1,369 matches
-
literați și artiști plastici, grupați în jurul revistei unu. Inițiată și susținută financiar de medicul militar și poetul Șasa Pană, unu a fost cea mai longevivă revistă suprarealistă existentă în spațiul românesc. Toate textele publicate respectau cele două direcții definitorii ale suprarealismului internațional: dicteul automat, în esență freudian, și militantismul de stânga. Uniștii (Victor Brauner, Marcel Iancu, Geo Bogza, M.H.Maxy, Sașa Pană, Ilarie Voronca, Claude Sernet) se apropie timid de teza determinării socio-politice a artei. Opțiunea unor membri ai colectivului unu
Activism și scandal: revoluția suprarealistă în România interbelică () [Corola-website/Science/295615_a_296944]
-
dicteul automat, în esență freudian, și militantismul de stânga. Uniștii (Victor Brauner, Marcel Iancu, Geo Bogza, M.H.Maxy, Sașa Pană, Ilarie Voronca, Claude Sernet) se apropie timid de teza determinării socio-politice a artei. Opțiunea unor membri ai colectivului unu pentru suprarealismul revoluționar prinde treptat semnificația unei revolte articulate, respingând nu doar burghezia, ci și fascismul italian. În această opțiune primează aducerea la un numitor comun și înțelegerea nuanțată a unor realități sociale neconforme valorilor unor tineri intelectuali umaniști. Arta suprarealistă se
Activism și scandal: revoluția suprarealistă în România interbelică () [Corola-website/Science/295615_a_296944]
-
românească a lui Herold s-a limitat la scurta colaborare cu revista unu, în vara anului 1930 tânărul artist stabilindu-se la Paris. Perahim a rămas în țară, până la sfârșitul anilor '60, devenind unul dintre cei mai autentici reprezentanți ai suprarealismului în spațiul românesc. Continuându-și activitatea la București, după debutul din unu, la îndemnul lui Sașa Pană, Perahim, alături de Aurel Baranga, Gherasim Luca, Sesto Pals și, ceva mai târziu, Paul Păun, pune bazele revistei suprarealiste Alge. Primul număr a fost
Activism și scandal: revoluția suprarealistă în România interbelică () [Corola-website/Science/295615_a_296944]
-
asta înseamnă să fii handicapat; să nu fii bun de nimic, să fii un parazit, o putoare, o lepră. de fapt, dacă mă gîndesc mai bine, punîndu-l și pe tatăl meu în joc, orgolios și leneș, arunc la naiba hărnicia suprarealismului, a onirismului și altor isme, ce au, ca unic simptom, faptul că au urmat dadaismului și au încercat, sărmanele isme-ne, cu parfum decadent de hipo-spermă, să recupereze ceea ce el, dintîiul, Divinul, a negat cu bună știință. a negat și apoi
Poezie by Angela Marinescu () [Corola-website/Imaginative/8026_a_9351]
-
, numele literar al lui "Eugène Emile Paul Grindel" (n. 14 decembrie 1895, Saint-Denis - d. 18 noiembrie 1952, Charenton-le-Pont) a fost un poet francez. După ce aderă la mișcarea dadaistă, devine - împreună cu André Breton și Louis Aragon - unul din fondatorii suprarealismului, mai târziu poet "angajat", strălucit reprezentant al literaturii de rezistență în timpul ocupației germane a Franței (1940-1944). Aderă la Partidul Comunist Francez, fără a abandona o concepție plastică asupra existenței. Numele Éluard, pe care și-l alege din adolescență, este preluat
Paul Éluard () [Corola-website/Science/300766_a_302095]
-
neliniște"), în care reflectă tumultul și mizeria războiului. Un an mai târziu, este descoperit de criticul literar Jean Paulhan, care îl prezintă lui André Breton și Louis Aragon și intră în gruparea dadaistă de la Paris, din care va rezulta apoi suprarealismul. După o primă criză conjugală - Gala devine amanta lui Max Ernst - face o recădere a tuberculozei și întreprinde o călătorie în jurul lumii, terminată în 1924. Se separă definitiv de Gala, care va deveni soția și muza inspiratoare a lui Salvador
Paul Éluard () [Corola-website/Science/300766_a_302095]
-
aflat ce scriu în ceea ce iubesc // Din tot ce despre mine-am spus, ce mai rămâne?"". În anul 1934, se căsătorește cu Nush, model al pictorilor Man Ray și Pablo Picasso, "inspiratoarea și mascota suprarealiștilor". Dezacorduri politice îl îndepărtează de suprarealism, ruptură care nu s-a petrecut dintr-o dată. Încă din 1932, Éluard își manifestă începuturile atitudinii pe care o va lua mai târziu. Volumul ""La Vie immédiate"" ("Viața imediată"), scris încă sub influența suprarealismului, se încheie cu un poem, ""La
Paul Éluard () [Corola-website/Science/300766_a_302095]
-
suprarealiștilor". Dezacorduri politice îl îndepărtează de suprarealism, ruptură care nu s-a petrecut dintr-o dată. Încă din 1932, Éluard își manifestă începuturile atitudinii pe care o va lua mai târziu. Volumul ""La Vie immédiate"" ("Viața imediată"), scris încă sub influența suprarealismului, se încheie cu un poem, ""La critique de la poésie"" ("Critica poeziei"), un atac vehement împotriva orânduirii sociale existente, care prevestește apropierea lui de comunism. În 1934 participă, împreună cu Henri Barbusse și Louis Aragon, la Congresul scriitorilor sovietici din Harkov. Războiul
Paul Éluard () [Corola-website/Science/300766_a_302095]
-
(n. 2 aprilie 1891, Brühl - d. 1 aprilie 1976, Paris) a fost un pictor și sculptor modernist german, care a aderat în 1919 la curentul dadaist, pentru ca, în anul 1924 - odată cu apariția oficială a suprarealismului - să se încadreze în această mișcare. , fiul unui pictor care lucra la o școală de surdo-muți, s-a născut la 2 aprilie 1891 în orășelul Brühl, lângă Köln. În anul 1908 începe să studieze Filosofia, Psihologia și Istoria Artelor la
Max Ernst () [Corola-website/Science/300781_a_302110]
-
la Köln. Max Ernst se împrietenește cu Éluard și devine amantul soției acestuia. Éluard, adept al iubirii libere, nu protestează, o va ceda de fapt mai târziu definitiv pe Gala lui Salvador Dalí. În anul 1925, după apariția oficială a suprarealismului, Ernst aderă la această mișcare, din care va fi mai târziu de două ori exclus, în 1938 și 1954. Din 1922 se stabilește la Paris și este cosemnatar al revistei "Manifestul Suprarealismului", participă la toate expozițiile mișcării și se îndrăgostește
Max Ernst () [Corola-website/Science/300781_a_302110]
-
Dalí. În anul 1925, după apariția oficială a suprarealismului, Ernst aderă la această mișcare, din care va fi mai târziu de două ori exclus, în 1938 și 1954. Din 1922 se stabilește la Paris și este cosemnatar al revistei "Manifestul Suprarealismului", participă la toate expozițiile mișcării și se îndrăgostește de Marie-Berthe Aurenche, care în ochii lui posedă "frumusețea personajelor lui Botticelli". O va părăsi totuși pentru o tânără irlandeză, Leonora Carrington, pictoriță ca și el. Amândoi pleacă în 1941 în America
Max Ernst () [Corola-website/Science/300781_a_302110]
-
d. 9 noiembrie 1918, Paris) a fost poet, prozator și critic de artă. Mama sa a fost o nobilă poloneză dar identitatea tatălui este incertă. Reprezentant notoriu al avangardei artistice de la începutul secolului XX, reformator al limbajului poetic, precursor al suprarealismului. Se naște la Romă, în 1880, și urmează școală la Monaco, Cannes și Nișă. Publică primele poezii în 1897 sub pseudonimul Guillaume Macabre. Sosește în 1899 la Paris pentru a exercita diverse meserii, de la cea de funcționar bancar la aceea
Guillaume Apollinaire () [Corola-website/Science/298588_a_299917]
-
la mișcarea impresionistă prin forța sa de convingere și talentul său critic. Apropierea de acest grup artistic i-a influențat foarte mult demersul literar. Concepțiile sale inovatoare legate de personalitatea artistului și transformarea obiectului într-o realitate artistică prefigurează oarecum suprarealismul, pe care Zola nu îl va cunoaște niciodată. Influența artelor plastice asupra oprei lui Zola este evidentă. Scriitorul pare să-și fi structurat romanele așa cum un pictor își pregătește pânza, folosindu-se continuu de dosare pregătitoare. Adesea, în aceste dosare
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
fost etichetate drept „expresionism abstract” în 1919), alături de desenele automatice ale suprarealiștilor André Masson, Joan Miró ș.a., anticipează o direcție a artei abstracte care va respinge forma și care va duce până la ultimele consecințe moștenirea impresionismului și a expresionismului (alături de suprarealism și de cubism). În anii '40, mai ales după ce a luat sfârșit cel de-al Doilea Război Mondial, s-a dezvoltat concomitent în America de Nord și în Europa de Vest un curent care a primit diferite denumiri: expresionism abstract în SUA, respectiv artă
Artă abstractă () [Corola-website/Science/299281_a_300610]
-
unde a locuit până în 1947. Ca membru activ al comunității literare evreiești din România, el a tradus literatură rusă în limba română și a publicat cărți sub diferite pseudonime. Între anii 1945 și 1947 scena literară română era dominată de suprarealism. După ce mișcarea își pierduse orice suflu în Franța, țara de origine, André Breton, întemeietorul acestui curent, afirma: „Centrul lumii (suprarealiste) s-a mutat la București”. Absorbit de acest curent, Celan se juca și confecționa diferite pseudonime pentru el și prietenii
Paul Celan () [Corola-website/Science/298903_a_300232]
-
ori lucrările sale fiind considerate adesea artă naivă, mai apropiate de folk art decât de curentul suprarealist propriu zis. Mulți au considerat însă că pictura sa se încadrează totuși în curentul suprarealist. În 1938, André Breton, inițiator și teoretician al suprarealismului, aprecia că pictura Fridei Kahlo este “o panglică în jurul unei bombe”. Artista a avut o căsnicie tumultuoasă (azi se spune “deschisă”) cu marele pictor mexican Diego Rivera. A suferit toată viața, având numeroase probleme de sănătate, multe cauzate de un
Frida Kahlo () [Corola-website/Science/297765_a_299094]
-
În literatura română, suprarealismul s-a desfășurat pe parcursul perioadei interbelice și a continuat până la finele anilor patruzeci, curmat sub presiunea instalării regimului socialist. O parte din trăsăturile curentului au fost, totuși, reluate prin onirismul anilor șaizeci și șaptezeci - un curent, de asemenea, cenzurat de
Literatura română suprarealistă () [Corola-website/Science/297789_a_299118]
-
curent, de asemenea, cenzurat de regimul politic. În ultimele decenii, odată cu revenirea asupra curentelor avangardiste (ale secolului XX) pe filieră postmodernă, opera unor scriitori ai generației tinere anunță o posibilă revenire a esteticii suprarealiste în literatura română. Primele manifestări ale suprarealismului în România din anii 1924-1934, în special în revistele "urmuz" (scoasă de Geo Bogza la Câmpina) și "Alge", subintitulată când "revistă de poem și desen", când "revistă ditirambică", editată de Gherasim Luca, nu erau delimitate clar de dadaism și nu
Literatura română suprarealistă () [Corola-website/Science/297789_a_299118]
-
a dovedit incapacitatea de a depăși reflecția asupra "formei poetice". Or, prima cerință propagată de suprarealiști era "eliberarea expresiei umane de sub toate formele". Pentru atingerea acestui obiectiv, suprarealiștii au întreprins repetate încercări de a reconsidera principalele concepte și teme ale suprarealismului ortodox promulgat de André Breton. În 1946 apare în limba franceză "Dialectique de la dialectique. Message adressé au mouvement surréaliste international" ("Dialectica dialecticii. Mesaj adresat mișcării suprarealiste internaționale"), prin care autorii, Gherasim Luca și D. Trost, încearcă să definească situația suprarealismului
Literatura română suprarealistă () [Corola-website/Science/297789_a_299118]
-
suprarealismului ortodox promulgat de André Breton. În 1946 apare în limba franceză "Dialectique de la dialectique. Message adressé au mouvement surréaliste international" ("Dialectica dialecticii. Mesaj adresat mișcării suprarealiste internaționale"), prin care autorii, Gherasim Luca și D. Trost, încearcă să definească situația suprarealismului în contextul unor transformări sociale iminente. Deși aparțin unor grupuri distincte - Virgil Teodorescu și Gellu Naum, preocupați în primul rând de idealurile artistice, pe de o parte, Gherasim Luca și D. Trost, militanți politici de stânga, pe de alta - suprarealiștii
Literatura română suprarealistă () [Corola-website/Science/297789_a_299118]
-
pe acela de „suprarealitate”. Scrierile suprarealiștilor români din această perioadă se constituie într-o încercare disperată de a salva curentul, încercare ce o repetă pe aceea a lui Breton însuși, astfel încât se putea spune că, de la Paris, capitala internațională a suprarealismului s-a mutat la București. Grupul suprarealist român este caracterizat de exegetul francez Sarane Alexandrian drept "grupul cel mai exuberant, cel mai aventuros și chiar cel mai delirant din suprarealismul internațional". Temele unei meditații asupra condiției poeziei redevin testarea "automatismului
Literatura română suprarealistă () [Corola-website/Science/297789_a_299118]
-
astfel încât se putea spune că, de la Paris, capitala internațională a suprarealismului s-a mutat la București. Grupul suprarealist român este caracterizat de exegetul francez Sarane Alexandrian drept "grupul cel mai exuberant, cel mai aventuros și chiar cel mai delirant din suprarealismul internațional". Temele unei meditații asupra condiției poeziei redevin testarea "automatismului psihic pur", atotputernicia visului, hazardul obiectiv. Strategia de cunoaștere a sinelui se apropie de "metoda paranoid-critică" profesată de Salvador Dalí, "o metodă spontană de cunoaștere irațională, bazată pe obiectivarea critică
Literatura română suprarealistă () [Corola-website/Science/297789_a_299118]
-
meridiane, cum au făcut Gherasim Luca, refugiat la Paris și Ștefan Baciu, refugiat în America latină ; cei rămași în țară, consecvenți ideilor lor, cum s-a dovedit Gellu Naum, au trebuit să tacă timp de decenii. Un alt episod, înrudit cu suprarealismul l-a constituit onirismul, fenomen cultural apărut în România anilor șaptezeci (principalii reprezentanți fiind poetul Leonid Dimov și prozatorul Dumitru Țepeneag), în ale cărui manifeste au fost reluate o bună parte din tezele suprarealiste. Un continuator al acestui curent este
Literatura română suprarealistă () [Corola-website/Science/297789_a_299118]
-
apărut în România anilor șaptezeci (principalii reprezentanți fiind poetul Leonid Dimov și prozatorul Dumitru Țepeneag), în ale cărui manifeste au fost reluate o bună parte din tezele suprarealiste. Un continuator al acestui curent este Corin Braga. Nici în prezent ecorile suprarealismului nu s-au stins. Poetul Andrei Codrescu publică în New Orleans o revistă care se numește "Exquisite corpse" (o traducere a numelui unui celebru procedeu "Les cadavres esquis"), iar poetul Valery Oișteanu a publicat numeroase volume de colaj și este
Literatura română suprarealistă () [Corola-website/Science/297789_a_299118]
-
o revistă care se numește "Exquisite corpse" (o traducere a numelui unui celebru procedeu "Les cadavres esquis"), iar poetul Valery Oișteanu a publicat numeroase volume de colaj și este un membru respectat al Asociației Suprarealiștilor Americani. In pictura la capitolul suprarealism contemporan avem ca exemplu pe Sasch (Silviu Cenusa)
Literatura română suprarealistă () [Corola-website/Science/297789_a_299118]