3,725 matches
-
aceste condiții, criteriul de apreciere a propriilor experiențe și a contextului relațional îl reprezintă măsura realizării de sine: • dacă acestea ne încurajează și ne susțin dezvoltarea, atunci le percepem ca pozitive, ca plăcute; • dacă, dimpotrivă, ele ne inhibă sau ne suprimă autoactualizarea, atunci le percepem ca negative. Mai mult, atunci când ne este reprimată (constant/consecvent) nevoia de autoactualizare (de realizare a propriului potențial), apar probleme psihice, iar nu numai relaționale. În vederea realizării condițiilor interpersonale necesare dezvoltării și afirmării umane, psihologia umanistă
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
conflictuale putem: • să ne exprimăm liber dispozițiile, emoțiile și sentimentele (negative), având ca efect (în principiu) detensionarea, descărcarea (părții care o face), dar uneori cu riscul de a încorda relația (pe o perioadă mai scurtă sau mai lungă); • să ne suprimăm temporar stările afectiv-pozitive. Este vorba despre suprimarea, amânarea relaxării afectiv-emoționale până când apare o situație mai favorabilă manifestării emoțiilor (negative); • să ne exprimăm controlat emoțiile, ceea ce înseamnă că, pentru a le consuma și a le epuiza potențialul energetic distructiv sau pentru
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
la prioritățile noastre și să vorbim cu noi înșine: să ne pregătim câteva fraze moderatoare care ne vor calma când vom simți că începe să ne sară muștarul; să folosim o schemă (mentală) mai flexibilă, ceea ce nu înseamnă că vom suprima total mânia, ceea ce nici n-ar fi de dorit, dar cel puțin vom putea evita furiile inutile sau prea intense; • să luăm în calcul și punctul de vedere al celuilalt; • noaptea e un sfetnic bun: mai ales atunci când este vorba
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
intense; • să luăm în calcul și punctul de vedere al celuilalt; • noaptea e un sfetnic bun: mai ales atunci când este vorba de oameni importanți pentru noi: rude, prieteni, colegi. • să-i acordăm celuilalt răgazul de a se explica: aceasta ar suprima posibilitatea ca noi să începem un monolog, ignorând faptul că și celălalt poate avea motive să fie supărat pe noi; • să ne concentrăm pe comportamentul care a generat iritarea noastră, să nu folosim atacul la persoană; de exemplu, în loc de "Ești
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
putea pătrunde în laboratorul caragialian, în locul unde se crea de fapt aceasta. Zarifopol consemnează toate ezitările, tăieturile și revenirile cuprinse, adnotațiile lui Caragiale, printre care aceea atât de caracteristică: ,,N.B. cu mare băgare de seamă la tot ce se poate suprima, cât de mult’’. În aceste texte fantasticul se reduce la câteva motive și procedee uzuale, fără solicitarea imaginației. Astfel ,,imitația’’ după Pann utilizează plocatul vrăjit: ,,cine ședea pe el, până să se stingă o scânteie, ajungea unde gândea’’, iconița miraculoasă
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
farsa cu propria existență. Abu Hasan se crede adevăratul calif, dar noi știm că este doar un simplu pion pe tabla de șah a regelui, care s-a plictisit temporar de rolul jucat de el. Riturile de consacrare regală sunt suprimate și totul se reduce la o simplă înscenare, ceea ce atrage implicit atenția asupra consecințelor suspendării elementelor convenționale ale montării teatrale, situație comparabilă cu cea a unui basm, care, fără de formula introductivă, ar putea trece ușor drept o narațiune realistă. Ni
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
subiecte. În consecință, Germania a dezvoltat o concepție de sine cu o identitate "post-națională", legată de orientarea sa strategică distinctă. Ca urmare, ajustările făcute în timpul tranziției din perioada post-Război Rece au confruntat Germania cu chestiuni care fuseseră în mare parte suprimate în era anterioară unificării. Criza identității naționale a Germaniei s-a reflectat cel mai clar în controversa cauzată de marea dezbatere publică privind recursul la forța militară în afara granițelor (Meiers, 1995, p. 84; Hellmann, 1996, p. 20; Smith ș.a., 1996
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de luptă la Weber și la Bourdieu " Nu este posibil să se elimine din viața culturală conceptul de luptă. Se pot modifica mijloacele de luptă, obiectul acesteia sau chiar orientarea sa fundamentală sau adversarii, dar ea însăși nu poate fi suprimată [...]. Lupta se manifestă pretutindeni și adesea ea se afirmă cu atât mai mult succes cu cât este observată mai puțin [...]. Un singur lucru este, totuși, indubitabil, și anume că, atunci când ne propunem aprecierea unei reglementări a relațiilor sociale, oricare ar
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
un strigăt mare se ridică: Hei! Hei! Ce mare merit de a face ceva când ai resurse! Nu ar merita osteneala să se numească stat. Departe de a ne impune noi taxe, vă somăm să le retrageți pe cele vechi. Suprimați: Impozitul pe sare; Impozitul pe băuturi; Impozitul pe litere; Accizele; Patentele; Prestațiile. În mijlocul acestui tumult, și după ce țara și-a schimbat de două sau trei ori statul său pentru că nu a dat satisfacție tuturor acestor cereri, am vrut să arăt
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
puțin puternice. Mai întâi, se poate spune că există o chestiune de dreptate distributivă. Dreptul legislatorului se întinde oare până la a tăia o felie din salariul unui meșteșugar pentru a constitui un supliment de profit artistului? Domnul Lamartine spunea: Dacă suprimați subvenția unui teatru, unde vă opriți pe acest drum, oare nu veți fi angrenați, în mod logic, să suprimați și Facultățile, și Muzeele, și Institutele, și Bibliotecile voastre? I s-ar putea răspunde: Dacă doriți să subvenționați tot ceea ce este
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
până la a tăia o felie din salariul unui meșteșugar pentru a constitui un supliment de profit artistului? Domnul Lamartine spunea: Dacă suprimați subvenția unui teatru, unde vă opriți pe acest drum, oare nu veți fi angrenați, în mod logic, să suprimați și Facultățile, și Muzeele, și Institutele, și Bibliotecile voastre? I s-ar putea răspunde: Dacă doriți să subvenționați tot ceea ce este bun și util, unde vă veți opri dumneavoastră pe acest drum, oare nu veți fi angrenați, în mod logic
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
societății un funest parazitism, este atât de curios că mai multe secte moderne, atribuind acest caracter serviciilor libere și private, caută să transforme profesiile în funcții. Aceste secte se ridică cu forță împotriva a ceea ce ele numesc intermediarii. Ele ar suprima cu plăcere capitalistul, bancherul, speculatorul, antreprenorul, negustorul și negociatorul, acuzându-i că se interpun între producție și consum pentru a smulge recompense de la ambele fără a le furniza nicio valoare. Sau mai degrabă ele ar dori să transfere statului munca
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
se interpun între producție și consum pentru a smulge recompense de la ambele fără a le furniza nicio valoare. Sau mai degrabă ele ar dori să transfere statului munca pe care aceștia o îndeplinesc, căci această muncă nu ar putea fi suprimată. Sofismul socialiștilor în acest punct constă în a arăta publicului ceea ce plătește intermediarilor în schimbul serviciilor acestora și să îi ascundă ceea ce ar trebui să îi plătească statului. Este mereu aceeași luptă între ceea ce frapează privirea și ceea ce nu se arată
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
care o implică. Avansați! acest îndemn presupune că acești domni au o vedere mai lungă decât cea vulgară; că singura lor greșeală este că sunt prea avansați față de acest secol, și că dacă nu a venit încă timpul să fie suprimate anumite servicii libere, pretinse parazitare, vina este a publicului, care este prea înapoiat pentru socialism. În sufletul și conștiința mea, tocmai contrariul este adevărat, și nu știu în ce secol barbar ar trebui să coborâm pentru a găsi, în acest
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
ca legea să vină să dea naștere dreptului de proprietate sau dacă, dimpotrivă, proprietatea era un fapt și un drept preexistente care au dat naștere legii? În primul caz, legislatorul are ca misiune să organizeze, să modifice și chiar să suprime proprietatea, dacă găsește că așa este bine; în al doilea caz, atribuțiile sale se mărginesc la a o garanta, la a o face respectată. În preambulul proiectului de constituție al unuia dintre cei mai mari gânditori a timpurilor moderne, domnul
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
dragostea de dezvoltare ca marele resort al umanității. Domnul Vidal vrea să schimbe toate acestea. A privit lucrarea lui Dumnezeu și a văzut că nu este bună. Prin urmare, plecând de la acest principiu că legea și legislatorul pot totul, va suprima, prin decret, interesul personal. Îl înlocuiește cu angajamentul de onoare. Oamenii nu vor mai munci pentru a trăi, pentru a face să trăiască și a crește familiile lor, ci pentru a asculta de angajamentul de onoare, pentru a evita fatalul
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
diminuat fără încetare. Și asta nu este totul. S-au aruncat publicului, cu o risipă fără măsură, două feluri de promisiuni. După unele, îl vom pune în posesia unei mulțimi fără număr de instituții binefăcătoare, dar costisitoare. După altele, vom suprima toate impozitele. Astfel, pe de-o parte, se vor înmulți creșele, azilurile, școlile primare, școlile secundare gratuite, atelierele de muncă, casele de pensii ale industriei. Se vor indemniza proprietarii de sclavi; vor fi despăgubiți sclavii înșiși; statul va întemeia instituții
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
de muncă, casele de pensii ale industriei. Se vor indemniza proprietarii de sclavi; vor fi despăgubiți sclavii înșiși; statul va întemeia instituții de credit; va împrumuta muncitorilor instrumente de muncă; dublează armata, reorganizează marina etc., și, pe de altă parte, suprimă impozitul pe sare, dările și toate contribuțiile cele mai impopulare. Cu siguranță, orice idee ne-am face despre resursele Franței, se va admite cel puțin că trebuie ca aceste resurse să se dezvolte pentru a face față acestei duble întreprinderi
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
proscris Economia politică pentru că, în numele dreptului de proprietate, ea combătea nedreptele voastre privilegii. Și când școlile moderne, aceste școli care vă înspăimântă atât de mult, au luat puterea, la ce s-au gândit ele, ca și voi, prima dată? Să suprime Economia politică, căci știința economică este un protest perpetuu împotriva acestei nivelări legale pe care voi ați căutat-o și pe care alții o caută astăzi după exemplul vostru. Ați cerut Legii alt lucru și mai mult decât trebuie cerut
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
să se afirme ca libertate pură. Duelul dintre ceea ce este gravitațional în mine și libertatea mea sfârșește ca sinucidere. Sinuciderea este depășirea luciferică a limitelor libertății gravitaționale. Ea este libertatea care vrea să acceadă la sursa libertății și care astfel suprimă libertatea gravitațională. Ca libertate supremă, libertatea coboară până la rădăcina ei ultimă, până la faptul de a fi, decizând asupra condiției ei supreme și alegând să nu mai fie. Sinuciderea este transferul morții în sfera libertății și astfel recuperarea nimicului ca stare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nimeni să se fi amestecat în ființa mea fără acordul meu -, îmi hotărăsc în mod suveran ființa drept nimic și sânt acum pentru prima oară, în afara oricărui compromis și a oricărei colaborări cu altă instanță decât mine. Hotărîndu-mă înspre nimic, suprim umilința faptului de a fi fără să fi fost întrebat; și în felul acesta suprim tot lanțul umilințelor care decurg din acest "a fi" ce mi-a fost impus: umilința de a fi conștient, de a fi bărbat sau femeie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
suveran ființa drept nimic și sânt acum pentru prima oară, în afara oricărui compromis și a oricărei colaborări cu altă instanță decât mine. Hotărîndu-mă înspre nimic, suprim umilința faptului de a fi fără să fi fost întrebat; și în felul acesta suprim tot lanțul umilințelor care decurg din acest "a fi" ce mi-a fost impus: umilința de a fi conștient, de a fi bărbat sau femeie, de a mă fi născut în cutare secol și în cutare loc. Pentru că vrea să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mă pot aduna în contururile unui eu sigur de sine și de îndreptățirea actelor sale. Dimpotrivă, eul meu se definește ca sumă a șovăielilor mele, el se disimulează în rețeaua ne-definirilor sale. Nehotărârea este o ținere în suspensie care suprimă posibilitatea oricărei autodefiniri. Pentru că este incapabilă să trimită la act, ea nu instituie decât negativitatea, absența. Întors către fondul de incertitudine al ființei mele, nu cunosc decât supliciul ruminației nesfîrșite: "ce e de făcut?" " Ce e de făcut?" Această întrebare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la atmosfera "sacră" din perioada "primului" Păltiniș și îmi spun că în preajma spiritului histrionic al lui Andrei și a iubirii cu revers pe care Petru o are față de Noica intru, fără să vreau, într-un sistem de distanțare care-mi suprimă tendința de excesivitate devotică. E bine? E rău? Mi-am notat schimbul de epigrame dintre Noica și Păstorel Teodoreanu care a avut loc la o masă de prânz, parcă prin 1938. Totul a fost improvizat, schimbul fiind provocat de Noica
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
am făcut această greșeală, am plătit. Prima oară am făcut-o în liceu. Aveam 17 ani, mergeam la petreceri, dar în același timp citeam Schuré, Bergson... Brusc, mi s-a părut, pe temeiuri culturale, că e cazul să ascetizez, să suprim orice formă de mondenitate. M-am tuns aproape complet, am apărut așa la școală, am lăsat să se înțeleagă că practic o formă de virtuozitate și rezultatul a fost că am făcut o bronhopneumonie, care atunci nu era puțin lucru
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]