2,412 matches
-
urmă, fiindcă presimțea că urma o poveste. Ăștia să fie quinții? Îmi mănâncă deja din palmă! Femeia începu să depene o poveste în care ea fusese salvată de un raid al unor cercetași ai Abației din sclavia unei bande de tâlhari care o puneau să se prostitueze împreună cu alte câteva fete. Crescuse în Câmpie, dar acceptase imediat ordinea și preceptele Abației, o dată ce îi fusese dat să le cunoască. Iar cea mai mare rușine a ei era că, uneori, redevenea Maria cea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
nedreptățind poate pe domniile voastre, încheie bătrânul. - Etete, domniile voastre, se schimonosi Barna. Păi când huiduma aia aproape că mi-a rupt brațul, nu păreai așa politicos. Bărbatul tăcu, înghițindu-și vorbele la vederea gestului scurt schițat de Johansson. - Noi nu suntem tâlhari. O să-ți lăsăm australul. Și nici n-o să trimitem pe cineva să-l recupereze. Luăm în schimb piatra asta mare. - Alambicul? râse bătrânul gâjâit. Vă păcăliți. Nu e bun de nimic. Nimeni n-a fost în stare să înțeleagă cum
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
a pronumelui personal la persoana întîi singular. Naratorul se amestecă în imaginația sa cu copiii care o acoperă pe fata pe care o admiră acesta o sugestie erotică este evidentă în timp ce joacă un joc și o pradă ca niște "tineri tîlhari": Ce n-aș fi dat să fiu unul dintre ei! Deși, chiar atît de grosolan n-aș fi putut să fiu niciodată, nu, nu! Nici pentru toată averea din lume n-aș fi strîns și n-aș fi tras de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
bine, sau insuficient. Dar fie că mărturisește, că anunță sau învață, el nu acționează decît prin discurs. El este acela care vorbește în numele Tatălui. Lucru care șochează autoritățile legale, scandalizează comunitatea. Într-o asemenea măsură încît este omorît ca un tîlhar de rînd, de către un obscur funcționar roman. O afacere atît de nesemnificativă încît nici nu a fost consemnată în arhivele birocrației imperiale. Trei secole mai tîrziu, împăratul Constantin își reorganizează imperiul pe baza acestei învățături și participă la dezbaterile asupra
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de către un obscur funcționar roman. O afacere atît de nesemnificativă încît nici nu a fost consemnată în arhivele birocrației imperiale. Trei secole mai tîrziu, împăratul Constantin își reorganizează imperiul pe baza acestei învățături și participă la dezbaterile asupra divinității acestui tîlhar. Disproporția existentă între momentul declanșării, cîteva vibrații sonore, și efect, o rearanjare a lumii, merită considerație. Caracterul său "de necrezut" constituie un motiv de credibilitate suplimentară pentru apologetica creștină, care nu vrea să explice inexplicabila "propagare minunată a creștinismului" decît
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
și-a scos un ochi” (proverb) - cel cuprins de un zel nestăpînit În obținerea credinței celei mai Înalte devine bigot, gîndirea sa nemaiputîndu-se desprinde din dogme și prejudecăți”. * „Hoții care fură de la particulari Își duc viața În lanțuri; pe cînd tîlharii poporului trăiesc În aur și-n purpură.” (Cato) Pentru că aceștia din urmă dețin, din păcate, și controlul „puterii”. „Numai vezi să nu faci rău, În timp ce vrei să fii de folos.” (Ovidiu) Din nefericire, lucrul acesta este adesea inevitabil, deoarece, pe
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
grijă să Încuie ușa. Pentru că este convins că toți sunt hoți ca el.) Cine Învață de la altul e hoț cinstit. Pentru că prin aceasta nu-l deposedează de un bun, ci, dimpotrivă, Îi sporește autoritatea intelectuală sau morală.) O sută de tâlhari nu pot despuia un om gol. Justețea unui adevăr, noblețea unui act generos sunt realități ce nu pot fi compromise, oricâte calomnii ar fi Îndreptate asupra lor.) De hoții din casă nu te poți feri. Pentru că niciodată nu te ferești
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ascunse, resentimentele față de alții sau moravurile: „Vinul nu păstrează secretele și nici un respectă promisiunile”; „Cel cuprins de băutură nu știe ce-i iese din gură”; „Fie omul cât de bun, vinul Îl face nebun”; „Bețivul se Învață cu beția, și tâlharul cu hoția”; „Vinul, țuica cui Îi place n-are cu ce să se Îmbrace” etc.) A intrat vulpea În sac. Faptul că lacomul de lăcomie piere este consemnat și În proverbele: „Musca când Își vâră tot capul În miere, acolo
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
la un moment dat, tendința de a se subestima Își acordă implicit o șansă de dezvoltare psihică pentru viitor. Cel care, dimpotrivă, se supraestimează, considerându-se chiar infailibil, Își Îngrădește prin Însuși acest fapt posibilitatea de dezvoltare psihică.) „Iar dacă tâlharul cel bun e primul care sosește În rai - Înaintea proorocilor, patriarhilor și drepților Vechiului Testament -, poate că o datorează nu numai cutremurătoarei lui convertiri, ci și faptului că a fost coleg de suferință cu Domnul. Căci una e să stai
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
la picioarele crucii și să suferi, oricât de sincer și de sfâșietor, și alta e să fii pe cruce. Durerea altuia nu e a ta, e a lui, ți-o Însușești numai printr-un proces ideator, nu prin simțire. Numai tâlharul cel bun simte la fel ca Domnul.” (N. Steinhardt) Durerea care a trecut devine plăcere. (Succesul obținut transformă În plăcere oboseala efortului depus, așa cum nașterea pruncului transformă În lacrimi de bucurie chinurile nașterii Îndurate de mamă. Sunt cunoscute cel puțin
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de a ne mustra, atunci când facem fapte rele, sau de a ne bucura, atunci când facem fapte bune; numai o astfel de conștiință poate produce revelații și Îndreptări spectaculoase de sine, uneori de ultim moment, asemănătoare, de exemplu, celor realizate de tâlharul răstignit pe cruce, alături de Iisus, care și-a recunoscut nemernicia existenței sale În ultima clipă și a cerut cu umilință iertare Domnului). Μ Oricât am dori să fim de independenți, nu putem evita totuși situația de a fi exponenți ai
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
să-și piardă nici măcar un strop din probitatea și inocența lor. Până și hoții și delincvenții aveau o calitate minunată: nu erau niciodată vulgari. Parcă ar fi încălcat legile îndemnați de un fel de inspirație proprie; își acceptau destinul de tâlhari știind, cu ușurătate sau cu un vechi sentiment de vinovăție, că greșesc acționând împotriva unei societăți din care ei cunoșteau în mod direct doar ce e mai bun, cinstea taților și a mamelor; iar puterea, cu răul său, care le-
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Macarie Monahul narează convertirea la creștinism, sub impactul unei minuni, a unui demnitar mahomedan. Dionis grecoteiul e povestea unui copil sărman, obligat să tragă sacaua împreună cu un asin și care va ajunge arhiepiscop al Constantinopolului. Andrei Hoțul narează pocăirea unui tâlhar de drumul mare. O categorie aparte o compun nuvele precum Maica Rahila și sora Veronica, „Calipso greaca, fecioara”, Maica Frăsina, cu personaje feminine din ambianța monahală. Eminamente valide literar sunt însă prozele de inspirație profană, în special unele dintre ele
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
ceva ce însemna că-și ia rămas-bun de la mine. Privirea aceasta hotărâtă, bărbătească, era testamentul lui, îmi dădea a înțelege că nu moare tremurând, ca un fricos suit în camionul-dric, ci ca un bărbat care a știut a urî pe tâlharii care au cultivat ura de oameni.” Dacă întreaga creație a lui F., fie ea de expresie română, fie scrisă în franceză, aparține, într-o măsură mai mică sau mai mare, dar cu bună dreptate, culturii franceze, scriitorul rămâne ancorat istoriei
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
om ca să ceară instrucțiuni scrise despre credința creștină. Tot în epoca lui Ambrozie, poetul Paulinus din Nola îl felicită pe Niketas, episcopul din Remesiana, pentru că dusese cuvântul lui Cristos în mijlocul barbarilor din Moesia sau (ceea ce era cam același lucru) în mijlocul tâlharilor care bântuiau prin acea regiune (cf. Carme 17, 245 sq.). Nu avem însă informații despre inițiative autonome ale lui Ambrozie sau ale altora care să aibă drept scop declarat creștinarea germanilor. Este vestită „misiunea” episcopului Ulfila printre ei; însă Eusebiu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Teofil, dar numai trei dintre ele s-au păstrat în întregime: una în greacă, despre euharistie, transmisă în mod eronat între operele lui Chiril din Alexandria, și două în limba coptă, despre pocăință și cumpătare și, respectiv, despre cruce și tâlhar. Sunt bogate în citate biblice dar și în înflorituri retorice. Printre apoftegmele pe care i le atribuia tradiția Părinților din deșert există o scurtă omilie despre moarte și judecată din care avem și o versiune siriană. Alte omilii sunt de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
s-ar fi găsit pietre prețioase. Constantin Cantemir este lăudat pentru că, deși necărturar, știa bine turcește, avea limba dulce, era milostiv și nelacom. Domnia lui a fost tulburată de incursiunile pline de cruzime ale podgheazurilor leșești și de bandele de tâlhari. Când mitropolitul Dosoftei a fost luat de Jan Sobieski în Polonia, un leah a prins-o pe Ruxanda, fiica lui Vasile Lupu, fostă soție a lui Timuș Hmielnițki, și i-a tăiat capul pentru a o jefui. Antioh Cantemir, deși
LETOPISEŢUL ANONIM ALTARII MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287786_a_289115]
-
om ca să ceară instrucțiuni scrise despre credința creștină. Tot în epoca lui Ambrozie, poetul Paulinus de Nola îl felicită pe Niceta, episcopul de Remesiana, pentru că dusese cuvîntul lui Cristos în mijlocul barbarilor din Moesia sau (ceea ce era cam același lucru) în mijlocul tîlharilor care bîntuiau prin acea regiune (cf. Cîntul 17, 245 și urm.). Nu avem însă informații despre inițiative autonome ale lui Ambrozie sau ale altora care să aibă drept scop declarat creștinarea germanilor. Este vestită „misiunea” episcopului Wulfila printre ei; însă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Teofil, dar numai trei dintre ele s-au păstrat în întregime: una în greacă, despre euharistie, transmisă în mod eronat printre operele lui Chiril al Alexandriei, și două în limba coptă, despre pocăință și cumpătare și, respectiv, despre cruce și tîlhar. Sînt bogate în citate biblice, dar și în înflorituri retorice. Printre apoftegmele atribuite lui Teofil de tradiția Părinților din deșert există o scurtă omilie despre moarte și judecată din care avem și o versiune siriacă. Alte omilii sînt de o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ale discuției o reprezintă „dubla parusie”. În opinia lui Iustin, Mesia, identificat în persoana lui Isus, se va arăta lumii de două ori. Prima dată, în chip de rob umilit public, stigmatizat, recunoscut doar de câțiva credincioși, răstignit laolaltă cu tâlharii. Această parusie dezolantă, umilitoare a avut loc deja; cea de‑a doua va fi însă complet diferită: același Cristos, odinioară umilit, se va arăta în slavă. El va coborî pe norii cerului, înconjurat de cete de îngeri, va ridica pe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
un rege drept (legitimus), nici ca unul supus lui Dumnezeu și ascultător față de legea sa, ci ca un necredincios (impius et iniustus) și fără de lege (sine lege), ca un apostat (apostata), un nedrept (iniquus) și un ucigaș (homicida), ca un tâlhar (latro), recapitulând în sine apostazia diavolului” (V 25, 1). Termenul „Anticrist”, după cum am văzut, are două sensuri principale: adversar al lui Cristos și uzurpator al titlului și funcției mesianice. Anticristul își începe activitatea printr‑o serie de înșelăciuni, dar este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
oameni, „pseudoprofetul” în fruntea sa, a luat calea deșertului pentru a‑l întâmpina pe Domnul. Mulțimea a rătăcit pentru un timp reușind să atragă atenția guvernatorului provinciei, care, inițial, a crezut că are de‑a face cu o bandă de tâlhari. Hotărâse deja să trimită trupele să‑i ucidă, când soția inițiatorului, singura care‑și păstrase spiritul sănătos, s‑a prezentat în fața guvernatorului reușind să‑l facă să‑și schimbe părerea. A doua istorioară (IV, 19) are, de asemenea, protagonist un
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dei qui uidentur pati pro Christianitate Adevăratul Cristos se descoperă în chip firesc prin lucrările pe care le săvârșește (opera), prin învățătura adevărată pe care o proclamă (uerba ueritatis), prin înțelepciunea vieții sale (sapientia). Falsus Christus, ca și Barnaba‑Isus, tâlharul, nu are decât numele celui dintâi, în timp ce cuvintele, acțiunile și pseudoînțelepciunea sa îi vădesc impostura: solum enim nomen Christi Antichristus suscepit. Origen insistă asupra acestui aspect, subliniind faptul că Isus nu și‑a proclamat niciodată cu ostentație natura mesianică, lăsând
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
I, p. 737. 152. Act, datat 24 aprilie 1510, dat la Curtea de Argeș (vezi DRH.B. țara Românească, vol. II, pp. 142-143. 153. Marele clucer Radu Florescu, boier „di antica famiglia” și apropiat al lui Radu Șerban, a fost omorât de niște „tâlhari” sosiți din Transilvania. Soția lui, Stanca din Drăgoești, era rubedenie cu boierii Buzești. 154. Nicolae Stoicescu, Dicționar..., p. 439. 155. Nicolae Stoicescu, op. cit., p. 229. 156. Ibidem, p. 385. 157. Ibidem, p. 63. 158. Ibidem, pp. 210. 347. 373. 159
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
clerici (pedeapsa lor era specifică: „nește scaune de focu și șede pre ele năroade multe, bărbați și muieri, și pară de focu îmbla într-înșii de-i arde și-i munciia”), între „ocărâtorii, și blăstemătorii, și clevetnicii, și menciunoșii, și tâlharii, și ceia ce despartu frați de frați” care se chinuiau „spândzurați” „de limbi”, între „svetnicii și hulitorii și ocărâtorii și [din nou] clevetitorii și svăditorii, și cu clevetele sale au spartu case și soți de soți au despărțitu ș-au
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]