3,381 matches
-
masă de mai bine de o oră și toată lumea se așezase de mult la locul ei, inclusiv Sultan al Cincilea, nimeni nu cinase cu adevărat, nici măcar Sultan al Cincilea. La fiecare aproape douăzeci de minute, cineva se ridica să Încălzească supa de linte și să pună din nou la cuptor felurile preparate din carne, cărând oalele Încoace și-ncolo Între bucătărie și living, În timp ce Sultan al Cincilea se lua de fiecare dată după miros scoțând niște mieunături rugătoare. Stăteau așa, lipite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
accentueze silabele greșite, părea destul de În largul ei vorbind În engleză. Nu ți-e foame? Sper c-o să-ți placă mâncarea turcească. Capabilă să recunoscă cuvântul mâncare În orice limbă posibilă, mătușa Banu a dat fuga În bucătărie să aducă supa de linte. Aproape mecanic, Sultan al Cincilea a sărit de pe perna lui și a urmat-o, miorlăind rugător tot drumul până acolo. Stând pe scaunul care-i fusese destinat, Armanoush a cercetat pentru prima oară livingul. S-a uitat rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mult, a spus Armanoush ascultând simultan vocea melodioasă a mătușii Zeliha traducându-i cuvintele. Au o casă drăguță și doi câini. E minunat acolo, În deșert. Iar vremea e Întotdeauna frumoasă În Arizona, știți, frumoasă și Însorită... După ce au terminat supa și aperitivele ronțăite, bunica Gülsüm și mătușa Feride au făcut o vizită la bucătărie și s-au Întors cărând fiecare câte o tavă uriașă, amândouă sincronizate perfect Într-un mers egiptean. Au pus tăvile pe masă. — Ați făcut pilaf, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
curățenia. În timp ce mătușa Banu muncește, el o privește din apropiere. La sfârșitul zilei o Întreabă Întotdeauna: — Rămâi? Răspunsul ei la Întrebarea asta nu se schimbă niciodată: — Nu azi. Înainte să plece adaugă: — Ai mâncare În frigider, nu uita să Încălzești supa, termină pilaki În două zile, altfel se strică. Nu uita să uzi violetele, le-am mutat lângă fereastră. El dă aprobator din cap și murmură ca pentru sine: — Nu-ți face griji, știu să-mi port singur de grijă. Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sâmburii de pin În oală și lasați să fiarbă la foc potrivit amestecând constant. Lăsați amestecul să fiarbă la foc mic și amestecați cam 30 de minute sau mai mult. Lăsați amestecul să se Închege puțin până când capătă consistența unei supe groase. Adăugați vanilia, stafidele, smochinele, caisele și cojile de portocală și lăsați-le pe foc alte 20 de minute, amestecând constant. Stingeți focul și adăugați apa de trandafiri. Lăsați ashure să se răcească la temperatura camerei cam o oră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Feride (rotindu-și nervoasă ochiiă, Mustafa, singurul fiu (sperând să iasă din acest grup nefericit, presupunând că Încă era preferatul tatălui săuă și cea mai mică, Zeliha (cu o acreală subtilă crescându-i În sufletă. Așteptau până când tatăl Își termina supa și apoi Îi poftea treptat pe unul sau doi sau trei dintre ei... sau alteori, dacă aveau noroc, pe toți să se așeze la masă. Lui Zeliha nu-i păsa atât de mustrările repetate ale tatălui ei și nici chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe cutiile cu somnifere. François se străduia să se convingă de faptul că noi reintrăm În contact, În vreme ce dormim, cu timpurile imemoriale În care a Început să apară viața În acel haos prebiotic pe care un Învățat Îl numise „o supă caldă“. Somnul ne face să parcurgem un drum de șase miliarde de ani În răstimp de cîteva ore; nu e de mirare că sîntem cam năuci cînd deschidem ochii. „Dacă azi e la fel de frumos ca ieri“, gîndi François, cu obrazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pumnii acestora și de loviturile de cuțit neatente, însă nu scăpă de ei până aceștia nu o scuipară în față. Le putea auzi încă stigătele chiar și după ce ușa de la scara din dos se închidea în urma ei. Deși duhnea a supă de varză și urină, casa scărilor se dovedi un refugiu, în întunericul căruia se afundă, scăpând de amenințările țăranilor și de frigul care era o scânteie mai acceptabil decât afară. Târându-se în sus pe scări, Lilia apucabalustrada cu ambele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
sale. Mâinile sale, în mănuși fără degete, se odihneau pe o chitară țigănească cu șapte coarde care era așezată pe tejghea înaintea sa. În sfârșit, monologul se încheie cu: ă Domane Sfinte, ce nu aș face pentru un blid de supă de varză! Sunt așa de flămând că aș putea mânca o căruță. Hopa - vine cineva, trebuie să fie măria sa. ă Bravo, strigă Porfiri și bătu din palme de patru sau cinci ori, în timp ce cămătarul abia de schiță o grimasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Virginski își ridică o mână fără speranță și o lăsă să cadă. ă Înțeleg, spuse Porfiri, așezând cărțile pe marginea patului. Mă ocup eu de asta. Porfiri o găsi pe Madame Kezel în bucătărie amestecând într-o oală mare de supă. ă Băiatul, începu el. Cum de ai inimă să îl lași flămând când este mâncare în casă? ă Soțul meu îmi interzice. ă Dar soțul dumitale nu este aici. ă Dar va afla. ă Cum va afla? ă Întodeauna află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ar permite soțul dumitale să îl hrănești? Femeia dădu din cap. ă Eu sunt magistrat. Voi plăti eu datoria lui Pavel Pavelovici către dumneata și soțul dumitale. Te rog, pentru numele lui Dumnezeu, dă-i și lui o farfuire de supă. ă Soțul meu m-a oprit mi-a interzis să intru în camera lui. ă Dă-mi mie supa și i-o voi duce eu. ă Spuneți că sunteți un magistrat? ă Da. ă și ne veți plăti? ă Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Fac asta spre bine dumitale, Porfiri Petrovici. Nu vreau să te faci de râs. Unde mai pui, că nu îți stă în fire să te lași sedus de un membru al aristocrației. § În seara aceea Porfiri cină în apartamentul său: supă de pește, sturion și fasole aduse de la restaurantul Palais de Cristal de la intersecția Străzii Sadovaia cu Voznesensky Prospect. Mai bine zis, Zakhar, bătrânul servitor care i-a fost dat din partea guvernului, i-a pus mâncare dinainte pentru ca apoi, tot el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
întrebă, Nu, nu e asta, Atunci, Vino încoace, fă-mi hatârul. Omul se apropie iar Cipriano Algor rosti, Ia jumătate de duzină de farfurii, du-le nevestei dumitale, e un dar, și ia-le și pe astea șase, sunt de supă, Dar n-am făcut nimic, se miră omul, Nu contează, e ca și cum ai fi făcut, și, dacă îți trebuie un urcior pentru apă, poftim, Într-adevăr, un urcior mi-ar prinde bine acasă, Atunci ia-l, ia-l. Olarul împachetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
motiv ca să părăsești toate astea, Doar nu crezi c-o să te las singur, O să vii să mă vezi din când în când, Tată, te rog, vorbesc serios, Și eu, fata mea. Marta se ridică să schimbe farfuriile și să servească supa, pe care familia obișnuia s-o mănânce după masă. Tatăl o urmărea cu privirea și se gândea, Discuția asta complică lucrurile, mai bine i-aș spune imediat. N-a făcut-o totuși, deodată fiica lui avea din nou opt ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mai dea dus, Așa cred și eu, dacă aș fi în locul lui, aș face la fel. Marta vărsă mâncarea într-o farfurie veche pe care o ținea sub cuptor, fărâmiță deasupra o bucată de pâine, și stropi totul cu puțină supă, Poftim, dar atenție că e doar începutul. Cipriano Algor luă farfuria și dădu să iasă din bucătărie când fiica lui îl întrebă, Îți amintești că mama a spus, atunci când a murit Constant, că nu mai vrea câini pe lângă casă, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în floarea tinereții, Găsit n-a avut încă vreme să capete opinii gata făcute, clare și definitive asupra necesității și înțelesului lacrimilor la ființa omenească, totuși, având în vedere că aceste umori lichide se încăpățânează să se manifeste în strania supă de sentiment, rațiune și cruzime din care e compusă pomenita ființă omenească, se gândi că poate nu va face o greșeală gravă apropiindu-se de înlăcrimata-i stăpână ca să-și așeze cu blândețe capul pe genunchii ei. Un câine mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
om la mine În taxi. A spus că e manager de bani, așa că l-am Întrebat În ce ar trebui să investesc. El mi-a zis să cumpăr un loc la țară, cu pui și capre. Să umplu pivnița cu supă la conservă și hîrtie igienică. I-am spus că e exact ca-n Rusia, dar că eu nu mai trăiesc acolo. În America toată lumea face bani din acțiuni. Această nație crede În viitor. El mi-a zis că totul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Anton rîde. — Mai bine. E un loc În vecinătatea unui siloz de rachete. Rachete balistice intercontinentale. Wakefield a remarcat silozurile de rachete care punctau peisajul, niște garduri albe și curățele care Îngrădeau ceva ce semăna cu capacul unui castron de supă. La sute de metri sub pămînt ședeau focoasele nucleare. — Halal protecție. Mai degrabă, ținte. — Ei, spune Anton, toată lumea apreciază un pic de atenție, nu-i așa? Wakefield rămîne fără replică: fără replică În fața vastității Vestului, fără replică În fața vastității inocenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nevoie de o organigramă ca să știi cine cu cine“) și varietatea de nouveau-riches cu Angoasă Filantropică, toți considerabil de aproape de a fi beți-muci. Așezat la locul lui, În cele din urmă, Între doamna Redbone și Persefona, Wakefield se joacă cu supa acrișoară de la felul Întîi și se scufundă În baia de voci și muzici. Încă nici urmă de domnul Redbone, dar are o vedere bună către un tablou de Max Ernst Loplop, agățat deasupra unui omphalos cu o erecție țintind spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
după ce acesta scrisese o piesă despre Întîlnirea dintre un pui și o lămîie. Ce drăguț, exclamă Persefona. Credeam că a fost servit prima oară la dineul grecesc de pe Strada 23, unde l-am mîncat eu prima dată. Avgolemono este o supă minunată, ușoară, pală ca o coamă de val, plină de soare, cu boabele de orez ca grăunțele de nisip pe plaja de la Kios. Cred că mă Înmoi, Își spune Wakefield: fac metafore cu supe. Trebuie să devin mai dur. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
eu prima dată. Avgolemono este o supă minunată, ușoară, pală ca o coamă de val, plină de soare, cu boabele de orez ca grăunțele de nisip pe plaja de la Kios. Cred că mă Înmoi, Își spune Wakefield: fac metafore cu supe. Trebuie să devin mai dur. Își scanează psyche-ul, dar nu găsește nimic „dur“. Ba chiar apreciază umorul bizar al Persefonei. — Cu ce te ocupi, domnule Wakefield? Îl Întreabă ea, dar nu mai așteaptă răspunsul. Am auzit că ești musafir cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Convenția Bibliotecarilor, prietene. Cincizeci de mii de bibliotecare cu trupuri de foc sub hainele lor plicticoase de bibliotecare, timp de o săptămînă! Îți imaginezi? Wakefield Își aruncă bagajul pe bancheta din spate. A ajuns acasă; aerul e gros ca o supă, saturat de umiditate. CÎnd eram copil, mă băgam sub mese la cafenea și mă uitam sub fustele doamnelor. CÎnd m-au alungat, m-am dus la bibliotecă. Ah, bibliotecarele sovietice! Creaturi severe pline de dorințe arzătoare! — ți-am adus ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fiind dispuse la intervale regulate. Catrenele se Încheiau invariabil cu „Burma Shave”. (n. trad.) Curs de apă În deșert (n. trad.). * cum - prepoziție avînd sensul de „combinat cu“, „utilizat În combinație cu pentru a indica dubla funcționalitate, natură“. (n. trad.) Supă făcută cu zeamă de pasăre, gălbenuș de ou și suc de lămîie. (n. trad.) Prescurtarea pentru Bureau of Alcohol, Tobacco and Firearms. (n. trad.) Roman de Walker Percy. (n. trad.)
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Gaston nu era mofturos la mâncare. Orice i se dădea era bun. Oden, sardele, orice. De când venise în Japonia nu mâncase nimic care să nu-i placă. Când l-a dus Endō la un restaurant ieftin din Sanya, a mâncat supa cu bucăți de ridichi murate, pe care le vâra în gura lui mare, sub privirile uimite ale chelnerițelor și ale zilierilor. Fața lui de cal atrăgea atenția tuturor. Deși nu o arăta, lui Gaston îi era tot mai milă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cele mai obișnuite - șnițel de porc, tăiței soba - de care poți mânca oriunde. Cina servită la Araki Mataemon nu i-a dezamăgit însă nici măcar pe doi gurmanzi ca Takamori și Tomoe. Li s-a servit un pește bine gătit, o supă delicioasă și asparagus cum numai în această zonă se poate găsi. La desert au primit cireșe galbene, servite într-un bol elegant de sticlă. — Oare astea sunt cireșele Napoleon? Tomoe băgă o cireașă în gură ca să vadă ce gust are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]