2,093 matches
-
de viață, modul de a fi, simți, gândi, acționa". Piața și statul de drept Pentru ca o economie de piață 127 să funcționeze eficient, statul de drept 128 trebuie să-și exercite funcțiile, adică să garanteze dreptul de proprietate, concurența, să suscite cererea prin salarii decente și comenzi publice etc., toate acestea presupunând o anumită intervenție, dar nu discreționară. Dacă nu există o distribuție judicioasă a veniturilor, cererea poate fi suscitată prin împrumutare și îndatorare, datoriile fiind garantate cu valoarea bunurilor cumpărate
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
-și exercite funcțiile, adică să garanteze dreptul de proprietate, concurența, să suscite cererea prin salarii decente și comenzi publice etc., toate acestea presupunând o anumită intervenție, dar nu discreționară. Dacă nu există o distribuție judicioasă a veniturilor, cererea poate fi suscitată prin împrumutare și îndatorare, datoriile fiind garantate cu valoarea bunurilor cumpărate pe datorie... În SUA, pentru a face îndatorarea suportabilă, BCA129 a scăzut dobânzile 130 oferind o importantă sursă de îmbogățire celor care știau ce să facă cu banii împrumutați
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
sta doar în așteptarea și la adăpostul "circularelor", "ordonanțelor". Ca aleși, ei ar trebui să caute cele mai nimerite maniere de colaborare a orașului cu statul și cu satul, cu asociațiile, cu toți cetățenii, cu UE. Ei ar trebui să suscite construcția și depunerea de proiecte, să conducă prin proiecte, să aibă competențe manageriale, să conducă pe baza diagnozelor, a studiilor științifice, ca să poată spera în mobilizarea locuitorilor. Primarii trebuie să se întrebe mereu dacă sunt simpli gestionari, simpli mediatori ai
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
leitmotivul politicilor urbane atunci când munca era marele integrator social ce permitea regăsirea demnității, a sentimentului de apartenență la societate 275. Inadecvarea politicilor de inserție la realitățile din teren a dus treptat la o nouă viziune, a integrării prin care se suscita participarea activă a persoanelor. Politica de integrare pune accent pe egalitatea drepturilor și responsabilităților, pe exigența de a da fiecăruia, indiferent de originea sa, posibilitea de a trăi demn în societate dacă acceptă regulile, normele, legile. Politica de integrare urmărește
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
imaginii cartierului. Fiindcă anumite imobile erau vandalizate, degradate, în special intrările și holurile, primăria și partenerii publici și privați au venit cu oferta de prestații 277. În unele orașe există preocuparea de a implica mai mult cetățenii, de a le suscita participarea, fapt sesizabil și prin vehicularea mai intensă a expresiei democrație participativă. Participarea ar trebui să fie o condiție pentru evitarea enclavizării, a ghetto-izării fenomene care produc "găști de cartier", mișcări nihiliste, extremiste. Oamenii, locuitorii orașului fac orașul bun sau
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
să se implice? În Franța, în acest scop a luat ființă CICA (Comites d'Initiative et de Consultation d'Arrondissement), au apărut texte de lege privind informarea și consultarea cetățenilor, privind democrația de proximitate etc278. Nu este deloc ușor de suscitat participarea, implicarea locuitorilor, atunci când oamenii își pierd încrederea în oameni, în aleși, în "reprezentanți", atunci când nu-i întreabă nimeni ce probleme sau nu reacționează nimeni atunci când e vorba de curățenia spațiilor publice, de iluminatul public, de liniștea publică, de amenajările
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
-i întreabă nimeni ce probleme sau nu reacționează nimeni atunci când e vorba de curățenia spațiilor publice, de iluminatul public, de liniștea publică, de amenajările urbane care pot facilita accesul la locul de muncă, de odihnă, loisir, educație, cultură. Pentru a suscita participarea, implicarea, autoritățile locale trebuie să aibă o bună imagine publică. Trebuie să existe raporturi de calitate între locuitori și autorități, între locuitori și instituții. Democrația poate și trebuie concepută ca o tranzacție socială permanentă între legitimitatea aleșilor (în virtutea votului
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
a ordinii prin "ordine de sus". Trăim acum într-una în care se vorbește mult despre organizare și ordine, într-o "societate cu economie de piață" în care "ideologia gestionară a inversat valorile politicului și economicului: departe de a mai suscita iubirea și considerația, politicul a devenit locul calculelor. Plătirea impozitelor este trăită ca povară, iar neplătirea lor ca semn de inteligență și abilitate [...] Oamenii cred că politica este în serviciul speculanților"293. "Oamenii politici" sunt tentați să devină "oameni de
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
transformă, să aibă capacitatea de integrare în spații mai largi, în rețele, să pună în valoare ce au specific, să dea dovadă de solidaritate, să instaureze dialogul între toți actorii socioeconomici și culturali locali, să incite locuitorii la participare, să suscite implicarea lor302. Cu alte cuvinte, satul trebuie să devină conștient de sine, capabil să-și construiască vizibilitatea, să atragă atenția mijloacelor actuale de comunicare, să-și reînnoiască viziunea, toate aceasta în condițiile în care îi pleacă tinerii, îi îmbătrânesc localnicii
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
și Navarra) și o zonă din Sardinia (Italia). Constituirea rețelei a fost facilitată de dezvoltarea prealabilă a unor inițiative în teritoriile în cauză. Astfel, proiectele "intreprinderi biologice deschise", "eco-cantina", "să ne întoarcem la școală să învățăm ecologie" din Sardinia au suscitat interesul partenerilor spanioli care, la rândul lor, au organizat: "săptămâna culturii ecologice", "pentru consumul de verde" etc. Sloganul rețelei ("A crește și a lăsa să crească") insistă asupra importanței vieții sănătoase și solidare. Sătenii au instituționalizat un schimb permanent de
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
secolul al XIX-lea, tuberculoza capta toată atenția. Boala exista încă din Evul Mediu, dar forma pulmonară (numită ftizie) devine mai frecventă la începutul secolului al XIX-lea, în Anglia, în Franța etc., în marile orașe. Angoasa pe care o suscita era alimentată și de reprezentările romantismului care făceau să se creadă că boala se moștenește și atinge în special tinerii, bogații, talentații și pe cei sensibili în special femeile și poeții (febra care însoțea boala fiind expresia focului ce le
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
de mici sunt mult mai predispuși decât alții la parcurgerea unei traiectorii sociale descendente; • influența șomajului asupra stării de sănătate poate avea efecte benefice (ferește de riscuri de accident, de uzura pe care o induce munca), dar și efecte patogene (suscită teama de pierdere a statusului social, frica de insecuritate fizică etc.); • persoanele aflate pe poziții sociale diferite au comportamente diferite, fapt care le influențează sănătatea; • tabagismul și alcoolismul fac ca problemele de sănătate să fie inegal distribuite etc. Explicațiile mai
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
semnificative face interlocutorul referință?), la "câmpul de forțe" (există o reciprocitate a influențelor? nu este afectată libertatea unuia dintre interlocutori?). Fără să afectăm intenționalitatea convorbirii (emergența sinelui, efortul de "a se spune", de a se face înțeles), vom căuta să suscităm disponibilitatea și deschiderea celuilalt (făcându-l să-și învingă frica de relație, de a fi înțeles greșit, de a fi judecat, de a fi devalorizat, de a se arăta vulnerabil, de a-și dezvălui sentimentele și emoțiile reale, de a
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
cel plănuit de către cercetător. Chestionarul trebuie să permită în final "decodificarea" răspunsurilor culese, analiza lor cantitativă sau/și calitativă. Pentru a nu introduce distorsiuni trebuie să respectăm o serie de exigențe: • să folosim întrebări introductive menite "să spargă gheața", să suscite interesul, atenția, încrederea reciprocă etc.; • întrebările să fie astfel formulate încât să corespundă nivelului de cunoștințe și capacității de gândire a "mediei" persoanelor investigate; • să nu folosim expresii complicate, cuvinte rare, ori construcții gramaticale complexe; vocabularul utilizat să fie simplu
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
descentralizării din 1982 din Franța permitea colectivităților locale o mai mare putere de decizie; Înaltul Consiliu al Integrării considera integrarea nu ca pe o cale de mijloc între asimilare și inserție, ci ca pe un proces specific, prin care se suscita participarea activă a persoanelor cele mai diferite). Fără a se nega diferențele, politica de integrare punea accent pe egalitatea drepturilor și obligațiilor, pe exigența de a da fiecăruia, indiferent de originea sa, posibilitea de a trăi demn în societate dacă
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
explicarea (și, deci, cunoașterea) opțiunii pentru principiile regulatorii din societatea occidentală contemporană. 3.1. Analiza epistemologico-politică a ideologiei Întemeierea epistemologică a gândirii cu privire la politic, pusă în discuție cu precădere în secolul al XX-lea, reprezintă și astăzi o problemă care suscită controverse. Cele pe care gândirea politică a contemporaneității le aduce în atenție se referă mai ales la încercarea de a explica cum anume este posibil ca o teorie politică să aibă drept punct de plecare o anumită teorie a cunoașterii
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
134 și urm.). Aceeași situație este remarcată de Raoul Girardet cu privire la abordarea specifică istoriei ideilor politice: "Studiul a ceea ce e desemnat în mod obișnuit prin termenul ambiguu de istorie a ideilor politice nu a încetat, de mai multe generații, să suscite lucrări frumoase și temeinice. Dincolo de diversitatea lor, dincolo de sistemele de valori, de referințele și interpretările cărora li se alătură, acestea prezintă totuși o constantă ciudată: o încăpățânată neîncredere în imaginar. Cu numai câteva excepții, și aceste excepții sunt recente, toate
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
autodemolează. Reală rămâne originea naturală a limbajului din care derivă diversificarea formală a comunicării în colectivitățile umane. EMINESCU ȘI ACADEMIA Mihai Eminescu (1850-1889) s-a format ca intelectual în epoca conștientizării la intensitate maximă a unității etnolingvistice a românismului, ceea ce suscita necesitatea unității teritoriale și a organizării statale corespunzătoare. Limba română, factorul definitoriu al acestei unități, l-a subjugat din capul locului pe Eminescu, la care a găsit capacitatea intelectuală aptă să o cunoască, să o valorifice și să o explice
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Herman, 1969), unde sunt de tip simetric, dendrita presinaptică conținând vezicule aplatizate. La nivelul locusului niger, Nedergaard (1988) a identificat celule ce produc dopamina necesară funcționării striatului. Aceste celule prezintă dendrite presinaptice. Eliberarea dopaminei la nivelul acestor sinapse dendro-dendritice a suscitat discuții. Astfel, Nedergaard și colab. au constatat că dendritele presinaptice din acest nucleu funcționează independent de corpul neuronului din care pornesc, la nivelul lor înregistrându-se modificări de potențial de membrană diferite de cele din alte zone ale neuronului. Aceste
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
demoni ai libertinajului și bețivănelii sunt atât de strâns uniți, încât par să fi uneltit împreună împotriva virtuții: astfel, palatul lui Venus este și casa lui Bachus." Teatrul este nociv, în însăși esența sa, după părerea lui Tertulian, căci emoția suscitată în cursul spectacolului reactivează la spectator toate înclinațiile rele, furie, mânie etc. pe care încearcă să le înfrâneze, cu dificultate, în viață. "Căci pretutindeni unde există plăcere, există pasiune, fără de care plăcerea ar fi insipidă: pretutindeni unde există pasiune, există
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
violente survenind frecvent la ieșirea de la spectacole. Trei alte vini, pentru a căror grabnică remediere pledează d'Aubignac, sunt enumerate pentru a explica dezinteresul publicului. Ele se referă la calitatea spectacolelor: actori, "poeme dramatice", decoruri sunt prea adesea proaste. Richelieu suscită o adevărată campanie de presă în favoarea teatrului, orchestrată de scriitori precum Balzac, Boisrobert sau Scudéry. Două piese se fac ecoul schimbărilor care se operează atunci, Comedia comedianților (La Comédie des comédiens) în care Scudéry, în 1635, face elogiul "poemului dramatic
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
1.1. Refuzul miraculosului Teoreticienii clasicismului nu încetează să mediteze asupra condițiilor de credibilitate a acțiunii dramatice. Cu toții înțeleg să blameze miraculosul care nu este compatibil cu verosimilul. Deznodământul nu trebuie să rezulte dintr-o intervenție divină, altfel nu ar suscita decât "dezgustul" spectatorului, după cuvintele lui Chapelain, în Sentimentele Academiei franceze asupra tragi-comediei Cidul. Racine explică, în Prefața la Ifigenia sa, că pentru a respecta verosimilul s-a îndepărtat de Euripide în concepția sa asupra deznodământului. În Ifigenia la Aulis
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
XVII-lea își găsește refugiu în operă, gen a cărui estetică nu se bazează pe verosimil. Transpoziția introdusă de cântec ce se substituie declamării interzice o concepție realistă despre mimesis. Opera, recentă 17, a cucerit foarte repede publicul și a suscitat nașterea unor piese de un gen nou, "comedia cu muzică" și "tragedia cu mașinării", a căror capodoperă este Andromeda lui Corneille. Foarte prizate de spectatori, ele nu au fericirea să placă docților, din cauza neregularității lor. Ca și opera, aceste lucrări
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
trebui să-l așteptăm pe Lessing pentru ca eroarea să fie corectată. Acesta, în Dramaturgia de la Hamburg, din 1768, va stabili, după textul grec, că singurele pasiuni de care tragedia este capabilă să purifice sunt cele pe care spectacolul ei le suscită, și anume mila și teama. Corneille, prin această greșeală de interpretare, adaugă o dimensiune morală catharsisului poate în scopul de a-i îmbuna pe docți și pe Părinții Bisericii, ostili teatrului -, total absentă la Aristotel. Spectatorul, văzându-l suferind pe
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în Agamenon și în Hoeforele, aduse pe scenă datorită ekkyklemei, un fel de mașinărie rulantă. Apariția lui Oedip, cu ochii scurși din orbite, la sfârșitul lui Oedip Rege a lui Sofocle, piesa cea mai apreciată de Aristotel, să ne reamintim, suscită de asemenea o vie emoție. În secolul al XVII-lea, în Franța, de îndată ce se impune clasicismul, asemenea acte nu mai pot avea loc decât în afara scenei. În Aviz către cititor care precede Oedip, piesa lui din 1659, Corneille explică faptul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]