6,881 matches
-
Despre perforatoare se pot scrie poeme Numai în clipa grea și rară când mâna asudată le-atinge între conștiința muntelui și seară. Șiț, situat cu umerii amândoi lângă peretele acestei clipe am devenit subiect pentru poemul meu și trup pentru tăcutele-i aripe. Fără să vreau mi-am amintit de casă și de suavii mei gutui și pruni... perforatoarele țipau, vibrând la orizontul altei viziuni. Luceafărul, nr. 19, 14 septembrie 1963 Din caietele elevilor: Andrei Steiu (Școala medie, Sibiu) Cântec de
Poeme în limba română ale tânărului Andrei Codrescu by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/10519_a_11844]
-
am castrat, le-am pus cercelușul, cineva i-a adoptat și apoi i-a abandonat din nou. - Pe toți! - Pe toți. - Păi sunt zeci... - Sunt mai mult, sute chiar, știm problemă. - Ah, eu voiam să fiu blândă... pauză de nervi tăcuți - Adica au stăpân, dar sunt pe străzi. - Da. - Adica sunteți o institutie cât se poate de inutilă. - Cum adică inutilă? - Păi nu rezolvați problemă, doar o gâdilați. - Păi noi facem ce ne permite legea. - Da, adică legea va permite să
Selecţiuni din programul de poveşti cu maidanezi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18975_a_20300]
-
traducător, eseist, critic de artă), cu Meritul Cultural în Grad de Cavaler din România, ne vorbește în versuri într-un mod cât mai estetic și perfect: „Mi-e toamna-n livada de suflet, frumoasă,/ Trec valuri de brume sub cerul tăcut/ Și-n ’nalt cânt de umbre zburânde ascult,/ Castanul în poartă o frunză îmi lasă/ Vestindu-mi că-i vreme de-un nou început./ Piaf, ai dreptate ! Trecutul, nu-mi pasă!/ Prezentul mă-mbie, deși o grimasă/ E zâmbetul lumii
DE ULTIMAORA CARMEN - GALINA MARTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373584_a_374913]
-
peruzea. Dă-mi palma plină de lumină și surâs... Prin vers cu-n susur blând, îmbrățișând-o. Să simți ninsoarea de iubire ca prin vis, Căci lacrimi o-mpleteau, imaculând-o. Să te oprești o clipă să privești Și să asculți tăcuta iarnă-n taină, În care fulguim în cânturi îngerești Împletite-n soli de primăvară. Dă-mi lacrima s-o înfășor în dulce zbor... Cu drum etern imaculat și de albastru. În care se unesc nemuritor, Iubirea și credința, purtând în
NOSTALGIE DE IARNĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373684_a_375013]
-
zări, Cu iarna mea ce lumea înălbește. Să așteptăm în tihnă primăveri, Iubind curat, etern, dumnezeiește. Cluj Napoca 14 februarie 2016 Poveste de iarnă Pe drumuri de fulgi de zăpadă, Sufletu-mi zboară cântând... Ascult o cerească fanfară, Când ninge afară tăcut. În palma vieții cad ca și fulgul, Topindu-mă-n versuri de dor... Ce-n zorii de ziuă îmbracă amurgul În cântec de slavă și nemuritor. Îmi ninge în palme zăpadă Cu fulgii grăbiți, jucăuși Surâd într-o mantie albă
NOSTALGIE DE IARNĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373684_a_375013]
-
DE VIAȚA-N ASFINȚIT Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 1871 din 14 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Pe banca vieții înspre amurg Mă odihnii,oprindu-mi gândul Printr-un declic viața mi se arătă, Devin clipa,observatorul ei tăcut. Mă plimb pe-alei de amintiri Ciudat,le simt străine mie De ce oare s-au schimbat acum? Lumina cade altfel-n asfințit Reliefuri din frânturi de zile Mă apasă cu-a lor umbră. Desfac ceru-n rugă să primesc O
FLORI DE VIAȚA-N ASFINȚIT de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373691_a_375020]
-
n-au fost și sunt atât de vii. din neguri argintii , un răsărit de veghe să-nconjuri orizonturi din minți fără hotar prolog în miez de noapte ,în ceas fără pereche să fii iar începutul ninsorilor ,altar. cu ochi de șoim tăcut și dulcele din floare, să îngrădești lumina cu albul pur ,visând că vor veni ninsori ,prin ploile amare și v-anflori iubirea ce-o porți mereu în gând. rămâi în vraja mea ,lujer în visare să te-nfloresc mereu cu buzele
RAMAI IN VRAJA MEA de LOREDANA NICOLETA VIȚELARU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373726_a_375055]
-
Literatura > Beletristica > DULCE IUBIRE,DULCE APUS Autor: Loredana Nicoleta Vițelaru Publicat în: Ediția nr. 2069 din 30 august 2016 Toate Articolele Autorului Dulce iubire , dulce apus , pe-arama pustie a cerului stins, în clopoții ploii te-aud cum îmi spui tăcută iubire ,din toamnă ,rămâi... cu ochii duioși ce vântul mă soarbe mă petreci adiind și m-aduci înapoi să rămân tot îmi spui, ca frunza ce doarme să cântăm de iubire,în amurg amândoi. și ne-om strânge grămadă unul
DULCE IUBIRE,DULCE APUS de LOREDANA NICOLETA VIȚELARU în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373728_a_375057]
-
-mi cânți despre noi ,când eram două flori dar mai bine te-aș strânge la piept ,arămie cu parfumul de frunze să te simt cum mă dori. să te-aud cum învii din mireasma întinsă ridicându-te-ncet printre cucii tăcuți, din prea roș , din prea toamnă și din vara învinsă să te-ascult cum îmi cânți din pașii pierduți. dulce iubire,dulce apus, îmbrăcată în neguri și cu liniștea-n zori, te-aș cuprinde cu mine și cu zborul de
DULCE IUBIRE,DULCE APUS de LOREDANA NICOLETA VIȚELARU în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373728_a_375057]
-
Poeme > Meditație > SE UITĂ DUMNEZEU LA NOI Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Ne mor copii, ce trist... a câtă oară Tot punem lacrimi peste vieți pierdute ? De sub durerea lor, parcă tăcute, Cuvintele... nu știu nici să mai doară. Îi plângem azi, iertam... ș-apoi tăcerea S-așterne peste noi ca un blestem; O letargie, din care nu putem Să mai ieșim, să ne-alungăm durerea. Și lângă noi... o moarte blestemata
SE UITĂ DUMNEZEU LA NOI de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373767_a_375096]
-
IUBIRII Autor: Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Zăpezile iubirii Sufletu-mi fulguie precum primăvara Cireșii în floare când ning pe pământ Iarna iar țese naturii podoaba, În al dragostei sunet, cântec tăcut. Alb mi-e veșmântul și versul cu soare Și ninge cu mine iar pe pământ Parcă-s o floare și-mprăștiu petale, Zăpada iubirii în troiene s-aduc. Zâmbet de stele cules-am în suflet Lumina din astre-i albastrul vioi
ZĂPEZILE IUBIRII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373742_a_375071]
-
Cerul senin" Privesc altarul de lumină Îmi stăpânește sufletul Simt iad Cruce de piatră Aici Trecutul mă păstrează Privirea timidă Mângâie lumânări Mulțimea Simt goliciune Gândesc Hiene sunt la vârf Alin în văzduh Copiii noștri Aici Eternitate Pământ Noi Inimi tăcute Ce-o dată au bătut Simt rece Plâng Cad lacrimi Voi suflete sfinte Rămâneți eternii copii. Referință Bibliografică: Liniște în taina rugăciunii / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1769, Anul V, 04 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
LINIŞTE ÎN TAINA RUGĂCIUNII de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384740_a_386069]
-
brațul tău, tu mă ridică! Și mă prefă în curcubeu, Născut din lacrimi de lumină, Ce se revarsă-n trupul meu. Nici nu mai știu când trece vremea Și-mi par că toate s-au oprit, Când nesfârșita lumii clipă, Tăcut, se scurge-n infinit. Referință Bibliografică: LACRIMI DE LUMINĂ / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2235, Anul VII, 12 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Daniel Dac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
LACRIMI DE LUMINĂ de DANIEL DAC în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384785_a_386114]
-
Acasă > Poezie > Afecțiune > IUBITE,RIDICĂ-MĂ LA CER! Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 1926 din 09 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Iubite,tu vieții din chaos m-ai redat Cu a ta suflare cordul mi-ai surescitat, Tăcute șoapte de gand salvator m-au chemat Ești unic,fior nepământesc,în tine m-am abandonat! Ți-am ignorat chemarea ,n-am vrut s-aud Nici nu-mi pasă de geamătul tău surd, Rece eram ca piatra de mormânt Căci
IUBITE,RIDICĂ-MĂ LA CER! de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384788_a_386117]
-
ochiul spunându-și parcă: lasă că vă fac eu o farsă! Cei doi au plecat spre locuința Floricăi. ― Hai să ne oprim și să ne așezăm pe banca asta, îi zise Petrică lui Florica. S-au așezat pe bancă destul de tăcuți, fiecare gândind la altceva, Florica întrebându-se unde a dispărut Constantin, Petrică întrebându-se cum să o cucerească pe Florica. ― Florica, tu știi că te iubesc de când erai o copilă iar eu elev de liceu? Florica zîmbi. ― Nu! Nu știam
NECĂJITUL POVESTIRE FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384761_a_386090]
-
nevisat, cântecul necîntat, perechea nepereche. Și am ajuns la o rascruce de drumuri necunoscute, într-o lume străină... Am întrebat care e drumul întoarcerii, dar nimeni nu mi-a răspuns. Un Mag, ce stătea mai la o parte, liniștit și tăcut, mi-a spus privindu-mă lung: -Dacă te-ai găsit pe tine, vei știi să afli drumul întoarcerii. Și într-o clipă am înțeles că nu există cale întoarsă. E ca si cum aș vrea să mă întorc la trecut, și acesta
CĂUTARE de NINA DRAGU în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384808_a_386137]
-
unduindu-se în vânt cu miros de tuberoze. Încerca să-mi spună ceva și eu n-o auzeam? Încerca să facă un pas, dar mâlul o ținea strâns, o sorbea încet, o contopea cu carnea lui moale, întunecată, cu animale tăcute, cu plante fosforescente, cu nimfe cu trup de cărbune?” Cel de-al treilea grupaj de poeme, Capricii de altă dată, amestecă în mod deliberat sonorități de folclor infantil între pliurile descântecului erotic, cum se întâmplă în Baba Naia: „Baba Naia
Fugă într-un ev minor by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Imaginative/13570_a_14895]
-
Muțenia spune totul despre dragoste, nespunând nici una dintre vorbele ce ar putea s-o înjosească: „Iubesc viața surdă ce zburdă în tine,/ îndrăzneala ta în iubire,/ putința de a-mi vorbi despre dragoste/ pe muțește” (Despre dragoste pe muțește). Nunta tăcută amuțește și gândurile cu splendoarea ei de senzații: „Înflorită mă simt, înflorită, ca după nuntă,/ albind pământul și depărtările./ Mă-ntrupez, mă petrec în narcise,/ prin toți porii respir până când gândurile-mi tac.” (Întâia noapte). Operatorul poetic adecvat acestei întreprinderi
Fugă într-un ev minor by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Imaginative/13570_a_14895]
-
prisos: își intuiau gândurile, își anticipau mișcările, își cunoșteau reacțiile. Sesizase și atunci acest lucru, mai bine zis, doar îl înregistrase, căci filmul se developase mai târziu. Pașii între masă, chiuvetă, aragaz, dulap, cămară aveau perfecțiunea unui balet. Complicitatea lor tăcută și eficientă făcea inutilă orice prezență. Dezavantajată și de stângăcia vârstei, cum să nu se fi simțit o intrusă? Cât de rău îi păruse că înțelesese atât de târziu miza acelui balet, care era departe de a fi un joc
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
vârstă, înțelesese că, da, își făcuseră griji în plus pentru ea, greșiseră invitând-o la ei și implicând-o în nesiguranța în care trăiau. Incidentului cu tăiatul cepei i se asocia în amintirea ei un du-te vino de pași tăcuți. De fapt, era o amintire alcătuită din imagini suprapuse: la adăpostul perdelelor, controla zgomotele și mișcările de afară, gata să dispară în orice clipă, cu mersul lui tăcut, cum nu mai văzuse la nimeni: apărea lângă tine pe neașteptate, fără
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
să dispară în orice clipă, cu mersul lui tăcut, cum nu mai văzuse la nimeni: apărea lângă tine pe neașteptate, fără să-ți dai seama din ce direcție a venit și dispărea tot așa. Mai mult decât orice, mișcarea aceasta tăcută întreținuse în ea o panică obscură: da, pericolul exista, putea veni oricând și de oriunde. Cum se și întâmplase. La câteva zile de la sosirea în acea primă vizită, când se mai obișnuise cu ei, într-o după-amiază erau cu toții în
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
din spatele casei. În fața ușii masive de stejar, căutatul cheilor reîncepu. Pălăria îi căzuse pe ceafă, lăsând broboanele de sudoare să curgă în voie. În fine, apărură din buzunarul care mai fusese cercetat de câteva ori. În penumbra răcoroasă a casei tăcute, coridorul i se păru la fel de lung ca prima dată. Jocul de șah al pătratelor de gresie bej și maro, încadrate de un chenar roșcat, se îngusta spre capătul blocat vederii de ușa dinspre dormitorul de oaspeți, a cărui mobilă masivă
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
nu facă zgomot, calculându-și pașii ca să contabilizeze distanța parcursă zilnic, lungul coridor fără lumină proprie, o tulburaseră mai mult chiar decât teroarea perchezițiilor. Intensă, ea dura totuși puțin, iar până la următoarea teama se mai estompa. În schimb, pașii aceia tăcuți lăsau să se întrevadă tenacitatea disperată a dorinței de supraviețuire. Cu ce uzură, cu ce preț! Comparația cu închisoarea venea de la sine, chiar dacă a fi un fel de prizonier în propria casă era un lux față de viața de după gratii, mai
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
tataie” vă deversează copiii în cameră și se duc la plajă. Îi mai iau înapoi la ora 12, când s-a făcut oricum ora prânzului și mergeți împreună, cu toții, să mâncați și să vă afirmați în restaurante ca o familie tăcută, cu copii care nu fac ca toți dracii, părinți care nu sunt nervoși și bunici care nu sunt și mai nervoși. După amiaza, mergeți tot familionul la plajă. Din nou atmosferă superelaxantă. Simți că ți-a intrat slipul în fund
Vacanță de neuitat, în 4 pași, fără profesor by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19084_a_20409]
-
Acasă > Poeme > Emoție > LA TINE , VIN Ae 2016 Toate Articolele Autorului La Tine , vin , tăcută că o umbră , Cu gândul meu , Cu lacrima sau zâmbet . De am poveri pe umeri , Tu-mi întinzi o mână , Și-mi ușurezi Și gânduri și durere . Sunt doar mlădița Unui pom sădit de tine , Cănd da arșiță Și mă
LA TINE , VIN de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385257_a_386586]