3,864 matches
-
nume Lucia Salam, care visează la o carieră de balerină zguduind Parisul artistic și monden, viitorul poet pendulează între mesaje înflăcărate, de un pronunțat idealism, și epistole inflamate, rele, coborâte la tonul și stilistica vulgarității. Într-un moment de amarnică supărare, iritat la maximum de faptul că Lucia nu se arată cu totul insensibilă la aspectele fizice ale iubirii, cavalerul îi comunică... dimensiunile podoabei sale bărbătești (lungime plus diametru). Din corpusul de corespondență lipsesc epistolele feminine (apar doar câteva rânduri, lămuritoare
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
cu Puterile Centrale. Regele ar fi putut să treacă peste clasa politică, avea influența necesară pentru a decide altfel, dar nu a făcut-o, deși a suferit enorm. A și murit la scurtă vreme după acest moment dramatic, tensiunea și supărarea i-au agravat problemele de sănătate. În 1916, regele Ferdinand a semnat ordinul de război, așa cum dorea marea majoritate a clasei politice și opinia publică. Împăratul Germaniei, Wilhelm al II-lea, care era șeful Casei de Hohenzollern, l-a șters
Planul Brătianu, leul fără Tezaur, salvarea României-date istorice fundamentale la 100 de ani de la Primul Război Mondial by Val Vâlcu () [Corola-journal/Journalistic/21799_a_23124]
-
Aflat în Spania, după ce a părăsit funcția de antrenor principal al Stelei, Marius Lăcătuș a făcut o radiografie a periadei petrecute în Ghencea. „Am plecat cu un gust amar, dar asta nu înseamnă că trebuie să iei supărarea cu tine. Am încercat și nu mi-a ieșit, dar asta e.În asemenea momente, trebuie să fii tare și să treci peste. În ceea ce mă privește, am făcut tot ceea ce am crezut eu că trebuie să fac mai bine
Lăcătuş admite că a făcut şi greşeli la Steaua () [Corola-journal/Journalistic/77234_a_78559]
-
biată făptură (oarecum animată) în mijlocul unui popor implacabil de statui. În aceste condiții, Comisia pentru Artă Monumentală a Ministerului Culturii e un fel de școală de retorică unde se țin discursuri, se emit păreri și se contabilizează tot felul de supărări și scrisori, pline de indicații și de sfaturi dojenitoare, venite din partea reprezentanților acelorași organizații civice care nu omit să-și treacă în clar, înaintea numelui, și cinstitul grad de colonel ori de general. Despre monumente și eroi (II) În cei
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13535_a_14860]
-
mișca pe pulă, gemand. Adică se futea cu veceul. Shuoke intră în baie, neobservat de Suki, care avea ca de obicei ochii închiși. Urmări o vreme gânditor ce se întâmplă. Apoi se enervă cumplit. - Ce faci? întrebă, nearătându-și însă supărarea. Suki deschise ochii, mai mult surprinsă decât speriată. - Shuoke! Credeam că dormi! zise. - M-am trezit. Ce faci? - Vezi, nu? Ce e cu tine? Esti supărat? - Da! - De ce? Shuoke se așeză pe marginea căzii. - Nu e corect ce faci, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ce cred eu: totul e rahat. Mă rog, asta e mesaj „non-pozitiv“, dar ar trebui să fii fericit oricum, iar ăsta e optimism. Se Întoarce cu spatele către Wakefield și strigă: — Frumoasă barmaniță, două vodci, dacă nu ți-e cu supărare. — Optimismul, continuă Zamyatin, era produsul oficial al comunismului, doar că oamenii nu puteau mînca optimism, așa că au devenit pesimiști. Doamne păzește ca așa ceva să se Întîmple În America! Noi producem destul ca să aibă toți ce mînca și avem nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fi fost un plan bine gîndit dinainte, dezvăluit acum pentru prima oară cu ocazia expoziției suedeze. Wakefield se distrează. Ministrul trebuie că blestemă ziua În care s-a decis să-și facă apariția publică la expoziție. Își imaginează, fără Îndoială, supărarea tipilor cu bugetul cînd o să le prezinte, În plus față de costurile expoziției și ale călătoriei, și OSUPOR. Cu toate acestea, beneficiile publicitare sînt de netăgăduit. Toată lumea zîmbește, Mariana mai cu seamă, În timp ce studenții bat palma, discutînd plini de frenezie viitoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
zis ea îngrijorată. Da, am spus eu. Sunt bine. —Ești sigură? m-a întrebat ea încă neconvinsă. Da, am insistat eu puțin enervată. Chiar mă simțeam bine. M-am decis că era cazul să mă obișnuiesc cu starea aia de supărare. Pentru că aveam să mă lupt cu ea deseori. Cel puțin până când aveam să accept faptul că relația mea cu James într-adevăr se sfârșise. Bine, acum chiar că mă simțeam oribil. Sufeream și eram șocată. Dar peste câtva timp n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
unor nechemați. Hoții știu mai bine când casa e bună de jefuit. Deschise yala cu grijă. Când o văzu pe Doina, se liniști, dar avu în același timp un șoc. Reuși să articuleze totuși: Sărut mâna! Doina nu-i răspunse. Supărarea ei înnegurase întreaga casă. Teo nu insistă. Găsi că e mai cuminte să aștepte verdictul, privitor la cele ce vor urma, de la aceea care avea toate drepturile să pronunțe sentința. După ce se asigură că fata se culcase, Doina reveni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cale. La o fântână, o femeie tocmai răsturna ciutura cu apă proaspătă într-o căldare. Când o văzu pe fată care părea o rătăcită, puse găleata deoparte și o întrebă: Dar dumneata pe cine cauți? Dacă nu vi-i cu supărare, aș vrea să aflu unde e casa unei mătuși de-ale mele, Varvara. Varvara și mai cum? Sunt mai multe femei cu acest nume în sat? Sigur, maică: Ciubotaru, Hâncu, Diaconu... și pe deal mai sunt câteva... Diaconu! zise Simona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
alergậnd prin ploaie. - O să se însănătoșească, zise doctorul. Nu știu ce s-a întậmplat cu el astă-noapte, dar sper să se liniștească. Ortansa suspină adậnc. Își vedea feciorul din zi în zi mai abătut, mai slab, mai împovărat de griji și de supărări. - Yoane, ce-o să se întậmple cu tine? întrebă îngrijorată femeia. Dar Yon nu se grăbi să răspundă. Într-un tậrziu, cu privirile pierdute parcă în hăul durerii, mărturisi: - Mă cheamă la ea în fiecare noapte!... Mă așteaptă acolo!... Femeia începu
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
de ce îmi trimite cineva poze cu ei, mai ales acum că nu mai lucrez la caz? L-am sunat pe Colin. L-am întrebat ce să fac. — Vino să ne sfătuim, a zis. În pat. Oho... nu vă fie cu supărare dacă o s-o fac, domniță! Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Thewalshes 1@eircom.net Subiect: Totul a ieșit la iveală Dragă Anna, Știu că ai destule pe cap acum, dar trebuie să recunosc că m-a rănit puțin că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Ai grijă de tine. Și a închis. Capitolul 49tc " Capitolul 49" Am rămas uitându-mă la telefon, cu gura căscată. M-au năpădit un șuvoi de emoții în care se împleteau revolta, dezamăgirea și speranțele înșelate. Spre deosebire de accesele ocazionale de supărare cruntă, care îmi treceau de obicei după o propoziție sarcastică, m-a copleșit un val de furie incandescentă, acumulată îndelung - nu față de Neris, ci față de Aidan. —De ce nu vrei să vorbești cu mine? am zbierat. De ce mă eviți la fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
afla că s-a întâlnit cu Hugo, s-ar fi înfuriat. Cu toate astea, ținând cont de recentul lui comportament, ce drept avea el să se înfurie, indiferent de motiv? Pe de altă parte, oare putea Alice să lase o supărare meschină să devină motivul ieșirii la o cafea cu soțul Amandei Hardwick? Câteva secunde mai târziu, Alice se ștergea pe mâini și lua din cuier haina ei și a Rosei. Hugo stătea temător lângă intrarea în cafeneaua supermarketului. Era acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
gândit Hugo. În ultima vreme, tot ce reușea să mai vadă el în propriii ochi erau niște vene roșii. Cum Hugo continua să rămână pe loc, de parc-ar fi prins rădăcini, privirea seducătoare a Laurei s-a întunecat. De supărare. —Ei! Ce mai aștepți? Ăăă, sunt, știi, păi, e Amanda... —Amanda! Laura s-a lăsat să alunece de pe coloana baldachinului, s-a rostogolit peste pat și s-a prelins în capăt, către el. Gura i se schimonosise într-un rânjet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-o pe Rosa în portbebe, în poziția ei preferată, cu fața înainte, iar pe Theo învelindu-l strâns în cărucior, Alice s-a decis să mai facă un tur al parcului. În timp ce împingea căruciorul pe alei, Alice fixa amărâtă asfaltul. Supărarea cauzată de faptul că Hugo nu apăruse era condimentată cu o dezamăgire sălbatică. Nu era numai că voia să-l vadă ca să i-l dea pe Theo și s-o poată duce pe Rosa acasă, pentru ceai. Alice voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ce inspirasem și expirasem timp de 63 de ani, parte din reflex, parte cu un efort real, se acumulase undeva ca Într-un cont de economii. Și la fel și respirația celorlalți, se pare, inspirații de speranță, expirații de dezamăgire. Supărare, dragoste, plăcere, ură - erau toate acolo, izbucnirile, pufnetele, oftaturile și țipetele. Aerul pe care-l respirasem, Înțelegeam acum, era alcătuit nu din gaze, ci din densitatea și parfumul emoțiilor. Trupul fusese un simplu filtru, un cenzor. Am Înțeles asta dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe colegii de la Căsuțele Insulei de Aur și-n câteva alte locuri. E bine așa? —Excelent! Mulțumesc foarte mult. Pentru nimic. Heinrich porni spre locuința lui din spatele Sălii Mari. Câteva minute mai târziu, se Întoarse pășind apăsat și Încruntat de supărare. Telefonul prin satelit a fost furat. Și lovi cu palma În masă făcându-l pe unul dintre băieți să tresară. — Nu mai suport! Generatorul e una, dar asta... au mers prea departe! Cine a mers prea departe? spuse Harry. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu convingere și am încheiat așa: Faceți, domnule ministru, acest lucru, nu pentru mine, deși aveți datoria să țineți seama și de mine; faceți însă aceasta pentru Iași, pentru cea de a doua Capitală a țării". "Și atunci, cu o supărare, cu un năduf, cu o privire disprețuitoare, pe care nu le voi uita niciodată, domnul ministru m-a refuzat net, adăogând: "Și apoi, scutiți-mă de toate pretențiile astea ale Iașului, de absurda glorie cu care se împodobește mereu. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
prin el însuși și de la sine, întrucâtva ferit de riscul acesta. Dar când mi se-ntâmplă să vin în conflict cu cenzura, destul de rar cum am spus-o și tocmai de aceasta, mă supăr. Asta nu înseamnă mare lucru, pentru că supărarea mea nu ia de obicei forme concrete. Nu mi-au plăcut niciodată gesturile inutile nici n-am apreciat violența, chiar în cuvinte, chiar în atitudini. Și de aceea n-am reacționat nici în cazul recent de care am pomenit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
copii; apoi a murit Sara și ca mâine mă duc și eu. În toată viața asta fugarnică numai în învățătură am avut plăcere curată, mângâiere, uitare de mine și de lume. La toate celelalte, tot plăceri căptușite cu griji, necazuri, supărări. Și când voi trece peste hotarul acestei lumi, ce voi lua cu mine? Bani? Giuvaeruri?... Dar învățătura, asta o iau cu mine, cu ea mă voi înfățișa eu acolo și voi zice: Doamne, m-ai trimis în lume cu capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de tipul care, cotrobăindu-mi prin buzunare după bani și, negăsind decât o batistă, plecase cu ea. Țara mă suporta, îmi tolera bravada și nebuniile, deși aș fi meritat probabil să fiu împușcat (ori eu, ori ea!), fără ranchiună sau supărare. Îmi făcea o concesie. Nu sufeream concesiile. Mi se păreau un semn de slăbiciune, o umilință reciproc asumată, pe care n-o cerusem și de care nici una dintre părți nu reușea să mai scape. Mă simțeam obligat, șantajat să zâmbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe infractor și, fără vreun motiv anume, îi sărea în brațe. Se prefăcea apoi că-i nervoasă, că tocmai am sculat-o din somn (ochii ei mari și negri spuneau altceva; oricum nu putea să adoarmă fără mine). Trecea de la supărare la gelozie, mușcându-mă de gât sau de ureche, înainte să plece triumfătoare: „Culcă-te cu invențiile tale!“ Auzeam ușa dormitorului trântindu-se ușor, și mica noastră scenetă se încheia cu victoria ei. Alteori, rămânea cocoțată în brațe și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de lei din cauza actelor de vandalism“ Suna promițător, se pomenea de-orașul meu și de niște oameni simpli, corecți, supărați pe viață și pe tramvaiele alea ruginite, care nu veneau niciodată la timp. Cineva se documentase, întocmise o statistică și supărarea căpătase o formă concretă, cu cifre și rezultate: „În 2004 au fost distruse 1.157 de geamuri, 301 parbrize și au fost avariate 265 de peroane pentru călători din stațiile RATB.“ De controlori, nu se spunea nimic, câți luaseră bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
gelozie. Devenisem bibliotecarul unic al trecutului Mariei, arhivarul privilegiat al experiențelor ei, deținătorul sever și respectabil al fâșiilor de memorie în care nu figuram: cu timpul, sfârșise prin a mi le ceda pe toate. Nu era o bucurie, dar nici o supărare. Din primele noastre întâlniri, păstrasem esențialul. Pielea întinsă, bronzată în culoarea crocantă a franțuzoaicelor. Ochii mari, curioși, cu lucirea neagră a obrăzniciei sub pleoape. Părul negru și el, strâns într-o coadă la spate. Îmi plăceau energia și forța cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]