2,071 matches
-
nivelul la care nu mai funcționează multe dihotomii familiare cum sunt rațional-irațional, întemeiat-neîntemeiat, adevărat-fals, corect greșit. Supoziția că ori de câte ori o persoană instruită crede ceva ea poate să răspundă și la întrebarea de ce crede asta îi apărea lui Wittgenstein drept o superstiție raționalistă. El repeta că ceea ce trebuie mai întâi să admitem pentru a putea trăi și acționa nu este obiect al cercetării și al discuției raționale. La capătul lanțului temeiurilor și justificărilor pe care le putem da pentru ceea ce credem stă
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
virtutea unei forțe morale deosebite. După chipul și asemănarea șefului, o gîndire la fel de primitivă, amestec de frică, intoleranță și mesianism, dezvoltă și șamanii de la Pentagon în bătălia pentru cucerirea Răului și întronarea Binelui. Astfel, anunțata ciocnire a civilizațiilor devine ciocnirea superstițiilor a două tabere guvernate de ignoranță și obscurantism, într-o nouă noapte a timpurilor. Acest "populism" religios a ajuns să aibă o influență politică semnificativă și să producă, prin susținerea războiului din Irak, în opoziție cu bisericile clasice: catolică, protestantă
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
o imagine inversă a subiectului și, ca atare, este o îndepărtare de Principiu și de Esență. Multe popoare cred că în oglindă se reflectă nu omul, ci o dublură a sa, având adesea atribute malefice, în jurul oglinzii elaborându-se numeroase superstiții"110. Fiind o formă de reconstituire a trecutului, prin intermediul oglinzii, Ana Blandiana folosește oglinda ca memorie involuntară, imperfectă însă prin imaginile noi pe care le recompune. Asociată oglinzii este apa, care funcționează, uneori, mai vag chiar decât aceasta, în procesul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
poetică: "Copiii, născuți toți în maternități, rămîneau acolo și nu erau legănați, ceea ce ar fi constituit o înclinare mai tîrziu spre reverie. Nu erau adormiți în luluit sau cîntece, nu auzeau un basm, nu ascultau o poveste"; Această glandă spuneau superstițiile se proiecta afară din craniu la oamenii dinaintea noastră și prin ea se putea privi lumea viitoare. Prin ea se primeau insuflările și inspirațiile de sus. Apoi ea se retrăgea și se ascundea iar sub oasele capului. Aici se făcea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
și se ascundea iar sub oasele capului. Aici se făcea în timpurile barbare tonsura preoților, pe unde s-ar fi înlesnit, țineți-vă rîsul, pătrunderea Duhului. Alți autori și mai ridicoli susținuseră că ea ar fi fost ochiul ciclopului"; "Vechile superstiții din erele primitive puneau în inimă centrul cunoașterii suprafirești. Și, pentru unirea cu duhul, pretindeau că pot, cu anumite practici de închinare, să coboare mintea în inimă"; "Radiocoagularea stîrpi pe loc și acest nou camuflaj al duhului răzvrătitor în om
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Satana. Pentru catari, Biserica este opera Diavolului. Încercînd să reconstituie viața satului occitan Montaillou între 1294 și 1324, Emmanuel Le Roy Ladurie scrie următoarele: "Mîntuirea sufletului, iată marea afacere. Adevărata (dar nu singura). Mult deasupra nivelului utilitar al magiilor și superstițiilor, obsesia mîntuirii, răspîndită prin intoleranța religiilor universale ale Cărții reprezintă preocuparea centrală care-i face pe locuitorii din Montaillou receptivi la dogme. Pentru a-și asigura mîntuirea sufletului în lumea de apoi unii dintre ei rămîn fideli credințelor romane (...). Alții
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
acest sens înțelegem interpretarea baudrillardiană a modernității ca paradox, implicând distrugere, schimbare, ambiguitate și transformând criza în valoare proprie. De altfel, în jurul ideii de paradox își construiește discursul despre modernitate și Antoine Compagnon, care semnalează cinci asemenea paradoxuri caracteristice acesteia: superstiția noului, religia viitorului, mania teoretizării, îndemnul la cultura de masă și pasiunea renegării. Fiecare dintre aceste paradoxuri este, în viziunea acestui autor, conectat la un moment important al modernității (de obicei unul de criză), astfel încât modernul îi apare ca fiind
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Mal, de către "patologia socială", care aranjează pe mai multe niveluri diferite momente ale societății (de la disfuncționalități, accidente, până la anomie, anomalie, metastază etc.). Aplicarea acestei metode îl conduce pe Baudrillard la constatarea unui paradox: dezvoltarea științei a condus la eliminarea unor superstiții și la îmbunătățirea condițiilor de viață, dar, în același timp, a creat o "patologie fără precedent", prin introducerea unor noi idei, precum eliminarea morții, a bătrâneții, obținerea unei protecții totale în fața bolilor etc. Aceste două metode evidențiază o latură mai
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a sa, Sfântul Andrei, descoperim indicații auctoriale bine disimulate, prefigurând emoția puternică a eroului. Astfel, realizând că au depășit cu mult locul stabilit pentru odihnă, Constantin își avertizează stăpânul că nu este potrivit să se întoarcă din drum. Nepăsător la superstiții însă, cuconul nici nu vrea să audă. Noaptea, în întuneric, orice urmă de curaj îi dispare, mai ales în fața asaltului susținut al elementelor naturale dezlănțuite. (Temerile îi fuseseră alimentate, în prealabil, de istorisirea babei Axinia, care redă, în formă romanțată
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în lumina soarelui. La capătul somnului binemeritat care încununează aventura, rămâne memorabilă replica vizitiului. Acesta, după ce ia act de tribulațiile nocturne ale distinsului său pasager, conchide pe un ton care amestecă, în proporții imperceptibile, dojana sentențioasă a celui experimentat cu superstiția naivului: "Spusu-v-am eu că nu-i bine să se-ntoarcă cineva din drum!". Gane a mai scris o nuvelă de teroare, Sfântul Andrei (1879; deja menționată de mine), de data aceasta intriga fiind decolajul oniric, dar provocat nu de forțe
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de mas". Atingerea bestiei colective are efecte devastatoare: Cădea și la popasuri, însă unde mânea, rămânea pământul negru, împuțit. Nice frundze, nice pai, ori de iarbă, ori de sămănătură, nu rămânea". Implicarea divină nu mai poate fi exclusă, fie din superstiția gândirii medievale, fie din penchant-ul cronicarului pentru morala cu iz bisericesc: "Și să cunoaște și unde poposiia, că era locul nu așa negru la popas, ca la masul acelei mâniei a lui Dumnedzău". Spre final, lectorul află că invazia, despre
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
conversație dintre cei doi oaspeți sus-menționați, ultimul îi mărturisește primului aprehensiunile difuze care se trăiesc în proximitatea luxuriantă a unui decor silvan. Nu lipsesc de aici tușele dantești: "Pădurea te sperie chiar pe d-ta, care ești tânăr luminat, fără superstiții. E o groază de care nu scapă nimeni. Prea multe vieți vegetale și prea seamănă mult arborii bătrâni cu oamenii, cu trupuri omenești mai ales...". Capitolul următor reia firul întâmplărilor din dimineața subsecventă, când, la masă, Simina, sora mai mică
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
într-o căsnicie monogamă, bazată pe creșterea copiilor" (1999: 207). Amenințarea Christinei se acutizează în capitolul următor, când observăm că, de fapt, întregul microscosmos rural, cu legile sale aparent imuabile, intră în disoluție: servitorii (sufragița, vizitiul etc.) își părăsesc, din superstiție, stăpânii și nu se mai întorc pe moșie. În partea a zecea, o nouă vizită a Christinei, cu inserție onirică inițială, prelungită, firesc, în starea de veghe, îi dezvăluie lui Egor prezența unei alterități ontologice radicale, aptă de a adăposti
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Constantin și continuată de împărații și bazileii Imperiului de Răsărit. Momentele critice s-au născut cu fiecare renunțare la vechi norme și doctrine. Pe bună dreptate, Guénon își exprima regretul pentru decăderea intelectualității, pentru reducerea vechilor doctrine sacre la simple superstiții, precum și pentru disprețul cu care mulți moderni au considerat Evul Mediu european inferior antichității clasice. Poporul și cultura veche greacă au rezultat din unificarea ionienilor Aticii și din nord-estul Peloponezului cu aheii din Peloponez și cu eolienii din Tesalia și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
să fii ateu și să negi brutal divinitatea; este incomparabil mai ușor să fii deist". (11, p. 266) Iar britanicii au devenit majoritar deiști în acele timpuri. Mai mult, ei au completat deismul cu "religia naturală", nerevelată, neartificială, lipsită de superstiții. Adăugând la ideea de "natură" pe cea de "civilizație" și evidențiind rolul muncii în realizarea proprietății, Locke a sugerat renunțarea la dreptul divin și trecerea la "dreptul natural", completat cu "dreptul poporului", susținut de către francezii François Fénelon (1651-1715) și Jean
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
burghez, în secolul al XVIII-lea s-a trecut și la filosoful care nu mai face metafizică, se slujește de rațiune și nu de memorie, are o voluptate chibzuită, este liber-cugetător și reformator al religiilor revelate. Filosoful critică absolutismul monarhic, superstițiile, războiul. El manifestă tot mai multă încredere în știință și în filosofie, dar are și anumite depedențe față de autoritățile timpului pe care le curtează (cam așa cum făcea Voltaire când își renega tatăl de condiție modestă pentru a avea acces în
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
scolasticii apusene. Noile valori, în general, cele moral-juridice (mai ales deontice, adică de obligare) din sistemele propuse de stoici și sceptici confruntați cu amenințările epocii de criză pe care o traversau, precum și spiritul combativ au dominat acele vremuri ("cruzimea și superstițiile" stimulate de gustul pentru aventură și cuceriri ale "barbarilor" sunt descrise în diferitele saga, în romanele cavalerești și alte creații literare și religioase medievale). Așa cum se știe, o scurtă vreme greco-romanii au rezistat valurilor de migratori, obligați la un moment
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
vampiri și luase notițe din cartea lui Baring-Gould82), reamintindu-i acestuia și publicului european de îndepărtata și misterioasa Transilvanie, asociată mai târziu cu tărâmul vampirilor. Transilvania era, pentru călătorul englez din secolul al XIX-lea, un pământ primitiv, dominat de superstiții și necivilizat, fiind prezentat astfel în romanul lui Stoker, dar și în articolele din revistele englezești. Teritorii complet străine pentru occidentali, Transilvania și Principatele Române au devenit cu-noscute după izbucnirea Războiului Crimeei, în 1850, când erau considerate mărul discordiei dintre
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
acestor ziariști, Stoker se referă la Transilvania ca la un pământ îndepărtat, exotic, în totală opoziție cu Occidentul civilizat. După cum observă Jonathan Harker la începutul romanului Dracula, odată ce ai părăsit Vestul și ai intrat în Est, ai impresia că toate superstițiile din lume s-au adunat în potcoava Carpaților 86. Atât în articole, cât și în roman, Transilvania este surprinsă ca un tărâm la marginea lumii, unde orice este posibil, spre deosebire de lumea din centrul și vestul Europei, în care modernitatea și
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
lumii, unde orice este posibil, spre deosebire de lumea din centrul și vestul Europei, în care modernitatea și civilizația erau pregnante. La fel ca jurnaliștii, Stoker accentuează "diferențele extreme dintre Vest și Est, dintre Anglia civilizată și Transilvania primitivă, dintre raționalism și superstiție, dintre progres și stagnare"87. Acesta ar putea fi unul din motivele pentru care Dracula apare ca aparținând unei alte rase, la fel ca valahii, în concordanță cu portretizarea lor în articolele secolului al XIX-lea. Dracula lui Stoker este
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
magice și legătura acestora cu unele sărbători creștine. Primele manifestări magico mitologice Își au originea În epoca pietrei, dar nu se prezintă Într-un mod unitar sub raportul concepției și viziunii despre viață și lume. Pescuitul și vânătoarea au generat superstițiile și credințele În forțele supranaturale, iar odată cu construirea primelor mici locuințe se ivesc practicile magice În unele caverne ce servesc drept incinte sacre. Sporadicele manifestări de artă magico mitologică se Întrevăd În figurine, picturi rupestre, semne: soare, brad, mână În
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
prin caracterul lor apotropaic și de asemenea la Întrebuințarea lor În cult, având „rădăcinile” În tradiție și folclor. Pentru noi, românii, progresul științific al medicinei aparține folclorului și medicinei populare. În această privință avem de-a face cu credințe și superstiții care coexistă de mii de ani pe pământul românesc. „Cunoscându-le, descifrându-le, luăm contact cu viața sufletească a strămoșilor noștri și, poate, izbutim să desprindem anumite valori spirituale Înapoia vrăjitorilor și a leacurilor băbești. Medicina populară face parte dintr
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
cumpănă al vieții sau într-o situație a sănătății care se degrada rapid. Cum ați prezentat artiștilor ideea filmului, dat fiind tema delicată? Am fost surprins că mulți dintre ei abia așteptau, alții mi-au trântit ușa în nas, din superstiție, ca să nu provoace ceva, sau din grija pentru propria lor imagine, nedorind să facă publică o asemena stare. Altora familia le-a interzis să abordeze acest subiect. În general, cei care au acceptat să vorbească, au acceptat foarte repede. Pe
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
la el acum? Faptul că acest film și-a găsit atât de greu sfârșitul, chiar și la montaj, sunt vreo 4 sau 5 finaluri, asta este un semn că, într-un fel, nu doream să termin acest film, poate din superstiție. Acest film m-a ținut în viață trei ani și jumătate. Cât timp am lucrat la acest film, cancerul meu n-a progresat. La câteva săptămâni după ce l-am terminat, deși nu voiam să-l termin, a început să crească
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
angajamente, sau Olaru bătea zdravăn câmpii la acea oră?! Tot la „agitație și propagandă”, raportorul mai sublinia că „...serbările se dau gratuit pentruca massele populare să prindă gustul de a participa cât mai mult la aceste serbări. Materialele cuprind combaterea superstițiilor (prin piese), dansuri sovietice (subl.ns.), coruri și recitări”. Ca să se dea important dar și pentru a demonstra șefilor de la Vaslui că a transpirat din greu, Olaru și-a permis evidențierea a două echipe artistice din raza lui de activitate
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]