3,688 matches
-
trist, al copilului nedescoperit... doar simțit... mi s-a dat un obiect de lovit. uneori lovesc. în jocul copilului nedescoperit, semințele de timp devin fire de lumină dure, asprite de cuvintele nerostite, de privirile seci, de gheața timpanelor surde, de tâmplele zvâcnind urii pulsul... și râd, Doamne, râd! cu hohotul inimii râd și ascult cu timpanele sufletului... scena trei din actul minciunilor neasumate... și scena crește, crește, și mintea plutește, în zgomotul gândurilor induse... și râd, Doamne, râd! până când... o lacrimă
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
vie a cuvântului înainte ca modelarea, smulgerea, dezvăluirea sensurilor ascunse sunetelor să devină gesturi. mai rătăcesc și acum printre pietrele albe ale timpului tău, căutându-te pe tine, cel ce a revenit odată, în iarnă în viața mea, rostogolindu-mi tâmplele prin iarba cuvintelor înalte... te caut pe tine, acea ființă de lumină ce mi-a readus ritmul pulsului aproape de alergare. acum ești departe. distanțele și gesturile sunt moarte, sufocate de ceața unor cuvinte goale, strălucitor de false... te caut pe
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
-n două, Integru-n jumătăți mă reîntrup. Adesea în artere-aud cum plouă Metafore ce bat în Gând: hei-rup! Când corbii infinitului mă rup, Mă vindecă o ciutură de rouă. Frumoasa asta rupere se-ntâmplă, Veți zice voi, în ȚARA DE SUB TÂMPLĂ ! Ei, bine, da!Aici uimirea-i rană Cu porumbeii toți contemporană... M-am înțepat în deget și - blestem! - În loc de sânge,-a curs...un lung poem... Referință Bibliografică: SONET / Janet Nică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 246, Anul I, 03
SONET de JANET NICĂ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355992_a_357321]
-
Alaikum as-Salam! îi răspunse negrul, plecând capul într-o parte în semn de mulțumire, apoi dădu pe gât ceaiul și-i înapoie negustorului paharul. - Și ce poveste o să spui astă-seară? îl întrebă Hassan, așezându-se lângă el și frecându-și tâmplele cu mânecile largi ale jellabiyei. - Astă seară am să spun povestea primului rege al Tumbutului, zise Belay trist și rar, mestecând fiecare silabă în parte. Pentru el totul era un ritual, de la primitul și băutul ceaiului de mentă și până la
POVESTEA LUI BELAY de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355971_a_357300]
-
în Cuvânt. Înainte de sfârșitul frazei Brazda țării în care clocote sângele străbunilor Ți-a deschis Calea Spre Lumina întoarceri în Sine. Precum pasărea din interiorul Oului de aer Înălțimea îți devorează tăcerea... Doar cuvintele tale încărcate de gânduri Ne umezește tâmpla Iar din dosul ochilor tăi Îți este teamă că vei trece prin ei Pentru îmbrățișarea finală. Frazele tale au inundat Fiecare celulă a creierului nostru contemporan Pregătind potirul alchimic Pentru noua ta naștere... În noi Cu dăruire ai îngenunchiat Printre
ZIUA A ŞAPTEA DUPĂ ARTUR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355998_a_357327]
-
cele dorite și pentru care a venit în casa colegului său. Acum îl studia cum arată fizic. Fiind doar într-un pulovăr alb din lână fină de angora, putea să-i distingă pectoralii proeminenți, părul cu început de grizonare la tâmple și ochii pătrunzători, dar mai ales buzele sale cărnoase. “Cum ar fi oare să săruți aceste buze, sau să te lași sărutată?” se întreba ea. Georgeta, plecată cu gândul pe meleaguri interzise după ce pășise peste pragul casei lui Condurache, nici
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354739_a_356068]
-
printre poeme, Sau printre cetățenii ce se-mbulzeau la oase - Mi-am dat să-mi fie Raiul și-atunci când - cum se-ntâmplă, Un Rai mai bun, mai mare, mai sincer, mai deplin, Se anunțase-n țară... Bătea la noi, în tâmplă... Atât, că-n loc de lapte, el oferea venin - Mi-am dat să-mi fie Raiul și când munceam, orbește Ca Raiul pentru mine, să-l fac, și să-l adun - Și el, cârlig și nadă, în gâtul meu de
POVESTEA RAIULUI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354832_a_356161]
-
ce m-aș hlizi la norii albi găsindu-le o form-anume ce pentru mulți,rămași tot orbi, desigur s-ar găsi alt nume, cu drepturi de-autor! ce mi-aș lipi de tălpi pamântul să simt crescându-mi iarba-n tâmple și să-mi dezmierd din nou avântul căci ce va fi, să se-ntâmple! gând rătăcitor! Blue Mireille,12.05.2013 Referință Bibliografică: Printre maci / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 863, Anul III, 12 mai 2013. Drepturi
PRINTRE MACI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354856_a_356185]
-
Publicat în: Ediția nr. 869 din 18 mai 2013 Toate Articolele Autorului să nu mă-ntrebi Să nu mă întrebi de ce-mi plouă cu răsărituri în palme, când apusurile mele au devenit atât de fierbinți. Pe ele îmi reazăm tâmpla când tropotă caii singurătății prin noptatice câmpii. și-mi umezesc fața cu roua viselor din firele înfloritelor iubiri. Să nu mă întrebi de ce pescărușii mei au plecat dincolo de spuma durerilor ca să-mi aducă dor de tine și limpedea rostire a
SĂ NU MĂ-NTREBI de LEONID IACOB în ediţia nr. 869 din 18 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354900_a_356229]
-
margini cu blană neagră, mai purta caftan verde cu bumbi cu mâneci strâmte ,susținut la mijloc cu cordon și în picioare meși galbeni. Lupu Buliga este înfățișat cu anteriu cenușiu pe umeri cu o căptușeală galbenă, purtând cioc și având tâmplele rase, fiul său Curuia este ras. În continuare pe peretele stâng este pictat jupan Răducanu, iar pe cel sudic Preda (ambii fii ai lui Curuia ), Barbu Eremonah și egumen Axentie ot Topolnița , îmbrăcat în mantie călugărească , îmblînită cu alb 5-
DR.MITE MĂNEANU, LUPU BULIGA PERSONALIATATE PROEMIONENTĂ ÎN EPOCA LUI MATEI BASARAB. VOCATIA DE CTITOR de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354894_a_356223]
-
care nu înregistra muzica, o dirija/cânta doar. Încă de la debutul liric, el lucrează în metale grele. Pe cortex, direct. Și neapărat, în contratimp cu poeții generației sale biologice. Poezia lui Vasile BURLUI este o Africă de gheață, sub o tâmplă brăzdată de fulgerele unor revelații dramatice și îmbrobonată de o emoție insesizabilă. Lumea e goală, tristă și greu suportabilă, fără oameni și poeți ca Vasile BURLUI. Mă gândesc la caracterul său nobil, înclinat către prietenie și solidaritate, la verva, la
CE SPUN CRITICII DESPRE POEZIA LUI VASILE BURLUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354929_a_356258]
-
Din goana lor spre unde n-au ajuns, Nestingherit ca vulturul pe Munți Tot aerul să-mi fie îndeajuns! Eu știu că mă-nțelegi ce vreau să spun, Singurătatea nu-i un moft anume, Pe lespedea tăcerilor să-mi pun Tâmpla mea fierbinte dinspre lume Și dacă îmi citești din când în când Zbaterea cea lină din aripă, E semn că încă nu-i târziu în gând Și mi-e destulă vremea de risipă... Referință Bibliografică: Nestingherit ca vulturul... / Nicolae Nicoară
NESTINGHERIT CA VULTURUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 583 din 05 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/354964_a_356293]
-
Ediția nr. 1177 din 22 martie 2014 Toate Articolele Autorului Cântă, cobzare, cu foc! mi-e sufletul de noroaiele lumii murdar și aripa frântă, iar ceasul agonic al zilei ticăie-n zadar. Hai, cântă, cântă! alină-mi durerea albită în tâmplă, de-atât nenoroc... ah! de-amar și de of până-n zori să tot joc. Strunește-ți cobza, ușor, din umbra înserării mă ridică și inima-mi tresalte, cânte, - ca pasărea spin -, duios, sfâșietor ... Cântă-mi, cobzare! și lasă-mă să
CÂNTĂ, COBZARE ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354983_a_356312]
-
pictorul și muzicianul la fel. Pentru un poet nevoia de-a rosti cuvinte este asemenea nevoii de-a respira! Gândurile sunt cuvinte nescrise, nevăzute, fiecare se hrănește în viață cu gândurile sale. Doamne, ce bucurie, când cineva îți poartă sub tâmple gândurile tale! Citindu-ți poemul pe care l-ai scris, acesta mărturisindu-ți: și eu gândit-am la fel! Bucuria rostirii este cu atât mai deplină, mai fericită, cu cât aceste cuvinte rostuite, rămân. Scrie undeva: ai grijă cum zidești
NEVOIA DE A ROSTI CUVINTE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355010_a_356339]
-
binecuvântat este Fructul trupului Tău, Iisus. Sfânta Marie, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi, păcătoșii, acum și în ceasul morții noastre. Amin.” Până nu pățești și vezi, nu crezi. În viață omul întâmpină multe și când ajunge să aibă tâmplele cărunte, numai ca ele să nu se repete , să fie prea dese , abia atunci să fie-nțelese . Aș fi vrut, toate acestea, să ți le șoptesc acolo, în vie, pe lună, cu capul pe mână; și printre altele să-ți
DIN DRAGOSTE, DE ION.I.PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 592 din 14 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355044_a_356373]
-
țărm - tainele începutului - , mugurii se desfăceau în lumina arzătoare a verii, uitând că marea ascunde praguri interzise desfătării. Asemenea unui cântec trist, îmi desfac aripile deseori, și mă pierd pe un cer răzvrătit, prăbușit în albastru casant al nepăsării... Pe tâmpla albită a timpului las un sărut... iertându-l de toate vicleșugurile ce m-au ademenit nopți și zile la rând, într-un vis ciopârțit, disonant. Resemnată în fața neantului, îmi deschid larg brațele, chemând liniștea din zori, implorând-o să pună
PASĂRE ALBĂ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355256_a_356585]
-
Bătrânul cu câinele în laț Mută colțul străzii în alt colț Până-n zori Când cocoșul se umflă-n pene Și lunea își duce pachetul pe umeri. Eu mă plictisesc să tot număr Stropii de lene, La fiecare pas Slobosesc din tâmple cocori- Idei ce-mi bâzâie ca muștele la nas, Sau ca ciocanul vibrând pe nicovală. Pachetul cu plictiseală... Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Pachetul cu plictiseală / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 311, Anul I, 07 noiembrie
PACHETUL CU PLICTISEALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355409_a_356738]
-
boabele de rouă strălucesc, și în raza mea, rază de soare dintr-un suflet simplu, omenesc. Unde-mi ești, vioară fermecată? Vino iar la brațu-mi ostenit, Prinde-n glasul tău, ca altădată Cântec de iubire nesfârșit. Eu, cu tine lângă tâmpla-mi ninsă m-oi culca pe braț duios de flori, și din lacrima din cer prelinsă ostoi-voi rug aprins de zori. Leonid IACOB Poezie este cuprinsă în volumul meu: „Ultima Santinelă” http://www.youtube.com/watch?v=TnX2ZkOYIiw Referință
CÂNTEC PENTRU VIOARĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355423_a_356752]
-
octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Mi-e dor... Mi-e dor de atingerea ta... De surâsul tău dulce, senin... Mi-e drag de-mpreuna a sta... De-acel sentiment cald, pur, sublim... Mi-e dor să iți simt răsuflarea... Aproape de tâmplele mele... S-adormim în îmbrățișarea... Ce ne-aduce aproape de stele... Te vreau fericită... Și Tatălui ìi mulțumesc... Că mi te-a adus, ființa iubita... Și din tot sufletul eu te iubesc... de Cristian Gabriel Groman la 6 octombrie 2010 Referință
...MI-E DOR... de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355480_a_356809]
-
va lua avionul spre Rabat. Marocul și Tiberică Ionescu îl așteptau! Maroc - o lună de singurătăți unite Întâmpinat de același Tiberiu Ionescu de care se despărțise cu patru ani în urmă, în plus doar cu câțiva ghiocei răsăriți timid la tâmple, Genu Ștefănescu petrece 30 de zile în Marocul devenit țară de adopție pentru târgovișteanul rămas același de când s-a născut, consemnează Genu în jurnalul său. Răzvrătit, ca întotdeauna, Tiberiu Ionescu își uimește vechiul prieten cu mai noua sa pasiune pentru
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355419_a_356748]
-
tipărindu-și nemurirea cu-n sărut... Chipul se-ncreteste la atingerea clipei și ochii nu văd zbaterea de vise care s-adoarmă gândurile-n zori sau să zboare spre neștiute depărtări.. Sărutul timpului ucide vise în nopțile fără somn, albește tâmplele atunci când vrei să zbori, aduce uitarea printre gânduri răsfirate și cu fiecare clipă te aduce mai aproape de moarte... Ferește-te... Referință Bibliografica: Sărutul timpului... / Mariana Ciurezu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 295, Anul I, 22 octombrie 2011. Drepturi de
SĂRUTUL TIMPULUI... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356801_a_358130]
-
mâinile dintr-o singură gură în care nu a locuit nimeni niciodată iar în ultimele două ziduri sângerează ascuțit femei de unică folosință încolăciri și uși interzise ce răspunsuri ar trebui să poarte toate umbrele înșirate într-un șir de tâmple care se sinucid în ordinea vârstei? mușcă în carne sângele pruncului ciopărțit de secunda în care nu a fost dorit de nimeni niciunde cu zâmbetul pe buze nu toate urletele sunt invenția unui singur stăpân de suflete doar dumnezeii sunt
POEM CU PIETRE LA URECHI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 567 din 20 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356830_a_358159]
-
lucie. Poate pentru că am înțeles ceea ce nu doream să înțeleg,neînțelegând ceea ce trebuia înțeles,deoarece priveam cu ochii deschiși. Sau poate nu am dorit să înțeleg decât exact bucățica mea, sufocând prima parte a celorlalți din mine. Cu un sărut. Tâmplele îmi zvâcnesc buzele tale. Însetat de cuvinte îți sărut tandru urechea. Tu nu mă auzi cum pășesc așteptarea din coșul pieptului.Să nu ai teamă de mine. Doar ieri am învățat să merg. Referință Bibliografică: limpezime / Daniel Dăian : Confluențe Literare
LIMPEZIME de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356828_a_358157]
-
a liniștii este o realitate finită în obrazul nenăscut al unui crez care nu poate sparge zidul urletului aruncat neglijent în podeaua inimii este un punct crescut din urechea cerului de rădăcini sculptate în umerii unui alt pământ înmugurit sub tâmpla soarelui viața are glasul timpului crescut în ambivalența ierbii acest verde insistent răsărit din tainele umblatului Referință Bibliografică: realități / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 262, Anul I, 19 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Daniel Dăian
REALITĂŢI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356824_a_358153]
-
care se mândresc. Ei toți, sunt proprietari pe întinderea numită POEZIE. „Rugiștii” - cum de curând am aflat că se numesc cei care s-au încumetat să-și posteze creațiile stau unul lângă celălalt, mână-n mână, umăr lângă umăr și tâmplă lângă tâmplă, ca într-o uriașă bibliotecă adunând, strâns aliniate și lipite una de alta, cărțile în care se află înțelepciunea lumii. Autorii au descoperit o dimensiune nouă: aceea a comuniunii lirice. Și poate acesta e cel mai mare merit
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/356840_a_358169]