3,370 matches
-
-lea să aducă ofrandă Mântuitorului IISUS CRISTOS, interpretând „AVE MARIA” în Capela SIXTINĂ. În carte am reliefat confesiunea mea de credință ca truditor neostenit al condeiului în slujba minunatei muzici populare: ”Doina, creație magnifică a poporului român („Doina zic, doina suspin, tot cu doina mă mai țin...”), izvorâtă din patimă și dor nestins, iubire, speranță, rugă, deznădejde, bocet disperat, credință în nemurirea sufletului, alean și mângâiere pentru părinții care-și trimit fiii la război; chemare către divinitate să-i aducă pe
DOR DE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370402_a_371731]
-
crăpături. Pe fund, pe la mijlocul albiei, abia dacă se zărea un fir subțire de apă mâloasă. Mărțișor, om milos din fire, zise: - Ce s-o fi-ntâmplat cu tine, râușorule, de ți-ai pierdut apa? Bietul de tine! Parcă auzi niște suspine, ca un plânset cu sughițuri și niște șoapte nedeslușite, ca ale unui muribund, dar nu înțelese nimic. Se aplecă, făcu mâna pâlnie la ureche și auzi un glas stins: - Mor, voinice, mor!... Ulcioarele izvorului meu... sunt goale!... Aveam și noi
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
Tot alergând după ei prin munți ca să-i prindă, a nimerit cu barba într-o crăpătură de stâncă și-acum urlă, tăntălăul, după ajutor... Cine să-l ajute?... Noi suntem pe moarte... Iar norișorii noștri... Nu se mai auziră decât suspine și sughițuri din ce în ce mai stinse. Într-un târziu mai bolborosi: - Mă sufoc... voinice... du-te la izvoare... și scapă... nepricopsitu... Mărțișor înțelese și alergă în susul râului, spre izvoarele sale. Norocel, cu pana, după el: - Iar te călătorești aiurea, neică? - Taci, tu
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
crăpături. Pe fund, pe la mijlocul albiei, abia dacă se zărea un fir subțire de apă mâloasă. Mărțișor, om milos din fire, zise: - Ce s-o fi-ntâmplat cu tine, râușorule, de ți-ai pierdut apa? Bietul de tine! Parcă auzi niște suspine, ca un plânset cu sughițuri și niște șoapte nedeslușite, ca ale unui muribund, dar nu înțelese nimic. Se aplecă, făcu mâna pâlnie la ureche și auzi un glas stins: - Mor, voinice, mor!... Ulcioarele izvorului meu... sunt goale!... Aveam și noi
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
Tot alergând după ei prin munți ca să-i prindă, a nimerit cu barba într-o crăpătură de stâncă și-acum urlă, tăntălăul, după ajutor... Cine să-l ajute?... Noi suntem pe moarte... Iar norișorii noștri... Nu se mai auziră decât suspine și sughițuri din ce în ce mai stinse. Într-un târziu mai bolborosi: - Mă sufoc... voinice... du-te la izvoare... și scapă... nepricopsitu... Mărțișor înțelese și alergă în susul râului, spre izvoarele sale. Norocel, cu pana, după el: - Iar te călătorești aiurea, neică? - Taci, tu
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
gălbui, m-așez s-adorm, Cu piatră inimii îmbălsămata, Ca regii mari pe tronuri care mor De una singură și-aceași floare parfumata. Adorm în puful vieții, cuprins de spaimă, Visez ce e frumos în sufletul sublim Devorator de genii și suspin, Să mor apoi bătrân și fără faima. În clipele beției, sentimentale vise, Am aruncat un zar într-un pahar ciobit Suspin peste amoruri nedescrise Te-aștept , sărac, umil și obosit. O zi care începe, zâmbind curat și cald E ca
SPERANŢA de COSTI POP în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370451_a_371780]
-
parfumata. Adorm în puful vieții, cuprins de spaimă, Visez ce e frumos în sufletul sublim Devorator de genii și suspin, Să mor apoi bătrân și fără faima. În clipele beției, sentimentale vise, Am aruncat un zar într-un pahar ciobit Suspin peste amoruri nedescrise Te-aștept , sărac, umil și obosit. O zi care începe, zâmbind curat și cald E ca un munte aurit și de smarald Te urmăresc nesigur, te pierd și-mi pare rau Sub mască mea de înger, o
SPERANŢA de COSTI POP în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370451_a_371780]
-
nervos se zbate în ochii mei și-ai tăi, Plăcere și păcate se-amestecă în ei Îmbujorată luna se-ascunde după nor, Suntem singuri în noapte și ambii numai dor. IUBITE, TOAMNELE NU PLÂNG Iubite, toamnele nu plâng, Ele ascund suspinul lor În zborul frunzelor ce mor, In stropi de ploaie, stropi de dor Iubite, toamnele trăiesc Tristeți în bucurii divine Sunt rugăciune ochii lor, Iar brațele - zile senine Iubite, toamnă-am fost și eu Cât nu te cunoșteam pe tine
POEME DE DRAGOSTE de OTILIA BRĂDUŢEANU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370415_a_371744]
-
de ploaie, stropi de dor Iubite, toamnele trăiesc Tristeți în bucurii divine Sunt rugăciune ochii lor, Iar brațele - zile senine Iubite, toamnă-am fost și eu Cât nu te cunoșteam pe tine - O rugă către Dumnezeu, Destin din frunze și suspine Iubite, toamnele se duc, Tulburător li-i mersu-n zare Eu le privesc trist și tăcut, Mă trec precum o lumânare DORINȚA Vreau să topesc dorința mea în tine Și să brăzdez oftatul tău cu un sărut, S-apuc de plete
POEME DE DRAGOSTE de OTILIA BRĂDUŢEANU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370415_a_371744]
-
se duc, Tulburător li-i mersu-n zare Eu le privesc trist și tăcut, Mă trec precum o lumânare DORINȚA Vreau să topesc dorința mea în tine Și să brăzdez oftatul tău cu un sărut, S-apuc de plete dorul și suspinul Și să-l învârt până devine mut... Flămând să te-ncolțesc pe tine Și să te devorez treptat-treptat ... Să dezgolesc prin patimă, iubirea Și să o venerez neîncetat... POVARĂ SUBLIMĂ Sunt firul unui gând ce te atinge Vibrând nisipul călător
POEME DE DRAGOSTE de OTILIA BRĂDUŢEANU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370415_a_371744]
-
și-am aflat numai trădări... Cerul prăvălit odată peste chipul meu senin, Nu mai naște bucuria începutului Divin... NIMIC FĂRĂ TINE Azi am murit. Nimic nu este veșnic fără tine. Tăcerea dintre noi, mă minte rău. Șterg lacrimile și adun suspine. Cobor în iad, și totodată urc la Dumnezeu. Azi am murit. Târziu pentru regrete. Ce-a fost cândva, a fost, a fost odată... Azi lacrimile se prefac în pietre Pentru mormântul... care mai așteaptă. COBOARĂ CERUL Coboară cerul mai aproape
POEME DE DRAGOSTE de OTILIA BRĂDUŢEANU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370415_a_371744]
-
mare mărturisitoare mistică, Aspazia Oțel Petrescu, care o rugase să-i înlesnească o întâlnire cu Titanul misticii, Marele Duhovnic Arsenie Boca, înainte de a fi arestată. Toate gândurile ei sunt colinde care transcend ca un fulg de păpădie anotimpurile trăirii și suspinul după Fecioara Maria-Maica Domnului nostru. NAZARET: „Icoana asta-a frumuseții tale, / I-a adăugat doar un fior de jale, / același joc de tainică iubire, / Te mistuie-n tăcere, peste fire. / Cum stai în calea razelor slăvită, / Făptura Ta e toată
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370423_a_371752]
-
tău Și nu știam c-o să doară! Strunele ce-odată mi ți-au șoptit Refrene cu pasiune De azi toate s-au răzvrătit Le mângâi și nu vor să mai sune. Chiar și chitara plânge-n acorduri, Scăpând de amaru-mi suspin, Și sângele îmi curge în noduri, Când plâng pe chipul din cana cu vin. De astăzi simt cum chipul tău, În suflet m-apasă să doară, De azi nici eu nu mai sunt eu, Și-n umăr îmi plânge-o
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
răpit timp din timpul tăuși nu știam c-o să doară! Strunele ce-odată mi ți-au șoptitRefrene cu pasiuneDe azi toate s-au răzvrătitLe mângâi și nu vor să mai sune.Chiar și chitara plânge-n acorduri,Scăpând de amaru-mi suspin,Și sângele îmi curge în noduri, Când plâng pe chipul din cana cu vin.De astăzi simt cum chipul tău,În suflet m-apasă să doară,De azi nici eu nu mai sunt eu,Și-n umăr îmi plânge-o
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
noastre aleargă-n fuioare de vânt (Vântul); pe umeri simt fiorii gândurilor tale ( Cât de mult ne iubim); Gândul poposește pe zidurile unei amintiri, de tivul pleoapelor atârnă neîmplinite vise (Stânci străvechi); pe umerii tâmplelor curg lacrimi din tăcerile tale (Suspinul sanguin); rădăcinile depărtării le-am înnodat în poeme (Tăceri sterpe); Ți-am învelit privirile adormite peste umerii mei (Ți-am rămas cerul); Copacii își dezbracă durerea prin Frunze (Echinocțiu de toamnă). Din poemele volumului relevate mai sus, din pantonimia imagistică
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 11 MAI 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370464_a_371793]
-
printr-un mixaj noezic de real și fantastic, unde lipsirea și așteptarea transgresează cromatic dintr-un cadru predominant liric și ingenuu, într-o galerie de imagini ireale, în sonanțe autumnale (J. B. Pontalis), la o metafizică a liniștii din cuvinte, suspin și tăcere. (prof. dr. Gheorghe Apetroae, Sibiu, critic literar, scriitor) *** 4. ELISABETA LUȘCAN (Leșu, Bistrița-Năsăud) - MUGUR DE GÂND / BROTE DE PENSAMIENTO (versuri, A5 manșetat, 108 pagini, traducere în limba spaniolă ELISABETA BOȚAN) *** Gândul poate cutreiera pământul, de la răsărit la apus
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 11 MAI 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370464_a_371793]
-
două planuri metafizice, etern-efemer, destin-suferință umană, poetul covârșindu-și existența prin conexiune cu infinitul, contemplate- prin sublimarea iubirii în divinitate- ca iubire universală. Nirvana, starea spirituală cea mai înaltă, starea de fericire nepământeană, acolo “unde nu e nici întristare, nici suspin”, o stare dată doar inițiaților în tainele evoluției spirituale, de fapt, apogeul iubirii ca sentiment conștientizat profund. Nirvana, dincolo de viață și moarte, este și poetica lui Eugen Dorcescu în momentele de durere deznădăjduită a pierderii marii și unicei sale iubiri
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
închis ce gustă sărutul sădit în patima lui foșnetul genei ce-a prins rădăcina mișcării geamătul orb strivit între formele gurii neîmpotrivirea învelită în brațe adierea atingerii ce vine din tine semnul rămas pe unde noi am trecut învolburați în suspine pup ochii deschiși ai zilei ce începe cu tine buchetul de zâmbet dăruit culorilor spre a desmierda lumina de azi pup trecerea pașilor pe unde vine ochiul tău la întâlnire bucuria că ești și vei rămâne la mine de anghel
DRAGOSTE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369343_a_370672]
-
recunoștință și cu dorința arzătoare de a mai fi „răsfățată/de ochi cu suflet de părinte” („Copilăria mea”), visul ei fiind acela de a mai avea „părinți și mângâiere”, în timp ce dorul de „florile din curte” și de „mamă” devine „un suspin”, rămânând „nemângâiată/cu gândul la copilărie” („Mângâiere”). Pentru Virginia Vini Popescu, familia este locul sfânt în care se reîntoarce cu melancolie și cu dor evocând „Masa de duminică”, moment de înălțare sufletească și de armonie alături de bunicii care „stăteau în
DE LA VIS ȘI SPERANȚĂ LA ÎMPLINIRE de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369387_a_370716]
-
și tainice poteci... Te-am căutat Iubire...Te-am căutat În nopți târzii de umbră și mister... Cu ochii către stele ațintiți Am învățat să Te-nțeleg...să sper... Te-am căutat...dar Tu erai aici Ascunsă printre gânduri și suspine Și așteptai o șoaptă...un cuvânt Să te trezească...dorul să-ți aline... Te-am întâlnit Minune negrăită Și ești aici, acum...ești viața mea... Te vreau mereu alături...o Lumină Ce luminează noaptea cea mai grea! Referință Bibliografică: Omagiu
OMAGIU DIVIN 9 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369419_a_370748]
-
Și de un dor nemaivăzut... Mi-e dor, când simt un pas anume, Peste un gând de dor de infinit. Și cât îmi va fi dor de mine, De existența mea, ce sunt doar eu?.. Simțind o mare sete de suspine Împreunate într-un lac, vegheat de Dumnezeu?.. Mi-e dor să știu că sunt, La răsărit, la asfințit, într-un amurg, Și pot să îmi aștern tăcerea Pe geamătul, ce-n sori va fi durut. Să cresc cu inima pe
GRUPAJ DE POEZII. E DIMINEAȚĂ PUR-CREȘTINĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369423_a_370752]
-
privească și s-a retras într-o carapace de resemnare... După lumina orbitoare a urmat tunetul surd al tăcerii. Și-a acoperit atunci visele și s-a cuibărit pe-o geană de noapte. Nici luna nu i-a mai ascultat suspinul, nici clipele nu i-au mai dus dorul. O forfotă acută de lacrimi s-au abătut asupra sa, umezind obrajii somnului fără de vise. O viață albastră... Blue Mireille, 07.05.2015 Yanni: The Mermaid - Out of Silence https://www.youtube
O VIAȚĂ ALBASTRĂ... de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369509_a_370838]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > ANOTIMP MURIBUND Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Iarna asta-i grav bolnavă de-astenie de zăpadă, plânge-n ploaie cu suspine: Aștept ninsoarea, nu mai vine. Iarna asta postmodernă Și-a lăsat magia-n bernă, cerul norii și-i respinge: Aș vrea să ningă, nu mai ninge. Iarna asta-i grav rănită de-o ură nestăvilită, de ger crunt între destine
ANOTIMP MURIBUND de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369501_a_370830]
-
adâncă a omului. Numele e Vasilica Tătaru! Cu această artistă viața e mai lungă, mai strălucitoare, mai surâzătoare, iar pe toate cărările ei te bucuri de întâlnirea cu frumosul și voioșia. Dacă nu ar fi frumoasă ca o vinovată a suspinelor de drag, pentru că glăsuiește cânt atât de alipit de inimi, ca o mătase de pielea pruncului, tot ar fi îndrăgită; dacă nu ar cânta frumos ca zânele din mitologia fermecărilor, tot ar fi îndrăgită pentru chipu-i cuceritor ca al
VASILICA TĂTARU. CÂNTECELE, O SĂRUTARE PE GÂND de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370616_a_371945]
-
Ediția nr. 2042 din 03 august 2016 Toate Articolele Autorului Departe de țărm, pe mare, este liniște și ceață, din spuma mării apare, Afrodita serioasă Valurile se agită ceața cuprinde întinsul răscolind marea tihnită. Zeița vrea necuprinsul Trece grabnic, în suspine, printre stropii de cleștar din urmă Adonis vine, numai lacrimă și har. Adonis e muritorul învăluit în mister îi mângâie gândul, cerul, până stelele nu pier. Avea trupul ca fuiorul, o treceau fiori de ger strecurați de Muritorul ce-o
ENIGMĂ de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370627_a_371956]