reverența Inspirând profund credință Gustându-i sățios esență M-am așezat cu palmele atinse de el Cu tot corpul tremurând Cu un suflu lent, profund Rugăciuni alese murmurând Mi-am întins ochii mari Înlăcrimați și uimiți de fericire Către un răi la început Mișcat mereu de devenire Și l-am închis cu pleoapele tremurânde În versuri și simțiri plăpânde Izbucnind eliberare, mulțumire, dăruire
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]