6,950 matches
-
Ce s-a întâmplat? îi răspunse Sebastianus, deja coborât de pe cal, deși nimeni nu-l invitase să o facă: — El și alți cinci tovarăși de-ai lui ne-au atacat noaptea trecută în mlaștină, în vreme ce veneam aici. El e singurul supraviețuitor. Ambarrus se întoarse spre Divicone: — E adevărat? — Da. Din păcate, e limpede că cineva nu voia să venim aici să vorbim cu voi. întunecându-se, căpetenia bagauzilor încuviință cu gravitate: — Bine; acum ai ocazia să o faci. De îndată ce Divicone făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
greu - ultima suflare ce îi mai rămăsese. „Du-te la Utrigúr, el... o să te ajute!“ Când se întorsese, cu Utrigúr și cu cincizeci de războinici, în tabăra devastată, găsise în zăpadă trupurile părinților săi, decapitate, ca și ale celorlalți. Singurul supraviețuitor - servitorul Mandzuk, pe care îl descoperiseră, grav rănit și cu arsuri, sub resturile carbonizate ale unei yurta. Din acea zi, Utrigúr practic îl adoptase și, dându-i-l alături pe Mandzuk, făcuse din el un războinic, ajutându-l după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în asemenea altercații inutile și se îngrijeau mai degrabă de ei înșiși și de vreunui loc mai liniștit pentru răniții fără număr, care, duși pe brațe, erau încredințați spre îngrijire femeilor ce urmaseră armata. Multe din ele se învârteau pe lângă supraviețuitorii bătăliei cerând vești neliniștite despre bărbații lor și nu puține erau cele care, primind vestea de care se temeau cel mai tare, își strigau disperarea ori se îndepărtau mecanic, cu ochii scăldați în lacrimi, fără să ia în seamă îmbrânceala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și chiar vicleanul Kayuk. Gândindu-se la ei, nu putea să nu-și amintească sumbra profeție pe care o făcuse Malaberga și să nu se întrebe dacă destinul avea să-i îngăduie într-adevăr să se afle în numărul norocoșilor supraviețuitori ai celor „șase luni de sânge și de foc“ de care îi vorbise ea. Cât despre pradă, avea speranțe mari să fie răsplătit de Atila care, după ce îl văzuse pus la încercare în Campus Mauriacus, părea acum să-i acorde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înspăimântător că tânjesc să vorbesc, să fiu iscodit, să fiu interogat despre acest anume om mort. Mi-a trăsnit prin cap că printre numeroasele justificări ale acestui fapt - și, sper, unele mai puțin infame - se numără și obișnuita mândrie a supraviețuitorului că el este unicul suflet viu care l-a cunoscut intim și l-a înțeles pe decedat. O, lăsați-i să vină la mine, împietriții și entuziaștii, universitarii, curioșii, cei mari și cei mici și cei atotștiutori! Să vină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
aproape Încât Îi putea-i atinge cu mâna! La statuia lui Rosseti Încercă să fie mai aproape de locul dezastrului Însă, intervenise armata făcând cordoane, dirijând circulația pietenilor, departe de activitatea ce se desfășura În interiorul cercului construit de militari, pentru salvarea supraviețuitorilor!! Un comunicat difuzat de seismologi preciza: unda de șoc a cutremurului de pământ lovise centrul orașului,făcând distrugeri mari,Îngropând sub dărâmături omorând mii de oameni și făcând zeci de mii de răniți ce aveau nevoie urgent de ajutor. Odată cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
războinică, mulțumindu-se să observe de la relativă depărtare.În scurt timp Își făcu apariția autocamioane de mare capacitate, escavatoare, buldozere care imediat Începu să degajeze dărâmăturile, Încărcând În basculante moloz amestecat cu rămășițe omenești!! Se lucra Într’un infernal tempo. Supraviețuitorii dezastrului urmau să fie salvați numai fiind În viață și dacă puteau atrage atenția, În rest dacă erai viu și nu puteai comunica, escavătoarele definitivau ce cutremurul nu izbutise...!!! Astfel, degajând În forță urmările dezastrului, salvarea celor ce rezistase izbutind
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
credibilă toată povestea...! Să zicem: după sistarea revărsării apelor, câte zile ori ani a fost necesar pentru revenirea apelor la matca avută anterior...? Și, În corabie a fost numai Noe cu familia lui ori, a colectat câte o pereche de supraviețuitori din rasa galbenă, spaniolă, musulmanică,arabică, neagră, roșie, mongolezi, eschimoși ori alte categorii de oameni existenți la ora aceia pe această planetă...? Dar animale...? Nu mai vorbim de alimente ori containere cu apă potabilă...! Și, se naște următoarea Întrebare...! Cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se evapora și acest martor al crimelor comuniștilor și, după cum cred, toți participanții la asasinarea și dispariția acelor cadavre au fost prin rotație Împușcate, eliminând orice martor activ: numai așa se explică dece, după 20 de ani dela revoluție, nici un supraviețuitor “În afară de mine” - nu poate fi găsit să confirme genocidul dela Închisoarea Văcărești...!! Celor patru oameni politici ce au salvat omenirea dela un inevitabil dezastru, În loc să li se ridice statui au fost arestați, Întemnițați fără dreptul la apărare, maltratați și omorâți
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Polonie fără evrei. Avu loc prin urmare un masacru. Polonezii la răsărit veniseră trăgând. De cum se făcuse destulă lumină pentru crimă. Era ceață, fum. Soarele Încercase să se ridice. Oameni Începuseră să cadă și Sammler fugise. Mai fuseseră alți doi supraviețuitori. Unul făcuse pe mortul. Celălalt, ca și Sammler, găsise o deschidere, și fugise pe acolo. Ascuns În mlaștină, Sammler se Întinsese sub un trunchi de copac, În mâl, sub mâzga apei. Noaptea părăsise pădurea. Riscase cu Cieslakiewicz a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o mare greșeală, pentru că apoi trebuia să-mi amintesc totul. Șocul mă izbea întotdeauna în plin. Când avea să devină mai ușor? Oare avea să devină mai ușor vreodată? Mă tot gândisem la alți oameni care fuseseră devastați de grozăvii - supraviețuitori ai holocaustului, victime ale unui viol, oameni care își pierduseră întreaga familie. Adesea ajung să ducă ceea ce par a fi vieți normale. La un moment dat trebuie că au depășit sentimentul că trăiesc un coșmar. Apăsată de căldură și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mi-o poruncea fără înconjur, deoarece, în fața ochilor mei, un imperiu musulman era pe cale să se nască, iar acest copil îl amenința. Într-o zi, Bayazid, fiul lui Aladin, va face să tremure tronul otomanilor. El singur, cel din urmă supraviețuitor al principilor din neamul lui, va putea stârni la revoltă triburile din Anatolia. Doar el va putea aduna în jurul lui pe mamelucii circazieni și pe safavizii din Persia pentru a-l doborî pe Marele Turc. Doar el. Asta numai dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
caute o cale de intrare și să forțeze porțile. Am rostogolit în capul lor bolovani... Au fost zdrobiți, distruși, mutilați... Era sânge peste tot, soldații erau dezorientați, în timp ce noi mânuiam pila cu forță și precizie... Până i-am văzut pe supraviețuitori fugind, lăsând în urma lor mormane de cadavre. Antonius se așezase pe taburetul de lângă masă și asculta cu chipul încordat, cu buzele strânse și pumnii încleștați, cuprins de mânie. — Eu însumi - Titus mișcă degetul pe hartă - am ieșit călare să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ale soldaților săi; cele mai multe erau ale dușmanilor. Auzi strigătele victorioase ale soldaților sirieni care, potrivit cultului lor, salutau soarele - zeul soare, Sol Invictus - ce răsărise și risipea negura. În clipa aceea, armata lui Antonius rupse rândurile inamice și începu măcelul. Supraviețuitorii fugiră spre Cremona, trecură de valul de pământ din fața zidurilor cetății și intrară pe porțile pe care cremonezii le lăsaseră deschise. Porțile fură închise după ce intrară cu toții. Bătălia fusese câștigată de Antonius Primus, care acum lua cu asalt zidurile, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nazală care amenința să-i fie fatală. Mai târziu, Barry a intrat în posesia unei înregistrări video a cursei și până și astăzi o mai soarbe din ochi. Nu numai că Bumboy a câștigat, dar aproape că a fost singurul supraviețuitor. La penultimul obstacol s-a produs un vălmășag cumplit. Bumboy a sărit sforăind prin întreg haosul - și a rămas singur să mai sară peste un ultim gard. Unicul cal rămas în cursă s-a cabrat hotărât Nu a mai sărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în Axona. — întocmai. îți dai seama că asta ne pune pe amândoi într-o situație destul de ciudată? Vis-à-vis de lege, înțelegi. Era într-adevăr foarte simplu. Dispariția bruscă a Prepelicarului însemna că Vultur-în-Zbor, ruda ei cea mai apropiată și singurul supraviețuitor din familie, era în sfârșit expus atacurilor celor din tribul axona. Cum cea care încălcase legea nu putea fi pedepsită, vina ei cădea asupra lui. Nu exista decât o singură pedeapsă: exilul. Prepelicarul nu-i spusese decât atât: azi l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și vei ști când l-ai găsit, pentru că locuitorii lui vor fi la fel ca tine. Tineri sau bătrâni, nu-și vor putea feri ochii de mine. Ochi ca ai mei, care au văzut totul și nu știu nimic. Ochii supraviețuitorului. Dar anii au trecut. Apoi alți ani. Și alți ani. Vultur-în-Zbor începea să se întrebe dacă era întreg la minte. Poate că n-a existat niciodată un Sispy, nici un Prepelicar, un Șaman sau un Phoenix, poate nici chiar o Livia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
sigur c-ai făcut bine plecând în felul acela. Trebuie să fi fost un șoc pe cinste pentru tine să te trezeștiă tot bănetul acela așa, dintr-odată. Acum te simți mai bine, sper. Ochii. Ochii lui Deggle: ochii unui supraviețuitor, plini de o licărire fără vârstă. — Deggle, dacă... Deggle era și acum un maestru al întreruperilor. A fluturat o mână plină de inele. — Te rog, dragule! Doar ți-am zis. Spune-mi totuși Lokki. Oamenii te-ar putea auzi. — Lokki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
scrieri ale celor care au fost întemnițați și, mai ales, siliți să-și macine viețile la Canal sau prin alte locuri ale întemnițărilor. O stranie senzație de văl de mătase așternut peste acel timp de crime. Constat că în mărturiile supraviețuitorilor nu răzbat încrâncenare, ură, ton vindicativ. Sunt relatări făcute pe un ton blajin, înțelegător parcă, aproape neutru, ca și cum ar povesti un film sau o piesă de teatru. Și iar mă conving de faptul că sufletul românesc nu este purtător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Însă cred că nu există riscuri și că domnul Romero de Torres va fi ca nou În cîteva zile. Dacă e să judecăm după semnele și cicatricile de pe trup, omul ăsta a scăpat din situații mai rele și e un supraviețuitor din cap pînă-n picioare. Dacă aveți nevoie de o copie a expertizei ca să depuneți plîngere la poliție... Nu va fi necesar, l-am Întrerupt. — Tinere, te previn că ar fi putut fi ceva foarte serios. Trebuie anunțată poliția imediat. Barceló
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În memorie chipuri de camarazi care au murit chiar atunci și știe că Între tine și aceia nu e nici o legătură directă. Tu te-ai născut doisprezece ani mai târziu, legătura ta ar fi mai degrabă posibilă cu unul dintre supraviețuitori, anume cu unul care a supraviețuit cel puțin unsprezece ani evenimentelor din acea zi. Și atunci? De ce povestește tocmai despre asta și tocmai așa? Să vedem totuși, Îți spui, unde vrea să ajungă, ce crede el că e important În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Râsu’ lumii.» Și ieșea la ei cu o jordie d’asta și mi ți-i altoia. «Ai, bre, tată, tot În mine dai?»“ Vocea a devenit plângăreață și imită și un defect de pronunție. Pare tocmai defectul de pronunție al supraviețuitorului dintre cei doi frați despre care tocmai se povestește. „Ești om Însurat și tu, mă, fi-r-ar al dracu, ptiu, râsu’ lumii.““ 17 aprilie 1939. Ministerul de Externe al Germaniei a transmis unui număr de 27 de state din cele 31
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
își irosea timpul în petreceri și trândăvie uitând de onoare și de regele său. Neputând suferi gândul că un bărbat care fusese destinat a deveni un erou să se risipească în nemernicie și să lase o reputație întinată în amintirea supraviețuitorilor, ea-și dădu seama că trebuia să ia măsuri serioase pentru a-l readuce pe calea vituții. Melissa nu era orbită de dragostea ce o purta frumosului cavaler, ca Atlantes, care, negândindu-se decât la a-i apăra viața, puțin
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
interne, prin stabilirea pe moșia Belcești, începând din ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea, a unor bejenari veniți din Galiția, care au format cătunul Ruși<footnote Gh.Enache, Belcești.Studiu monografic, I, Iași, 2007, p. 140. footnote>, precum și a supraviețuitorilor epidemiei de ciumă de la începutul secolului al XIX-lea, de pe moșia Cioara, care s-au strămutat la est de sat, unde au întemeiat cătunul Ciorăni<footnote Ibidem, p. 138, 154. footnote>. Potrivit Condicii liuzilor, din anul 1803, în satul Belcești
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
La Huși, unde a fost împușcat și fratele Căpitanului, Ioan, jidovimea s-a urinat pe cadavrele lor. În lagărul de la Vaslui au fost asasinați 32 de legionari. În temnița de la Râmnicu Sărat, 13 legionari, în care au fost incluși și supraviețuitorii care au luptat în Spania împotriva comunismului. În lagărul de la Miercurea Ciuc au fost asasinați 44 de legionari. Iată acte de terorism și crime. Aceasta a fost perioada călăului Carol al II-lea secondat de amanta sa Lupeasca. A urmat apoi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]