4,883 matches
-
de amintiri revelatoare, derulate cu patos evocator, figura monarhului pare să fie, în această scriere, aceea a unui personaj dramatic, marcat lăuntric de o chinuitoare contradicție între firea sa (de om modest, timid, retras) și comportarea impusă de obligațiile de suveran. Discipolă fidelă a lui Chateaubriand, scriitoarea tinde de multe ori să-și învăluie personajele într-o aureolă romantică. Este și cazul eroului titular din Destinul lordului Thomson of Cardington (1932). Prin acumularea detaliilor sugestive, realizată cu un adânc simț al
BIBESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285720_a_287049]
-
centrală și se proclama"statul sunt eu", Anglia, trecând prin secolul al XVII-lea într-o manieră haotică și violență, a reușit să reducă gradat puterea monarhului și să dea naștere unei alternative de guvernare: un regat în care imaginea suveranului rămâne neștirbita din perspectiva simbolică, dar care este supus parlamentului. Putem considera că în secolul al XVII-lea Anglia a efectuat trei experimente importante care au deschis calea monarhiilor democratice din epoca noastră: prima parte a secolului a fost marcată
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
de religie sau poziție socială, era aservit regelui. Prin urmare îngrădirea drepturilor nobililor, care începeau să se coalizeze din ce in ce mai mult împotriva monarhului, era o necesitate.Una dintre deciziile care au diminuat considerabil eventuală capacitate de organizare militară a nobilimii împotriva suveranului a fost declarația care ordona distrugerea tuturor fortărețelor care nu erau construite în preajma frontierelor Franței. Un alt demers, de această data de natură psihologică, a fost cel care prevedea interzicerea duelurilor. Nobilii francezi, deosebit de mândri, nu suportau nici cea mai
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
funcției de valet al regelui, despre autoritatea pe care acesta o avea și despre accesul sau la informații. O dată cu apariția regilor, aceștia au fost mereu înconjurați de servitori mai mult sau mai putin credincioși. Acest personal era întotdeauna la dispoziția suveranului, gata oricând să-i îndeplinească până și cele mai mici dorințe. În lucrarea să, Dictionnaire du Grand Siècle, Jean François Solnon explică:"este un ansamblu eterogen, alcătuit progresiv, prin adăugarea succesiva de noi servicii fără suprimarea brutală a celor anacronice
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
unul dintre cei patru valeți principali ai regelui, care a fost martor la căsătoria secretă dintre rege și madame de Maintenon. Pentru a sublinia importanța valetului de cameră al regelui, dorim să precizam că acesta dormea în aceeași cameră cu suveranul, pe un pat sub forma unei banchete micuțe, numit"lit de veille " (pat de veghe, n.n.), care nu era așezat la picioarele patului, ci lângă rege, pentru a putea răspunde prompt tuturor solicitărilor ce puteau apărea pe parcursul nopții. Era singurul
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
die aplicarea lor. Enciclopedismul său a stârnit animozități și opoziții în rândul păturii culte a societății ruse. Alte știri despre viața privată a lui C., dar și despre prezența lui în viața publică, despre vizitele pe care i le făcea suveranul rus, întârziind ore întregi în dialoguri particulare, se găsesc în jurnalul secretarului personal al cărturarului, Ivan I. Iliinski. Între 1714 și 1722, își redactează cea mai mare parte a operelor, în special cele istorice. În 1722, participă, alături de Petru cel
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
Îi ascultam istorisirea: Nicolae și Alexandra, în loja lor, aplaudând Cidul. Le cercetam chipurile cu o tristețe dezamăgită. Eram cel care întrevăzuse viitorul. Cunoașterea aceea îmi apăsa grozav sufletul de copil. „Unde este adevărul?”, m-am întrebat urmărind distrat istorisirea (suveranii se ridică, publicul se întoarce pentru a-i ovaționa). „Spectatorii aceștia o să-i blesteme în curând. Și nu va rămâne nimic din acele câteva zile feerice! Nimic...” Sfârșitul acela pe care eram condamnat să-l cunosc dinainte mi-a părut
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
capitalului și determină utilizarea neproductivă a capitalului, conferind privilegii de monopol și afectând vitalitatea forțelor competiției. Cheltuielile publice ar trebui limitate la minimum, iar producția sectorului public restrânsă la acea parte ce nu poate fi oferită de întreprinderea privată. Sarcinile “suveranului” se rezumă la apărare, administrarea justiției,menținerea instituțiilor publice și efectuarea anumitor lucrări publice. A fost deosebit de critic în privința alocării de către stat a investițiilor. “Care sunt ramurile industriei interne - scria Smith - în care poate ocupa capitalul său și care produs
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
comunitate, aflată în condiții naturale și geografice similare, dar fără asemenea standarde educaționale. Acestea sunt efectele „de vecinătate”sau externalitățile pozitive ale investițiilor în educație. Probabil acest considerent l-a determinat pe Adam Smith să argumenteze că una din obligațiile „suveranului” era educația generală a membrilor societăților cu diviziune avansată a muncii. „În progresul diviziunii muncii - scria Smith - ocuparea celei mai mari părți a celor care trăiesc din muncă, adică a celei mai mari părți a oamenilor, revine la câteva operații
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
bunul plac al regelui câtă țară ar vrea să-i răpească lui Asan și s-o păstreze cu conștiința liniștită. Pentru deplina liniștire a lui Bela și a altor potentați catolici mai trebuia însă consimțirea împăratului latin de la Constantinopole, ca suveran propriu al romîno-bulgarilor. Grigorie IX s-adresă cu mare stăruință cătră tânărul împărat Balduin II, lipsit de ajutor, îi descrise starea împărăției cutremurate în temeliele sale și aproape de disoluțiune, îi demonstră de aproape turburea stare de nevoi din care l-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a răpit tronul lui Ioan. Ba chiar cea din urmă catastrofă hotărâtoare era implicată într-un strâns raport cu statul româno-bulgar. Cel din urmă stăpânitor al Epirului, Mihail II Comnen, se lepădă de vasalitate și ridică armele contra împăratului Niceii, suveranului său recunoscut. Mihail Paleolog rândui pe frate-său cu o parte de oști contra lui Mihail Comnen, dar era foarte îngrijit ca acest vasal rebel să nu se unească cumva cu romîno-bulgarii, cari nu trebuiau taxați sub valoarea lor. Pentru
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Bulgaria. Sfentislav se ridică biruitor. Nu ar fi fost cu putință și nici ar fi izbutit viteazul Noga de-a se urca la deplina neatârnare și la înalta demnitate de han, daca, trimis ca simplu căpitan de oaste de cătră suveranul său, hanul legitim, cu ordinul de-a supune mai multe populații din Asia, el nu le-ar fi supus într-adevăr, și n-ar fi uzurpat domnia peste ele, nemaivoind să recunoască de acum înainte jugul fostului său suveran, a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cătră suveranul său, hanul legitim, cu ordinul de-a supune mai multe populații din Asia, el nu le-ar fi supus într-adevăr, și n-ar fi uzurpat domnia peste ele, nemaivoind să recunoască de acum înainte jugul fostului său suveran, a hanului legitim care-l rânduise în campanie ca pe un comandant subordonat lui. Dar după ani mulți se ivi un răzbunător din casa dinastiei trădate, și bătrânul uzurpator Nogas, atacat cu putere de Tuktai, moștenitorul dinastiei legitime a Hanatului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fiică fusese botezată de Eufrosina, soția lui Nogas, încît astfel Sfentislav puse în serviciul aprinsei sale ambiții mijloace corespunzătoare pentru îndeplinirea ei. Astfel își cumpără multe voturi între bulgari, se uni cu Tzacas, pe care-l recunoscu {EminescuOpXIV 146} de suveran al său și împreună cu dânsul puse mâna pe capitala Tîrnova. Câtăva vreme el nu luă parte la stăpânire decât numai în numele lui Tzacas; dar, încet-încet și pe tăinuite, el trase toată puterea la sine, accentuă pe lângă bulgari comunitatea sa de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dovedește nelimitata și deplina autoritate, nici maiestatea împlinită a tronurilor autocratice, de vreme ce voievozii în Ungaria și-n Polonia, asemenea despoții (omonimi cu românescul domn, cu bulgarul gospodar) din împărăția bizantină. {EminescuOpXIV 160} cu toate că aveau nelimitate drepturi administrative, aveau însă un suveran recunoscut în mod formal, și anume cei dentăi pe regii lor respectivi, cei din urmă pe împăratul. Fără scădere pentru viul lor instinct de neatârnare, voievozii români totuși nu se simțeau îndestul de tari spre a susține în afară și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cel Mare) asupra sașilor rebeli din Ardeal, captivat de evlavia acestuia, se simți determinat de a abate cu binele amenințătoarea invazie. Se supuse regelui, îl întîmpină la margine, îngenunchie înainte-i, îi jurui credință neclintită și ascultare nestrămutată ca unui suveran al său și se îndatori a plăti tribut pe fiecare an. Spre închinare solemnă aduse daruri splendide, prezenturi strălucite și pietre scumpe, pe care le hărăzi cu îmbelșugare regelui și coroanei Sf. Ștefan spre semn de supunere. Raportul reciproc deveni
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se hotărî să cedeze mai bine pacinic, decât să se-mprotivească-n zădar, deci se-nchină cu omagiu de supunere în an[ul] 1391 puternicului stăpânitor al osmanilor, îi prestă jurământ de vasal și se-ndatori a plăti un tribut anual noului său suveran. Năvălirea lui Sigismund în Valachia. Acest act nu lipsi să oțărască și mai mult dușmănia între domnul Valachiei, care ca vasal al sultanului trebuia să urmeze steagul osman, și între regele Sigismund, în a căruia țară urmase de curând cea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cât el se obligă, făgăduind că, în cazul de-a birui, va administra țara cucerită numai în numele și după voința lui Mohamed și că toată viața lui se va considera ca un vasal al acestuia și-l va recunoaște de suveran. Înzestrat de Suleiman cu oarecari mijloace pentru îndeplinirea scopului său, dar avizat de altmintrelea la ajutor străin, el își căută căpătâi mai întîi la principele Umur din Aidin precum și la Isfendiar, stăpânitorul peste Kastemuni, apoi la stăpânitorul din Sinope, care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Curtea polonă din Radom pe doi împuterniciți, iar Petru pe mareșalul Curții sale Dugoi, unde, la 10 decemvrie 1389, se iscăli tratatul de cei trei aliați. Petru Vodă, legat de Polonia cu jurământul său de vasalitate, era aliatul natural al suveranului său, n-avea nevoie de un anume tratat de alianță și nici nu mai apare iscălit pe acel document, datat din Lublin în 20 ianuarie 1390, prin care Mircea și Vladislav întăresc din nou relațiile lor de amiciție și alianță
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dar mai mult încă prin imprudența sa proprie, Roman Vodă se lăsă atras în volbura mișcărilor războinice de acolo. Căpetenia unui neam rutean, Theodor Korioatowicz, care, propriu vorbind, era vasal unguresc, având drept feud cetatea Munkacs, întorsese spatele feudului și suveranului său și începuse a roi spre Podolia, a căreia domnie o și luă în temeiul unei învoieli pe care-o încheie cu regele Vladislav Iagello în așa fel încît să fie primit sub ocrotire polonă și să aibă această provinție
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
heraldică” (69, p. 411). Felul cum este prezentat Daniil Sihastrul în diverse legende românești, în speță cele de tip Ștefan cel Mare ctitor de biserici (duce o viață ascetică, trăiește izolat într-o peșteră, întâlnește în taină și sfătuiește pe suveran, are puteri magice asupra stihiilor etc.), ni-l înfățișează pe acesta ca fiind un posibil „urmaș spiritual” al preoților geto-daci. După cum scrie Strabon, regele geților îl consulta pe marele preot Zalmoxis (și ulterior Deceneu) - retras într-o peșteră -, pentru că acesta
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
acesta era în stare să „vestească vrerile zeilor”. „Acest obicei - continuă Strabon - a dăinuit până în vremea noastră ; după datină, mereu se găsea un astfel de om care ajungea sfetnicul regelui” (Geografia, VII, 3, 5). Această relație de tip special între suveran („cel care poate”) și marele preot („cel care știe”) avea rădăcini adânci în „preistoria indo- europe- nilor”, cum nota Mircea Eliade (86, pp. 69-70). Analog, peste secole, Ștefan cel Mare - conform legendelor populare - îl căuta pe Daniil Sihastrul, retras în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pomenească (35, p. 117). în varianta publicată de Gr.G. Tocilescu, cel care organizează „turnirul” și care decide învingătorul este „Sila de Mihai, cinstitul de crai”. El este domnitorul „de drept”, cel care urmărește între- cerea marțială de la poalele paltinului. Uneori, suveranul este însoțit de „a lui crăiasă/ D-albă împărăteasă” (35, p. 115). Făcând o analiză minuțioasă a tuturor aluziilor istorice din cele șase variante cunoscute ale textului, Al.I. Amzulescu a ajuns la concluzia că este vorba de o creație
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de către Tezeu. Motivul apare (ce-i drept, sporadic) și în ciclul de basme și legende solomonărești. Ca în următorul basm bucovinean, cules în 1932. Într-o țară „de la miazănoapte”, din cauza unui balaur, ploaia și furtuna nu mai conteneau, astfel că suveranul ținutului este poreclit Negură împărat. Singurul mijloc de a scăpa de urgie este trimiterea în pustie a unei fecioare curate. Dintre fetele trimise, cele „necurate” sunt mâncate de „jivinele” (balaurii ?) care ascultau de solomonar, dar nu și fecioara „curată”, eroina
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Marea de mi-o săgeta (88, p. 27). Pun în paranteză faptul că această imagine nu îmi aduce aminte doar de celebrul rit al geto-dacilor de a săgeta norii pe timp de furtună, dar și de un gest magic al suveranului persan Xerxes I care, fiind surprins de o furtună pe mare în anul 480 î.e.n., a pus să fie biciuite vânturile și aruncate în mare lanțuri pentru a-l încătușa pe daimonul marin care provocase furtuna (vezi Herodot, Istorii, VII
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]