1,367 matches
-
abaterii sale față de convențiile real(ism)ului. Interpretarea în cheia fantasticului modern nu putea lipsi, așadar, din peisaj... O discuție privind „fantasticul absurd” al lui Urmuz propune Sergiu Pavel Dan în studiul său din 1976, cu precizarea că „trimiterile la suprarealism sau existențialism trebuie făcute cu multă prudență”, ca și „cele la fantasticul neliniștitor al lui Poe sau Hoffmann”. Pornind de la biografie spre operă, autorul insistă asupra „umorului negru” urmuzian, plasîndu-l astfel pe Urmuz în proximitatea suprarealismului: „În totul, persoana lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
precizarea că „trimiterile la suprarealism sau existențialism trebuie făcute cu multă prudență”, ca și „cele la fantasticul neliniștitor al lui Poe sau Hoffmann”. Pornind de la biografie spre operă, autorul insistă asupra „umorului negru” urmuzian, plasîndu-l astfel pe Urmuz în proximitatea suprarealismului: „În totul, persoana lui însemna reîntruparea acelui duh greu de definit, deosebit atît de ironia romantică (adevăratul „reziduu al sublimului”), cîi și de monstruosul, scabrosul ori oribilul aceleiași direcții artistice. Anume umorul negru. În orice caz, valorile suprafirești ale creației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sînt mai bine puse în evidență, deși altminteri Urmuz rămîne un „cerebral”, un ironist lucid care știe să „solemnizeze bufonul”. În schimb, atributele ținînd de sfera ironicului se estompează mult prin traducere. Prin urmare, caracterizarea lui Urmuz ca „precursor al suprarealismului” e valabilă mai ales în engleză... Monografia Urmuz a lui Nicolae Balotă (1970) poate fi considerată - pe acest fundal - ca o recuperare polemică. Volumul Lupta cu absurdul, care include și o parte a monografiei despre Urmuz, sugerează — prin titlu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la „părintele” dadaismului... Abia după decesul lui Tzara (decembrie 1963), prefața din 1949 a lui Ionesco va apărea, sub titlul „Precurseurs roumains du Surrealisme. Urmuz” (în numărul XII, janvier-fevrier, 1965, al revistei Les Lettres nouvelles, condusă de un istoric al suprarealismului, Maurice Nadeau), alături de o prezentare semnată de „urmuzianul” Jacques G. Costin (exContimporanul). În 1967, revista Akzente din München prezintă eseul lui Eugène Ionesco alături de traducerea în limba germană a textelor urmuziene. „Integrala” lor în limba engleză apare, cum afirmam anterior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un tabel cronologic tradus în franceză de Elena Dan: „Urmuz în cadrul avangardei literare românești și europene”, apărut „într-o primă — și cu totul altă formă (sic!) — în Révue Roumaine, nr. 10-11-12/1981, număr dedicat integral avangardei literare și artistice românești, suprarealismului și altor curente și mișcări avangardiste”. Legitimarea autohtonă prin intermediul dialecticii național - universal este prezentă și aici: „în nici o clipă, avangarda literară și artistică românească nu a ieșit din spațiul sincronicității europene. Mai mult, în unele momente, ori în unele privințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mici: „Aceasta (...) e soarta dramatică și ingrată a tuturor culturilor de limbă mică”. Însă - pe urmele protocronistului Paul Anghel, abundent citat — întregul eseu pornește de la postularea „rădăcinilor folclorice” ale creației urmuziene. Ceea ce își propune să arate Constantin Crișan e că suprarealismul european nu e incompatibil cu mitul și cu folclorul autohton (în cazul de față, „basmul absurd”). Chiar și biografia lui Urmuz se află „în vecinătatea basmului”, în vreme ce realitatea de zi cu zi a devenit, la rîndul ei, urmuziană: „Urmuz a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Pop, Adrian Marino, Matei Călinescu, Marin Mincu, Ov.S. Crohmălniceanu, Nicolae Balotă, Amelia Pavel, Petre Răileanu, Mircea Martin, Ovidiu Morar, Ileana și Andrei Pintilie ș.a., monografiile „sectoriale” pe curente propuse în ultima vreme de cercetători tineri precum Ovidiu Morar (despre „avatarurile” suprarealismului românesc) și Emilia Drogoreanu (despre incidențele futurismului italian în România), pe urmele lucrării lui Ov.S. Crohmălniceanu despre Literatura română și expresionismul, analizele lui Mihai Zamfir din studiul despre Poemul românesc în proză, contribuțiile memorialistice ale lui Sașa Pană, cele diaristice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
caracterului estetic, integrator, moderat în raport cu radicalismul iconoclast al mișcărilor similare din Europa; 3) prin specularea caracterului antiburghez, marxist, progresist al militanților acesteia; 4) prin revendicarea caracterului de precursori internaționali absoluți ai unor artiști de origine română (Urmuz - considerat anticipator al suprarealismului, al dadaismului și al literaturii absurdului, Brâncuși - întemeietor al artei abstracte, Tzara - pionier al Dadaismului, alături de Hugo Ball, Hans Arp, Richard Huelsenbeck și Marcel Iancu, M.H. Maxy - inițiator, în 1924, al spectralismului plastic, Eugéne Ionesco - creator, alături de Samuel Beckett, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Pop, Matei Călinescu, Nicolae Manolescu ș.a., fenomenul avangardist ar fi relevant prin „contribuțiile” sale și prin „lărgirea conștiinței estetice”. Pe un alt palier al receptării, mai importantă va deveni „reprezentativitatea” internațională a avangardiștilor români în interiorul unor curente precum abstracționismul, Dadaismul, Suprarealismul, literatura absurdului, lettrismul ș.a.m.d. (de ex.: dacă Brâncuși, Urmuz, Tzara, Ionesco sau Isidore Isou sînt prezentați drept precursori/inițiatori ai diferitelor „isme” europene, Gellu Naum va fi valorizat, după 1990, ca „ultim suprarealist” - așa cum Mihai Eminescu însuși fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de nevoia căutării unei specificități etno-spirituale. Constructivismul rus se propagă prin intermediul celui german (și al exilaților berlinezi, refugiați din Uniunea Sovietică), Dadaismul exprimă o revoltă pacifist-internaționalistă a „identităților periferice”/„excluse” împotriva „identităților centrale” pe care le subminează din interior, iar Suprarealismul - deși, la origine, un fenomen „tipic francez”, cu ecouri mai ales în țările latine și meridionale - refuză vehement identitatea franceză canonică în favoarea diferitelor forme de „barbarie”, „exotism” și „primitivism”, a tradițiilor uitate, marginalizate sau ocultate (ezoterism, ocultism, alchimie, demonologie ș.a.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de la Cabaretul Voltaire din Zürich marchează un punct extrem al libertății anarhice în artă, al răsturnării și sabotării tuturor valorilor „stabile”, „autoritare”, Dadaismul a opus culturii tehno-militariste, celebrată de Futurism, dar și mesianismului proletar, preluat ulterior de constructivism și de Suprarealism, o „cultură a Carnavalului”, cu mijloacele esteticii dandy a provocării și scandalizării burghezului. „Geniul avangardei” care a fost Dada reprezintă punerea în scenă - teatrală, spectaculară, cabotină - a unei sinucideri a Estetismului, dar și o revanșă a spiritului plebeu al periferiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
antirăzboinic al Zürich-ului; Dada va asalta apoi Parisul și Berlinul (unde mișcarea se politizează, însă, în sens revoluționar) pentru ca „exhibiția” să se stingă, din nou, la periferia Europei Estice (Boemia), după ce energiile îi vor fi fost preluate și disciplinate de Suprarealismul francez și de constructivismele central-europene. Aproape toți membrii „primului val avangardist” (Vinea, Maxy, Adrian Maniu, Jacques Costin, Marcel Iancu, B. Fundoianu) au frecventat, înainte de 1920, cercul lui Alexandru Bogdan-Pitești și au cultivat, pînă la un punct, estetica Decadenței. Datele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
grupează inițial în jurul revistelor Contimporanul și Clopotul, dar mai ales la Punct (mai agresivă), trecînd - după absorbirea acesteia de către revista lui Vinea și Iancu - la Integral, alături de „disidentul” M.H. Maxy, și la unu, odată cu deplasarea lor „revoluționară” dinspre futurism către suprarealism, pe fondul ascensiunii fascismului european, cu toate avatarurile sale. Sinteză particulară de constructivism și futurism, considerat de unii exegeți postbelici ai fenomenului drept singura contribuție originală, pe teren românesc, la „ism”-ele avangardei europene, „integralismul” nu e, de fapt, decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dar îl putem la fel de bine considera o dezvoltare al celui dintîi. „Al doilea val” - a cărui bornă o reprezintă ruptura față de futurism, constructivism și gruparea de la Contimporanul (deplasată pe o poziție tot mai puțin „revoluționară”) - este ilustrat în special prin suprarealismul incipient din revista unu și din publicațiile-satelit (Alge, Muci etc.). Este faza epidermică, impură, incipientă a suprarealismului autohton, amestec ludic de frondă antiburgheză, onirism superficial și delir imagist. Noilor lideri ai grupării - Sașa Pană și Geo Bogza - li se alătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o reprezintă ruptura față de futurism, constructivism și gruparea de la Contimporanul (deplasată pe o poziție tot mai puțin „revoluționară”) - este ilustrat în special prin suprarealismul incipient din revista unu și din publicațiile-satelit (Alge, Muci etc.). Este faza epidermică, impură, incipientă a suprarealismului autohton, amestec ludic de frondă antiburgheză, onirism superficial și delir imagist. Noilor lideri ai grupării - Sașa Pană și Geo Bogza - li se alătură foștii integraliști M.H. Maxy, Stephan Roll (Gheorghe Dinu) și Ilarie Voronca, secondați de nume precum Moldov, A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Dinu) și Ilarie Voronca, secondați de nume precum Moldov, A. Zaremba, Dan Faur, Al. Tudor-Miu, Virgil Gheorghiu, S. Perahim, Miron Radu Paraschivescu, Sesto Pals, Gherasim Luca, Paul Păun ș.a. În sfîrșit, cel de-al treilea val e reprezentat de suprarealismul „doctrinar și matur” (cf. Ion Pop), format către mijlocul anilor ’30 și ajuns la apogeu imediat după al Doilea Război Mondial (principali reprezentanți: Gellu Naum, Gherasim Luca, Paul Păun, Virgil Teodorescu, D. Trost, Jacques Herold; activitatea lor suprarealistă nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
suprarealist român” din anii ’40 („algiștii” Gherasim Luca, Paul Păun) au făcut parte în adolescență din „al doilea val”, ca emuli și discipoli ai lui Geo Bogza, trecînd inclusiv printr-o fază de militantism proletar realist-socialist. Spre deosebire însă de suprarealismul incipient al „uniștilor”, creația principalilor reprezentanți ai micului „grup” - maturizată și radicalizată artistic la un deceniu după ce mișcarea franceză își trăise momentul de climax, dar mult mai apropiată de sursele ei intelectuale - se caracterizează printr-o dominantă fantasmatică, „nocturnă”, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cea propusă de către Ion Pop în studiile sale de sinteză... „integralistă” dedicate avangardei literare românești (Avangardismul poetic românesc, 1969, Avangarda în literatura română, 1990 ș.a.). Totodată, ea își propune să introducă o disociere mai apăsată între avangardele anilor ’20 și Suprarealism, frecvent confundate în critica autohtonă. Cu excepția unor capitole succinte dedicate poeziei antebelice a lui Adrian Maniu, Ion Vinea sau Tristan Tzara (cu un examen comparativ al poeziei ultimilor doi din unghiul temei „provinciei” și al evoluțiilor ulterioare) și a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
introductiv și tabel cronologic de Z. Ornea, Editura pentru Literatură, București, 1969 Drogoreanu, Emilia, Sincronie și specificitate. Influențe ale futurismului italian asupra avangardei românești, cuvînt-înainte de Marco Cugno, postfață de Ion Bogdan Lefter, Editura Paralela 45, Pitești, 2004 Dugneanu, Paul, Suprarealismul poetic românesc, prima perioadă: 1928-1945, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2005 Eliade, Mircea, Profetism românesc, vol. I și II, ediție și prefață de Dan Zamfirescu, Editura Roza Vînturilor, București, 1990 Emilian, Constantin I., Anarhismul poetic, Tipografia „Bucovina”, București, 1932 Enescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Cartea Românească, București, 1976 Ionescu, Gelu, Anatomia unei negații. Scrierile lui Eugen Ionescu în limba română 1927-1940, Editura Minerva, București, 1991 Ivanovici, Victor, „Fotografie mișcată sau împărăția semnelor motivate”, în vol. Formă și deschidere, Editura Eminescu, București, 1980 Ivanovici, Victor, Suprarealism și „suprarealisme”. Grecia, România, țările hispanice, Editura Hestia, Colecția „Clasicii literaturii de avangardă”, Timișoara, 1996 L’Année 1913. Les formes esthetiques de l’oeuvre d’art a la veille de la premiere guerre mondiale, 2 vol., sous la direction de Liliane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
București, 1976 Ionescu, Gelu, Anatomia unei negații. Scrierile lui Eugen Ionescu în limba română 1927-1940, Editura Minerva, București, 1991 Ivanovici, Victor, „Fotografie mișcată sau împărăția semnelor motivate”, în vol. Formă și deschidere, Editura Eminescu, București, 1980 Ivanovici, Victor, Suprarealism și „suprarealisme”. Grecia, România, țările hispanice, Editura Hestia, Colecția „Clasicii literaturii de avangardă”, Timișoara, 1996 L’Année 1913. Les formes esthetiques de l’oeuvre d’art a la veille de la premiere guerre mondiale, 2 vol., sous la direction de Liliane Brion-Guerry, Klincksieck
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Mihai, „Felix Aderca: jewishness and modernism”, publicat în Studia Hebraica, nr. 1, București, 2001 Modernismul în literatura română. Contribuții bibliografice, București, Biblioteca Centrală Universitară, 1968 Morar, Ovidiu, Avangarda românească în context european, Editura Universității din Suceava, 2003 Morar, Ovidiu, Avatarurile suprarealismului românesc, Editura Univers, București, 2003 Morar, Ovidiu, Avangardismul românesc, Editura Fundației Culturale Ideea Europeană, București, 2005 Muntean, George, „Per aspera ad astra”, în Manuscriptum, nr. 3/1975 Negoițescu, Ion, Istoria literaturii române, vol. I (1800-1945), Editura Minerva, București, 1991 Negoițescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Minerva, București, 1986 Radian, Sanda, Măștile fabulei. Etape de evoluție în literatura română, Ed. Minerva, Colecția „Momente și sinteze”, București, 1983 Raicu, Lucian, „Urmuz și limitele literaturii”, în vol. Critica — formă de viață, București, 1976 Raymond, Marcel, De la Baudelaire la suprarealism. În românește de Leonid Dimov. Studiu introductiv de Mircea Martin, București, Editura Univers, 1970 Reviste progresiste românești interbelice, volum coordonat de Marin Bucur, Editura Minerva, București, 1972 Rotaru, Ion, O istorie a literaturii române, II. De la 1900 la al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
deschis până la orele zero zero urmează stația anii douăzeci cu peronul pe partea dreaptă câțiva pescari își agață cârligele de stele nu departe un tânăr dascăl scrie pe hârtia de ziar AAA realismul socialist capismul die blaue vier gruparea contimporanul suprarealismul elementarismul grupul celor patru scuola italiana unismul cercle et carré dier progressive noua obiectivitate arta concretă atenție se închid ușile de piatră doar pleoapele se zbat ghinionul pândește la intrarea în cetatea roșie marele urs dansează pe muzică de balalaică
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
se poate înscrie paradoxal în seria evenimentelor trăite, deci a memoriei diurne. (E posibil să trăiești ce ai visat, la fel cum visezi ce-ai trăit!) Deci memoria viselor poate reveni direct, sub forma vieții sau a artei. În artă, suprarealismul a exprimat cel mai bine proiecția vieților interioare, la limita stării de veghe... De multe ori realitatea atât de intens trăită devine reversibilă prin vis, atunci când ia forma coșmarului. Dar nu toate lumile virtuale eșuează în coșmar, în unele trăim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]