1,240 matches
-
pe măsură ce traducerile sale din mai mulți poeți europeni (Rainer Maria Rilke, Georg Trakl, Paul Valéry ș.a.) vor fi publicate. ""Mă bucur să constat ce frumos traduceți din Valéry: e destul să-mi amintesc tonul pur rilkenian, pe care-l aveau tălmăcirile ce mi le-ați trimis acum câțiva ani, ca să constat și să apreciez noua muzică, total diferită, pe care o au traducerile de față"", îi scria Doinaș lui Nemeș, omul care l-a încurajat și l-a prețuit totdeauna. Mihail
Mihail Nemeș () [Corola-website/Science/312944_a_314273]
-
Diacul, care folosesc pentru prima oară numele nostru etnic de „români”, și nu „rumâni”: „dându în mâna noastră ceaste cărți, cetind și ne plăcură și le-am scris voo, fraților români, și le cetiți”. Cu toate că în prefață se spune că tălmăcirea s-a făcut „den limbă jidovească și grecească și sârbească (=slavonă)”, "Palia" descinde, de fapt, dintr-un original maghiar, fiind rodul propagandei calvine. Filologii Iosif Popovici, în 1911, și Mario Roques, în 1913, au demonstrat că traducerea bănățeană-hunedoreană a "Vechiului
Palia de la Orăștie () [Corola-website/Science/309272_a_310601]
-
Parohia aparținea arhidiaconatului Vimei. 1742: Circulația cărților de cult tipărite peste Carpați, e confirmată și de gestul preotului Luca din Răstoci, care în 1742 a copiat "Triodul săptămînii mari", tipărit la București în 1726. Preotul din Răstoci a mai adăugat tălmăcirea patimilor și molitva Paștilor. Tradiția ortodoxă era deci puternică între românii din Nordul Transilvaniei. Dar mai mult ca orice, gestul popii Luca a fost un veritabil act de cultură pentru acele vremuri. A citi sătenilor, seară de seară și an
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
cunoască pe Lomonosov și pe întemeietorului teatrului național rus, F. G. Volkov. Reprezentațiile teatrale la care viitorul dramaturg asistă pentru prima dată l-au impresionat puternic. Fonvizin face primii săi pași de scriitor în domeniul traducerilor. Lui i se datorează tălmăcirea în rusește a fabulelor scriitorului danez Ludvig Holberg, precum și a altor numeroase lucrări literare și politico-sociale. Peste puțin timp apar și primele sale lucrări originale: epistole, fabule, epigrame în care se afirmă talentul lui de scriitor satiric. În 1762 Fonvizin
Denis Ivanovici Fonvizin () [Corola-website/Science/309412_a_310741]
-
său, domnitorul fanariot Alexandru C. Moruzi a dat la 1 septembrie 1803 un hrisov prin care s-a stabilit așezarea în chiliile Mănăstirii Socola a "Școalei de învățătură pentru feciorii de preoți și diaconi, unde să se paradosească bogoslovia și tălmăcirea sfintelor scripturi". Călugărițele de la Mănăstirea Socola, în frunte cu stareța Elisabeta schimonahia, sora mitropolitului, au fost mutate la Mănăstirea Agapia (până atunci mănăstire de călugări), iar de acolo au fost aduși aici starețul Sofronie, împreună cu câțiva călugări. Această instituție a
Socola, Iași () [Corola-website/Science/306055_a_307384]
-
Ion Barac, celălalt colportor, traducător și tipograf de cărți populare din orașul de sub Tâmpa, cu care va lega o strânsă prietenie. După înăbușirea Zaverei, revine în București în primăvara anului 1822. Reîntors în București, Anton Pann își continuă activitatea de tălmăcire a melodiilor de strană. Concomitent, Ieromonahul Macarie reușește să tipărească la Viena în anul 1823 primele cărți de cântări bisericești în limba română: "Teoreticonul", "Anastasimatarul" și "Irmologhionul", în tipografia călugărilor mechitariști (armeni). În anul 1823 ajunge profesor de psaltichie la
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
tipografia lui Constantin Pencovici, cu binecuvântarea noului mitropolit al Ungrovlahiei, Neofit, ales în scaun în iulie 1840. La scurt timp după înscăunarea mitropolitului Neofit, Anton Pann îi adresează o scrisoare în care îi dezvăluie îndelungata sa muncă de traducere și tălmăcire a principalelor cărți ale stranei, "Doxastarul" serdarului Dionisie Fotino, "Irmologhionul" sau "Catavasierul grabnic" și "Heruvico-Chinonicarul". Neavând sprijinul financiar necesar tipăririi acestor cărți, intenționa să ceară sprijinul mitropolitului Moldovei, Veniamin Costachi, însă, episcopul Chesarie al Buzăului l-a sfătuit să aștepte
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
aduce informația variată pe care o dorea societatea românească modernă. "Albina Românească" traducea în 1840 din Charles Texier impresii de călătorie în Persia. Teodor Codrescu dădădea în 1846, în "Icoana Lumei", o "„Ochire asupra Persiei”". În același an Universul publică tălmăcirea autobiografiei poetului Șemseddin.
Firdoùsi () [Corola-website/Science/314702_a_316031]
-
scop, de către breasla bibliotecarilor. Această constatare a determinat fixarea unei noi ținte: asumarea în plan mondial a devizei bibliotecilor publice în relație cu comunitățile pe care le deservesc și care le finanțează integral activitatea: „Biblioteca - a treia casă”. Într-o tălmăcire simplă, ar fi vorba despre faptul că, dacă prima casă este cea în care locuiești, iar a doua casă, cea în care muncești sau înveți, atunci a fi a treia casă înseamnă că, din bugetul de timp rămas la dispoziție
Biblioteca Județeană Petre Dulfu din Baia Mare () [Corola-website/Science/314132_a_315461]
-
același lucru, dar scîrboșenia răsturnării e mai mare: cu fundul în sus). Constatarea amărîta a unei atari pervertiri (amuzantă doar în decursul excepțiilor calendaristice carnavalești), urmată de sila aferentă, îl împinge pe gînditor spre ideea morții ca unică soluție. În tălmăcirea lui Nicolae Pintilie (care, cu iscusința, respectă, pe cît posibil, exasperanta dispunere anaforica a „și”-urilor), primele douăsprezece versuri ale pomenitului sonet sună astfel: „Satul de tot spre-a morții tihna tip - / Să nu-l mai văd pe vrednic cerșetor
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]
-
în limba română. El însuși traduce, în același an, o povestire moralizatoare a lui Chr. von Schmid, Istoria tânărului Enric de Aizenfels sau Modul cum învață un copil răpit din leagăn de către tâlhari a cunoaște pe Dumnezeu. Au urmat numeroase tălmăciri publicate în „Albina românească" timp de aproape opt ani și, câteodată, și în „Icoana lumei". Codrescu se îndreaptă cu precădere către scriitori obscuri ori mediocri, pe care nu totdeauna îi menționează. Rareori alege câte un nume ca Al. Dumas ori
Theodor Codrescu () [Corola-website/Science/298310_a_299639]
-
Bacovia. I se tipărește la Editura Minerva antologia de poezie românească sub titlul "Cîntecul amintirii" (1978), cuprinzînd poeți de la Dosoftei la Dumitru M. Ion. Prefațează romanul lui Louis F. Céline, "Călătorie la capătul nopții", în traducerea soției sale Maria Ivănescu, tălmăcire căreia i s-a decernat Premiul pentru traducere al Asociației Scriitorilor din București. Traduce din franceză, împreună cu Maria Ivănescu, lucrarea lui Mircea Eliade, "De la Zalmoxis la Genghis-han". De la Păltiniș, Constantin Noica îi împărtășește gîndurile despre "La Baaad" și "Muzeon", ca
Cezar Ivănescu () [Corola-website/Science/298381_a_299710]
-
postul de referendar în Administrația Casei Artelor (1906). Din 1907 lucrează intens la traduceri: "Georgicele" de Vergiliu, "Don Carlos" de Schiller, "Odiseea" de Homer; este numit în postul de șef al Biroului de control al activității extrașcolare (1907). Munca de tălmăcire în românește a capodoperei lui Dante, "Divina Comedie", îl absoarbe în întregime. Publică în "Luceafărul", "Românul" și "Flacăra". Alături de Al. Vlahuță și M. Sadoveanu, Coșbuc îndrumă și organizează conferințele sătești. Din 1908, revine frecvent în locurile natale. În august 1915
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
meditație indiană ("Rig Veda", "Mahabharata", "Ramayana"). A tradus, de asemenea, din "Don Carlos" de Schiller și, din original sau prin intermediar german, fragmente ample după "Sacontala" lui Kălidăsa. Un rol important în activitatea de traducător al lui Coșbuc îl are tălmăcirea "Divinei Comedii", pe care Tudor Vianu o caracteriza drept "„opera cea mai de seamă a măiestriei sale poetice”". După un început de traducere după o versiune germană, Coșbuc a învățat singur limba italiană, a călătorit în Italia (1912), și-a
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
I (1876), nr. 150, pp. 1-2. Povestirea a fost tradusă apoi de I.L. Caragiale sub titlul „O balercă de amontillado”, versiunea sa fiind publicată în anul 1896 în revista "Epoca literară" din București, anul I (1896), nr. 8, pp. 2-3. Tălmăcirea era făcută după versiunea franceză a lui Charles Baudelaire și a fost reprodusă în ediția operelor lui I.L. Caragiale, îngrijită de Paul Zarifopol, vol. II (Ed. Cultura Națională, București, 1931), pp. 341-347. O altă traducere a fost realizată de C.
Balerca de Amontillado () [Corola-website/Science/325714_a_327043]
-
pune accentul pe balul mascat. Prima traducere în limba română a fost publicată în 1885 sub titlul „Masca morții roșii” în revista "Tezaurul familiei" din București. Criticul și istoricul literar Paul Zarifopol, care citise acea traducere, nu-și amintea dacă tălmăcirea era semnată sau anonimă, iar acel exemplar al revistei lipsea din Biblioteca Academiei Române și nu mai putea fi consultat. Traducerea realizată de I.L. Caragiale (considerată de mulți istorici literari ca fiind prima traducere românească a povestirii) a fost publicată în
Masca Morții Roșii () [Corola-website/Science/325731_a_327060]
-
traducere românească a povestirii) a fost publicată în anul 1896 sub titlul „Masca” în revista ieșeană "Epoca literară" (anul I, nr. 1, 1896, pp. 2-3), fiind reeditată în 1898 sub titlul „Masca, după Edgar Poe” în revista ieșeană "Calendarul Dacia". Tălmăcirea era făcută după versiunea franceză a lui Charles Baudelaire și a fost reprodusă în ediția operelor lui I.L. Caragiale, îngrijită de Paul Zarifopol, vol. II. (Ed. Cultura Națională, București, 1931), pp. 333-340. Traducerile următoare au apărut sub titlul „Moartea Roșie
Masca Morții Roșii () [Corola-website/Science/325731_a_327060]
-
s Magazine". Prima traducere în limba română a fost realizată de I.L. Caragiale și a fost publicată în anul 1878 sub titlul „Sistema Doctorului Catran și a Profesorului Pană” în ziarul "Timpul", anul III (1878), nr. 119-122 (1-4 iunie 1878). Tălmăcirea era făcută după versiunea franceză a lui Charles Baudelaire și a fost reprodusă în ediția operelor lui I.L. Caragiale, îngrijită de Șerban Cioculescu, vol. IV (Fundația pentru Literatură și Artă, București, 1938), pp. 260-278. Povestirea a fost tradusă apoi de
Sistemul doctorului Catran și al profesorului Pană () [Corola-website/Science/325791_a_327120]
-
cu o corabie, aducând cu el mai multe opere ale scriitorilor greci. La Roma își reia activitatea scriitoricească, începând cu traducerea "Apologiei lui Origen" căreia îi atașează o mărturisire de credință și o lucrare "Despre falsificarea cărților lui Origen". Urmează tălmăcirea lucrării "Despre principii". Din 399, Rufin se află din nou la Aquileea. În jurul anului 403, părăsește acest oraș pentru a se refugia la Roma din fața năvălirii goților, iar mai târziu se stabilește într-o mănăstire de lângă Terracina. Își continuă activitatea
Rufin din Aquileea () [Corola-website/Science/326279_a_327608]
-
este încercat, după model francez, în Aquarele și poezii în proză (1894) și în câteva Sanguine românești, anexate Sanguinelor traduse din Catulle Mendès (1889). Florescu a fost un conștiincios popularizator al literaturii franceze, iar prin intermediul francezei a asigurat rubrica de tălmăciri din „Portofoliul român", „Povestitorul", „Duminica", „Literatorul", „Biblioteca familiei" cu texte din Alexander Pope, Ronsard, Voltaire, Molière, Alfred de Musset, H. Murger, W. Scott, J.L. Runeberg, J.M. de Heredia, Theodore de Banville, E.A. Poe, Longfellow, Petofi, din folclorul rus, chinez, albanez
Bonifaciu Florescu () [Corola-website/Science/328167_a_329496]
-
debutul pe scenă ca interpret de muzică folk în anul 1978, la Beclean. Invitat de o trupă de teatru să cânte în antract, a interpretat Plumb și Lacustra (pe versuri de George Bacovia și, așa cum îi place să spună, în tălmăcire muzicală proprie). Este membru al Cenaclului Flacăra în anii 1984 și 1985. Debutul s-a produs cu un cântec propriu, "Pian", dublat apoi de un altul, pe versurile lui Adrian Păunescu, "Cântec de război" ("Substantivele"). Tot din timpul Cenaclului datează
Florin Săsărman () [Corola-website/Science/330173_a_331502]
-
maxime și recviemuri, Chișinău, Editura “PHOENIX“ 22. Atentat la Veșnicie, 2006, maxime, reflecții, recviemuri(2000- 2005), Chișinău, Editura “PHOENIX“ 23. Atentat la Veșnicie, 2007, maxime, reflecții, recviemuri, ediția a 2-a, adăugita, Chișinău, Editura “Grafema Libris” 24. Ciocîrlia cîntă fără tălmăciri, 2007, versuri pentru copii, Chișinău, Editură “Grafema Libris” 25. Din Cartea Copilăriei, 2008, versuri pentru copii, Chișinău, Editura “Grafema Libris” 26. Anna Ahmatova, Ivan Bunin.Versuri tălmăcite de Traianus, ediție noua, 2008, Chișinău, prefață de acad. Mihai Cimpoi, Tipografia Academiei
Traian Vasilcău () [Corola-website/Science/329101_a_330430]
-
acad. Mihai Cimpoi, Tipografia Academiei de Stiinte a Moldovei 27. Eternul Înnăscut, 2008, versuri, Ottawa, Editura “Lucian Badian Editions” 28. Cînd s-au fost spus Îngerii, 2009, Chișinău, postfața de Eugen Dorcescu, Editura “Epigraf” 29. Inborn Into Eternity, 2009, versuri, tălmăcire în limba engleză de Luminița Sușe, Ottawa, Editura “Lucian Badian Editions” 30. Regăsit în Cer, Trilogie Psalmodica, Cartea I, 2009, versuri(2000- 2008), Iași, predoslovie de Tudor Palladi, sentințe crtice de Nicolae Dabija, Theodor Codreanu și Adrian Păunescu, Editura “Mega-Mix
Traian Vasilcău () [Corola-website/Science/329101_a_330430]
-
poem> În anul 1936, A. T. Stamatiad publică "Peisaje sentimentale", iar în anul 1942 traduce în limba română "Din cântecele curtezanelor japoneze". Un an mai tarziu îi va apărea traducerea "Eșarfe de mătase. Antologie japoneză", pentru care primește premiul Academiei Române. Tălmăcirea lui Stamatiad este relativ liberă, neurmând însă fidel regula 5-7-5. <poem>Vântul adie - Umbra glicinei Abia tremură. O barcă se-oprește. În față, pe țărm: Un piersic în floare. Printre ierburile uscate, Factorul rural a trecut: Vulpea!</poem> În anul
Haiku în România () [Corola-website/Science/335455_a_336784]
-
sub pseudonimele Sergiu Stănescu, Al. Sergiu, S. Alex. și M. Ștefan, mai multe articole și cărți de popularizare tehnico-științifică și istorică ("Vecina noastră, Luna", "Adevărul despre năluciri", "Focul viu. Pagini din istoria invențiilor și a descoperirilor românești", "„Semnele cerești” și tălmăcirea lor adevărată", "Sub semnul Minervei. Femei de seamă din trecutul românesc", "Ghidul Cosmosului" ș.a), precum și literatură de aventuri pentru adolescenți ("Misiune specială", " Viața începe la Milogu"), a tradus cărți din limba germană și a prefațat mai multe cărți.
I. M. Ștefan () [Corola-website/Science/336985_a_338314]