1,250 matches
-
l-a făcut să se încălzească și chiar să transpire. Din cauza greutății și a efortului nu mai simțea frigul. La câțiva pași de adăpost s-a împiedicat de ceva. Era tovarășul de drum, care înghețase. Frigul îl ucisese? Povestea cu tâlc este modalitatea optimă de a mustra spiritual.
Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
legăturii dintre elementele opuse”. Pentru C. Sălăvăstru prezența metaforei în discurs „sporește eficacitatea lui asupra sensibilității auditoriului”, oferă „mai multă energie expresiilor discursului” și produce un „<<șoc-cognitiv>> în conștiința auditoriului”, acesta fiind pus în situația de a reflecta „asupra adevăratului <<tâlc>> al expresiei”. (idem:212). Deși decodarea are loc la nivel cognitiv, limbajul (mesajul) metaforic seduce relativ ușor straja critică a „gândirii raționale” accesând din plin sensibilitatea asediatului iar stările afective puternice determinate aici „modifică traiectele raționale ale gândirii” dându-le
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
Un punct atrage chiar atenția asupra conversiunii universului istoric spre spiritul absolut: "Timpul trebuie să fie călăuza creaturii către supraintelectualul, unicul etern și indefinit Dumnezeu". Opera literară viabilă a lui Cantemir este Istoria ieroglifică, adevărat Roman de Renard românesc, asupra tâlcului politic al căruia, destul de străveziu, s-a insistat cu exces. Corbul (Brîncoveanu), epitropul păsărilor, a dat poruncă să se înlăture Vidra (Const. Duca) de la epitropia dobitoacelor și să se înscăuneze Struțocămila (Mihai Racoviță). Vidra se apără ținând un discurs după
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mai apropiat de literatura cultă. În scris, a circulat, la noi, prin intermediul cărților populare (Albinușa, Archirie și Anadan), al diferitelor manuscrise și al operelor marilor cronicari din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. Îndemnuri la culegerea „vorbelor cu tâlc” vin îndeosebi din Transilvania, de la Dimitrie Țichindeal, Timotei Cipariu ș.a. Prin 1845 vornicul Iordache Golescu întocmește o culegere intitulată Pilde , povățuiri i cuvinte adăvărate și povești. Culegeri propriu-zise sunt cele ale lui Anton Pann, I.C. Hințescu, Petre Ispirescu, iar cea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289049_a_290378]
-
Nicolae Iorga. Articolele de revistă, studiile, pamfletele, portretele, polemicile. Șuvoi incandescent, fluid, frământat, torturat - rostogolind stâncile și pietrișul erudiției, turbureala patimii, și covârșind. Covârșind prin viziunea nesfârșită, sângerată de jăraticul amurgurilor apocaliptice, frântă de zăbala fulgerelor cu tăinuite și profetice tâlcuri. Viziune ce orbește ochii și apleacă frunțile. Și înfioară, rodnic, adâncurile sufletului. MIRCEA ELIADE N. Iorga a fost uluitor în însușiri ca și-n defecte, a fost mare-n cele slabe și slab în cele mari, a scânteiat și a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
pe care este așăzată toată stihurghichi” etc... Conachi inventează (traduce, calchiază) o terminologie specifică, silind dialectul moldav să primească finețea și complexitatea științei retorice. El Împarte stihurile În drepte, Încurcate și sloboade, numește vocalele slove glăsuitoare și consoanele slove neglăsuitoare, tîlcul, tălmăcirea unui stih se cheamă la el noimă, comparația este asămăluirea, scurtarea unui cuvînt prin ifen [...] se numește zgîrcire și zgîrcirea cuvîntului „pricinuiește scădere” etc. ... Grija poetului este ca versurile să aibă rînduială și cuvintele să aibă, În vers, o
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
intelectual), Firu'n patru se remarcă dintru început printr-o simplificare evidentă a mijloacelor și a recuzitei puse în joc. E mai puțin "hibrid" sau "autobiografic" și mai literar decât Bizu, semnalând un alt moment de tranziție, altă "metamorfoză" cu tâlc în evoluția prozei lovinesciene. Din păcate, recenzenții n-au fost dispuși să observe, în marea lor majoritate, decât redundanțele, stereotipiile, receptate în genere negativ, ca simptom al epuizării și autopastișării involuntare ("reeditare a primului roman", cu același tip de personaj
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
acestui moment de trecere. Să ne reamintim de formidabila continuitate în timp a unor tradiții, ritualuri și simboluri, până acum în plină (post)modernitate. Spectacolul sărbătorii îl auzim la radio, îl vedem la televizor, dar de puține ori îi înțelegem tâlcul ascuns sub stratul de mimetism și trivialitate sub care defilează astăzi triumfător prin lume. Suntem, pe bună dreptate, fascinanți de fiorul sacru al colindelor (cu condiția să nu fim exasperați de ele la birou sau pe stradă). Unii mai avem
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
nervii poeziei lui Deșliu: aspectul de șuvoi nestăvilit, care potopește cu ură pe dușmanii poporului, dar care și irigă câmpurile țării. În ceea ce privește „socoteala” cu cei dintâi, cuvântul lui pleznește În dreapta și În stânga pe obrajii ghiftuiților, sau strivește frazele «măsluite» și «tâlcurile ticluite, scrobite» ale boemei decadente. În legătură cu aceasta, e de notat cum vechea boemă e văzută ca un sediu alcoolic și dezmățat, și În care cu o ironie abil plasată de poet, țiganca argheziană cerșește În refrenul: „Cine mai cumpără flori
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
un tractor și nu vrea să-l dea satului. Ascunde pompa, dar Nae Îl demască. Cam aceeași treabă se petrece Într-o poveste de Tiberiu Vornic, Movila Neagră. (Ă). Cel puțin, d.Eugen Frunză, În Două vorbe și un singur tâlc, nu face altceva decât să redacteze Într-un grai mai sfătos și pe scurt câteva fapte pe care le-am citit cu toții În ziare. Atitudinea aceasta e În orice caz mai recomandabilă decât cea a d-lui Mihai Novicov, care
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de pe furnal a lui Petru Vintila, portarul fabricii cu mutră de iepuroi bătrân se ploconește la vederea oricărui „beamter”. (Ă). Acolo unde realitatea n-a fost Înțeleasă, n-a fost cunoscută, cât ar vrea nuvelistul să-și rezume În concluzie tâlcurile, ele trec dincolo, ca o bătaie de pușcă trasă acolo unde rața sălbatecă și-a luat demult zborul. O atare literatură nu poate educa. Ea nu poate fi armă de luptă pentru că Încărcătorul ei nu funcționează”. Răspunsul la problemele ridicate
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Sadagura, precum Rabi Israel Friedman care primea ca oaspeți feldmareșali, sau ca Rabi Ițhak din Buhuși care, în secolul al XIX-lea, a trimis bani ca să se cumpere pământ. Mai toți rabinii hasidici sunt autori de snoave și povești cu tâlc, prin care demonstrau zădărnicia avuției și veșnicia înțelepciunii. L.-L. urmărește și drumul „dinastiilor” de admori din Vijniț până la Țfat, Ierusalim, Bnei-Brak, Haifa, bătrânii rabini fiind convinși că ating fericirea supremă dacă sunt înmormântați în pământul Israelului. Nunțile fabuloase, ospețele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287774_a_289103]
-
nu chiar a unei nădejdi. într-o dimineață însă, ajungînd în fața banului de aur, păru să simtă o atracție nouă pentru figurile și inscripțiile stranii gravate pe el, ca și cum abia acum ar fi început să descifreze, în lumina obsesiei lui, tîlcul lor ascuns. Și e adevărat că în orice lucru se ascunde un sens, căci altminteri lucrurile n-ar avea nici un preț, iar lumea însăși n-ar mai fi decît o cifră goală, numai bună să fie vîndută cu carul îașa
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
alea care macină cafea. Să ciulim urechile și să ascultăm!“ „Balena Albă nu poate fi văzută decît peste o lună și-o zi, cînd soarele o s-ajungă într-una din căsuțele astea ale zodiacului. Am studiat semnele și le cunosc tîlcul, vrăjitoarea aia bătrînă din Copenhaga m-a învățat, acu’ patruzeci de ani. în care zodie o să fie atunci soarele, ia să vedem? în zodia potcoavei, da, fiindcă-i drept în fața banului de aur. Dar ce-i potcoava? E leul, da
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sălbatică și de fapt nimeni n-ar fi luat-o în seamă prea mult - asemenea păsări fiind întîlnite destul de des pe acele latitudini - dacă ochii tuturor, fie ei cît de neatenți, n-ar fi fost înclinați acum să vadă un tîlc perfid aproape în orice lucru. - Pălăria, pălăria, domnule căpitan! exclamă deodată matelotul sicilian cocoțat în arborele artimon, ceva mai jos decît Ahab, de care-l despărțeau o adîncă prăpastie de aer. Dar aripa neagră se și întinsese sub ochii bătrînului
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
niciodată. Declaram, de asemenea, că nici U.R.S.S., nici S.U.A. nu aspiră la superioritate nucleară. Aceasta a permis urcarea pe prima treaptă a platformei căutărilor comune. După Geneva a urmat Reykjavik. Acolo s-a realizat o breșă principală în pătrunderea tâlcului procesului de dezarmare nucleară. Datorită acestui lucru au devenit posibile și actualul tratat, și exminarea la obiect a altor probleme ale confruntării nucleare. Noi recunoaștem meritele partenerilor americani. Împreună cu ei a fost acumulată o experiență care va contribui la găsirea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
mei, bărbați serioși, trecuți prin viață, prin căsnicii și prin tot felul de alte cazne). Ne-a evaluat Alexa Visarion pe fiecare în parte și ne-am speriat ușor la gândul că mai avem totuși de trăit ceva timp cu tâlc și cu atenție pănă să-nțelegem cum e cu artele spectacolului și cu arta conducătorului de opinie și de trupă. Am fost admiși, am abolvit, am învățat și ne-am lăsat învățați. Peste încă trei ani de la absolvire, întamplarea daca
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
irezolvare frenetică. În prezența acestui om, deîndată devii apt de propria ta prezență, adică de experiența propriilor tale contradicții, te recapeți în lumina dureroasă și fericită a renunțării la tine. Așa mi-l închipui pe pedagogul platonician, care nu predă tâlcuri în public, pentru că tâlcurile se strică atunci când devin publice, ci le transmite la incandescența unei gândiri singulare care se adresează altei gândiri singulare. Totuși, Alexa Visarion mărturisește mereu încrederea în tâlcul rostit public, adică în teatru. Mă și intrigă un
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
acestui om, deîndată devii apt de propria ta prezență, adică de experiența propriilor tale contradicții, te recapeți în lumina dureroasă și fericită a renunțării la tine. Așa mi-l închipui pe pedagogul platonician, care nu predă tâlcuri în public, pentru că tâlcurile se strică atunci când devin publice, ci le transmite la incandescența unei gândiri singulare care se adresează altei gândiri singulare. Totuși, Alexa Visarion mărturisește mereu încrederea în tâlcul rostit public, adică în teatru. Mă și intrigă un pic încrederea asta neclintită
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mi-l închipui pe pedagogul platonician, care nu predă tâlcuri în public, pentru că tâlcurile se strică atunci când devin publice, ci le transmite la incandescența unei gândiri singulare care se adresează altei gândiri singulare. Totuși, Alexa Visarion mărturisește mereu încrederea în tâlcul rostit public, adică în teatru. Mă și intrigă un pic încrederea asta neclintită în teatru, dat fiind că majoritatea reformatorilor moderni ai teatrului, de la Artaud la Grotowski sau de la Brook la Novarina, afirmă convergent sensul teatrului către ideea de părăsire
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a ne amuza (nu prea mult) cu parabola drobului național de sare, sperînd că se va ivi un Păcală, dar nu unul tot păcălind, de fapt păcălindu-se, ci unul pe cît de isteț, pe-atît de eficient. Care să schimbe tîlcul poveștii. Dar nu se va ivi. 20 aprilie S-o fi egalat cineva pe Marlene Dietrich în întinderea mîinii, pentru a fi sărutată? Nu știu. A existat cîndva lumea aceea? A existat. Pentru că numai în lumea aceea fermecătoare, înmănușata mînă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
despărțite de o limbă comună". De urmărit, în momentul ăsta incendiat de nenorocirea americană, trișeria dizgrațios-interesată a administrației criptocomuniste. Divulgînd strategia pasului mărunt și vătuit al pifanului cu petliță roșie (DEX: petliță, s.f., din rus.). Dacă vrei să-i afli tîlcul duplicitar, închide televizorul și ieși în Hală: vei descoperi acolo cum se face cu ochiul. Nu polifonia prezidențial-primministerială, cu difuzoare către un Occident agresat, dar ritos asigurat de adeziuni... de facto, ci bolboroseala resentimentară a tarabagiilor și clienților lor împotriva
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dramatică ale lui Constantin Popa. În cotloanele diurnului pîndesc, beckettian (filiație la care autorul ține), umbre amenințătoare, sub anodinul părelnic sălășluiește neobișnuitul, realul filtrîndu-se în alegoric. Strategi aparte pe care dramaturgul o aplică este aceea că întîmplările, mărunte dar cu tîlc, ce se petrec nu dau în vileag chiar de la început, de la primele replici, distorsiunea universului palpabil. Se alunecă în fantasmagoric printr-o lentă acumulare de semne stranii. Cortina, în piesa pe care o supunem analizei, se ridică pe un moment
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
dezvăluie dictatura lui Nicolae Ceaușescu în tot ce a avut ea mai absurd”, scrie cotidianul elvețian Le Temps. După sumbrul „432” (4 luni 3 săptămâni și 2 zile) noul lungmetraj redă românilor umorul printr-o serie de scurtmetraje realizate cu tâlc. Filmul „Amintiri din Epoca de Aur” a fost nominalizat la șase categorii ale premiilor GOPO, printre care cel mai bun actor în rol secundar (Radu Iacoban), cea mai bună muzică originală (Hanno Hofer și Laco Jimi) și cel mai bun
Apogeul by Ana Maria Echimov () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1805]
-
a dat versiuni din Karl May, din câțiva scriitori sovietici, dar și (în colecția „Cele mai frumoase poezii” a Editurii Albatros) din poezia lui Joseph von Eichendorff și Gottfried Keller. SCRIERI: Din inimă, București, 1940; Două vorbe și un singur tâlc, București, 1949; Sub steagul vieții, București, 1950; Basm să fie?, București, 1951; Zile slăvite, București, 1951; Față-n față, București, 1954; 600 de milioane de oameni liberi, București, 1954; Oamenii înving, București, 1955; Vă chem!, București, 1955; Versuri alese, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287104_a_288433]