1,881 matches
-
eu, face Danny. Becky, îmi pare rău să fiu tocmai eu cel care îți dă vestea, dar... ne aflăm în Franța. — Suntem în Oxshott, tâmpitule, răspund eu. Și... o, Doamne! Uite drumul către casa noastră. În clipa în care văd tăblița familiară, mi se strânge stomacul. — OK, spune șoferul. Elton Road. La ce număr? — 43. E casa de acolo, spun. Cea cu baloane, stegulețe și... serpentine argintii în copaci... La naiba. Arată ca la bâlci. În castanul de la intrare e un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
avându-l nu cu "șeful", ci cu fiul său, un adolescent căruia funcția tatălui i se cam "suise la cap" și pe care l-am surprins într-o dimineață cu șoferul ambasadei încercând să monteze la noua sa bicicletă o tăbliță cu însemnul "CD". Spre supărarea progeniturii, i-am tăiat-o scurt și încercarea de încălcare a "privilegiilor" diplomatice, de care ar fi râs tot Berlinul, a fost "sugrumată în fașă". Pentru talentele mele organizatorice am fost ales șef al grupei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
răspândit epidemia, pe la 1870 mai rămânând cu viață în Insula Paștelui doar 100 de persoane! Au rămas și astăzi neelucidate multe mistere legate de Insula Paștelui de unde au venit localnicii, din Polinesia sau din Peru?; ce secrete ascund cele 10 tăblițe acoperite cu scrierea rongo-rongo?; ce i-a determinat pe băștinași să modeleze uriașele statui de până la 10 metri și cu o greutate de până la 50 de tone și cum le-au transportat până la locurile unde erau ridicate pe postament?... Menționam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
astfel „afla” care luni ale anului care începea, ( în cepe) vor fi mai ploiase și care mai secetoase. Mămica ținea foarte mult ca eu să învăț bine, să ajung „domn”, adică învățător. Când eram de cinci ani mi-a cumpărat tăbliță și condei și m-a învățat să scriu până la zece, și toate literele alfabetului. M-a învățat multe poezii și rugăciuni. De altfel, frații ei erau un bun exemplu în această privință. Scriam cu mâna stângă. S-a luptat mult
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
ori pe ea și s-o arunc peste cap în urmă fără să mă uit, pentru că făcând așa voi găsi ceva de folos. Am făcut de multe ori acest joc superstițios. Când eram de cinci ani, mămica mi-a cumpărat tăbliță, condei și un abecedar și m-a învățat să scriu și să citesc. La șase ani am fost înscris în clasa I-a. În ziua festivă, a deschiderii „cursurilor” am fost pregătit special. Am fost spălat, schimbată îmbrăcămintea, am fost
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
pe holurile nesfârșite în căutarea cabinetului profesorului de filosofie. O frenezie ciudată pusese stăpânire pe mine. Simțeam că sunt gata să descopăr o altă lume despre care nu cunoșteam nimic. M-am oprit lângă o ușă pe care era o tăbliță neagră. Pe ea scria DECAN. Am grăbit pasul. Ceva mai departe de acea ușă, un tânăr zâmbitor m-a întrebat: Ce căutați aici? Pe Dumnezeu? Pe Dumnezeu? am întrebat mirată. Tânărul a început să râdă. Nu știai? Aaaa, ești de la
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
răspândit epidemia, pe la 1870 mai fiind în viață în Insula Paștelui doar 100 de persoane! Au rămas și astăzi neelucidate multe mistere legate de Insula Paștelui de unde au venit localnicii, din Polinesia sau din Peru?; ce secrete ascund cele 10 tăblițe acoperite cu scrierea rongo-rongo?; ce i-a determinat pe băștinași să modeleze uriașele statui de până la 10 metri și cu o greutate de până la 50 de tone și cum le-au transportat până la locurile unde erau ridicate pe postament?... Epoca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
erau de fapt incomparabil mai mari; uneori, de neînfrânt într-o viață de om. Dragostea se măsoară în nevoia de a fi cât mai mult împreună cu persoana iubită; distanța este inclusă în această formulă. * Am găsit astăzi, printre vechiturile casei, "tăblița" mea de școlar din prima clasă primară. Astăzi tinerii nu ar recunoaște o astfel de ustensilă de învățat cele mai elementare noțiuni de scris și de socotit, dar cu ani în urmă, în primele zile de septembrie, copiii care intrau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Astăzi tinerii nu ar recunoaște o astfel de ustensilă de învățat cele mai elementare noțiuni de scris și de socotit, dar cu ani în urmă, în primele zile de septembrie, copiii care intrau în școală aveau, în mod obligatoriu, această "tăbliță". Ca anexe, tăblița avea un creion de ardezie (nu am știut niciodată ce este ardezia) și un burete cu care se ștergea ceea ce ai scris. Pe scurt, o tablă în miniatură, cu burete și cretă, care se purta în spinare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ar recunoaște o astfel de ustensilă de învățat cele mai elementare noțiuni de scris și de socotit, dar cu ani în urmă, în primele zile de septembrie, copiii care intrau în școală aveau, în mod obligatoriu, această "tăbliță". Ca anexe, tăblița avea un creion de ardezie (nu am știut niciodată ce este ardezia) și un burete cu care se ștergea ceea ce ai scris. Pe scurt, o tablă în miniatură, cu burete și cretă, care se purta în spinare, în ghiozdan. Uneori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
avea un creion de ardezie (nu am știut niciodată ce este ardezia) și un burete cu care se ștergea ceea ce ai scris. Pe scurt, o tablă în miniatură, cu burete și cretă, care se purta în spinare, în ghiozdan. Uneori, tăblița se mai spărgea, creionul se mai pierdea, sau buretele, dar, cu aceste unelte primitive, au învățat arta scrisului și socotitului foarte multe generații. În fiecare zi aveam grijă de ele și nu îmi pot imagina copilăria mea fără tăbliță. Odată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Uneori, tăblița se mai spărgea, creionul se mai pierdea, sau buretele, dar, cu aceste unelte primitive, au învățat arta scrisului și socotitului foarte multe generații. În fiecare zi aveam grijă de ele și nu îmi pot imagina copilăria mea fără tăbliță. Odată ajunși acasă, după ce hoinăream culegând castane frumoasele castane cafenii, catifelate, căzând cu o delicioasă pocnitură pe trotuar ne scriam primele lecții ale vieții pe tăbliță; eram învățați cu strășnicie că numai copiii leneși nu vin cu temele făcute. Acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fiecare zi aveam grijă de ele și nu îmi pot imagina copilăria mea fără tăbliță. Odată ajunși acasă, după ce hoinăream culegând castane frumoasele castane cafenii, catifelate, căzând cu o delicioasă pocnitură pe trotuar ne scriam primele lecții ale vieții pe tăbliță; eram învățați cu strășnicie că numai copiii leneși nu vin cu temele făcute. Acum ar trebui să spun ceea ce se obișnuiește: că eram fericit, pentru că circulă părerea foarte răspândită că a fi copil înseamnă să plesnești de fericire, doar pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mai apropiați oameni maturi, de cei aflați în preajma copilului; nici prietenii de o vârstă cu copilul nu știu ce se petrece în suflețelul celui cu care se joacă. Nu suntem deprinși cu semnele tăcerii, care spun mai mult decât vorbele. * Caut în tăbliță portretul copilului de atunci. Aveam câteva experiențe care s-au înscris în formula mea psihică definitivă. M-a afectat în mod deosebit perioada în care am trăit la Soroca, în Basarabia, pe malul Nistrului, într-o vie. Locuiam într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
profunda durere, de melancolia care mă apuca, deseori, noaptea, gândind că se apropie moartea lor. (A survenit însă mult mai târziu, peste vreo patruzeci de ani). * Aveam deci un bagaj afectiv, o zestre de suflet, când mi s-a cumpărat tăblița și ghiozdanul pentru a începe viața școlară care m-a transformat în elev, stare civică și psihologică de care nu am reușit să mă despart; probabil pentru că nici nu am o personalitate suficient de puternică pentru a abandona un viciu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
am putut-o corecta ani de-a rândul, dar cred că, de fapt, mi-a folosit pentru că omul strict unilateral mi se pare incompatibil cu statutul de intelectual și această simplitate se răsfrânge în orice profesie, ca un defect. * O tăbliță, întâlnirea cu cel care am fost, încercarea de a mă explica, de la aceasta am pornit în această confesiune, convorbire cu mine însumi. Simt că, în aceste note de jurnal retrospectiv în care am evitat orice adăugire de imaginație (adică am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
grădiniță colorată cu tufănele în spatele unui gard verde, proaspăt vopsit, mi s-a părut o iluzie, regăsirea unui peisaj cunoscut, în care trăisem cândva, în altă viață, în care eu eram și nu eram același de acum. Pe gard, o tăbliță albastră indica Strada Munții Gurghiului și numărul șapte. O irealitate transformată brusc în real, o ficțiune întoarsă într-un adevăr real, care mi s-a părut imposibil și ireal. M-am îndepărtat, am cutreierat cartierul, am revenit. La portiță era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
rețin această amintire, să o notez, să o port cu mine, în viață. Dar de ce nu uit o însemnare la care mă uit și acum, amuzat, dar și nedumerit? Ieri, făcând o încercare de a descurca dezordinea bibliotecii, am găsit tăblița mea de la școala primară. Cred că trebuie să explic ce era "tăblița". O tablă mică, neagră, cât un caiet, pe care o purtam la noi zilnic, scriind pe gresia neagră cu un creion special, ascuțit. Avea, obligatoriu, și un burete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
viață. Dar de ce nu uit o însemnare la care mă uit și acum, amuzat, dar și nedumerit? Ieri, făcând o încercare de a descurca dezordinea bibliotecii, am găsit tăblița mea de la școala primară. Cred că trebuie să explic ce era "tăblița". O tablă mică, neagră, cât un caiet, pe care o purtam la noi zilnic, scriind pe gresia neagră cu un creion special, ascuțit. Avea, obligatoriu, și un burete cu care ștergeam ceea ce am scris, ca de pe orice tablă școlară. Lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
la noi zilnic, scriind pe gresia neagră cu un creion special, ascuțit. Avea, obligatoriu, și un burete cu care ștergeam ceea ce am scris, ca de pe orice tablă școlară. Lumea actuală se împarte în două categorii distincte: cei care au avut tăbliță și cei care nu au avut tăbliță. Este un fel de act de identitate. Pe tăblița mea se mai vede încă o frază din compunerea de altădată, o amintire... Scrisesem așa: "Noaptea, în Dorohoi, pe Strada Mare, umblă bocănind un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu un creion special, ascuțit. Avea, obligatoriu, și un burete cu care ștergeam ceea ce am scris, ca de pe orice tablă școlară. Lumea actuală se împarte în două categorii distincte: cei care au avut tăbliță și cei care nu au avut tăbliță. Este un fel de act de identitate. Pe tăblița mea se mai vede încă o frază din compunerea de altădată, o amintire... Scrisesem așa: "Noaptea, în Dorohoi, pe Strada Mare, umblă bocănind un cal". Bunul simț elementar Nimic mai "special
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
burete cu care ștergeam ceea ce am scris, ca de pe orice tablă școlară. Lumea actuală se împarte în două categorii distincte: cei care au avut tăbliță și cei care nu au avut tăbliță. Este un fel de act de identitate. Pe tăblița mea se mai vede încă o frază din compunerea de altădată, o amintire... Scrisesem așa: "Noaptea, în Dorohoi, pe Strada Mare, umblă bocănind un cal". Bunul simț elementar Nimic mai "special" decât "bunul simț" de care dispui", eventual, unii inși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
prolificitatea lucrativă. In unele cazuri, pentru studierea unor reproducători pe parcursul perioadei de reproducere, se pot efectua marcaje, prin colorarea unor mici porțiuni din epidermă, prin prinderea de opercul sau în alte regiuni ale corpului de marcaje sub formă de inele, tăblițe de aluminiu, etc, tehnică numită „autocrotaliere”, înfierare, sau prin butoni din material plastic. Cea mai simplă și mai uzuală marcare este ablația unei înotătoare, sau a unui lob a înotătoarei caudale. De remarcat că în cazul înfierării sau al ablației
CONTRIBUŢII LA AMELIORAREA CRAPULUI DE CULTURĂ ÎN CONDIŢIILE ECOLOGICE ALE AMENAJĂRII PISCICOLE MOVILENI, JUDEŢUL IAŞI by Dr. ing. Gheorghe Huian () [Corola-publishinghouse/Science/678_a_977]
-
A venit timpul să le punem juvățul în gît și să-i tîrîm la dreapta jude- cată pentru că șandramaua lor ticluită cu atîta sîrg s-a făcut una cu pămîntul în fața adevărului. Diogio, ultimul conducător al rumunilor a avut în tăblița 73 o profeție foarte tristă, ori va învinge ori peste neamul său se va așeza întunericul. El știa foarte bine de ce măcelarii istoriei au venit cu sabie și pîrjol să distrugă neamul rumunilor. Și de 2000 de ani umblăm prin
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
arăta decît biciul și parul, duhul înțelegerii și al blîndeții fiindu-i străin firii lui îndrăcite. Nefîrtaților! Adevărul este altul și voi, dacă nu l-ați știut, cu siguranță că l-ați intuit pentru că numai așa se poate explica ascunderea tăblițelor de plumb ale strămoșilor noștri timp de aproape 130 de ani(sau mai mult pentru că despre ele nu se știe nimic concret) la Institutul de Arheologie din București. Iar înverșunarea cu care îi atacați pe toți cei care vreau să
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]