1,757 matches
-
atâția oportuniști; au fost și mulți soldați apostați care se întreceau în aducerea de sacrificii; expresia sa este mai mult hiperbolică. Nefiind satisfăcut de numărul și de consistența apostaziilor, la care se mai adăugau și aceea că un grăunte de tămâie și un pumn de bani nu erau suficienți pentru a crea trădători, la un moment dat Iulian s-a gândit să se elibereze complet de militarii creștini, dându-i afară din armată. A poruncit ca să nu mai îndeplinească servicii militare
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
intră, iese: Vom lua asupra noastra taină lumii, Ca-ai zeilor spioni, și-om dăinui văzînd, Închiși, ligi și partide-a' celor mari În flux, reflux cu luna. EDMUND: -I luați de-aici! LEAR: Pe-asemenea jertfiri, Cordelia, Zeii-înșiși pun tămîie. Te-am găsit? Cin' despărți-ne-o, jar din cer s-aducă, Cu foc ne-alunge că pe vulpi. Dar șterge-ți ochii; Lepră să roada pielea lor și carnea, Pîn' să ne facă-a plînge;-i vom vedea murind
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
petrece în ținuturile din răsărit, adică în acelea din Arabia. Este acolo o pasăre, care se numește fenix; această pasăre este una singură și trăiește cam cinci sute de ani; când se apropie de moarte își face un cuib din tămâie, smirnă și din alte aromate; când se împlinește timpul, intră în cuib și moare. Din trupul putrezit se naște un vierme; acesta se hrănește din cadavrul animalului mort și-i cresc penele și aripile; apoi când ajunge puternic, ia cuibul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
informațiile noastre, aceasta este cea mai veche metodă de condiționare repulsivă antialcoolică cunoscută până în prezent în Moldova. Într-un alt manuscris, al lui Ioan Holban, din Fundoaia-Fălticeni, din 1787, găsim interesante precepte contra durerilor de cap: felii de castraveți, chimion, tămâie albă, părți egale și sirop administrate concomitent cu un masaj ușor al pielii capului. Aceste precepte reflectă o manieră cultă. Chiar faptul că beția se tratează medical denotă un alt nivel de înțelegere a psihopatologiei, o interpretare mai aproape de spiritul
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
clar dicteul eminescian: "Și ca o iarbă și ca o amintire / ființa mea de tine să se stângă / nicicând de noi să nu fi avut știre / și ochii mei în veci de veci să plângă". Cățuia cu "trei feluri de tămâie", aprinsă în Odaia gingașei iubiri amintește de galanteria minulesciană; însă în imaculatele dantele de odinioară zace "o grămăjoară de albe oseminte", iar îndrăgostitul e "trecut de veacuri pe lista de decese..." În Poemul de purpură (cel care dă titlul plachetei
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cruce (Christos, ca reprezentare a marionetei sacre, deoarece este în același timp om și divinitate, figură a interstițiului, a umanului și, totodată, a non-umanului) - și templul din Extremul Orient - aici pentru că „joacă într-o piesă mai puțin tragică, așezată dinaintea tămâiei care fumegă, cu mâinile împreunate și cu o expresie calmă, de o desăvârșită seninătate”, nu ne amintește ea oare de statuia lui Herodot din „Actorul și supramarioneta”, acel Herodot ce-și ține durerea în palme? Marile virtuți ale marionetei/statuie
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și precisă: filosofie a plăcerii și logică a binelui suveran, cele două se pot lesne suprapune, de altfel. Tot așa cum bucuria păgână este greu de interpretat, independent de ceea ce a făcut creștinismul din acest termen, confiscat, învăluit în fum de tămâie și stropit cu agheasmă. Putem totuși afirma că o astfel de sensibilitate ține mai mult de celebrarea vieții decât de detestarea ei. O precauție în modul de întrebuințare: hedonismul face din plăcere binele suveran, scopul spre care trebuie să tindem
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
persoane necunoscute pentru a fi duși la plug pentru arăturile de primăvarăă Preotul le-a spus activiștilor să-i lase În pace pe oameni și a fost luat de patrafir și strâns de gât.25 Noi fugeam ca dracu’ de tămâie de colectiv, că nu ne plăcea colectivu’, știam de la părinții noștri ce fuseseră Rusia și văzuseră ce Înseamnă colectiv.26 Motivațiile politice ale formării convingerilor anticomuniste au fost induse În conștiința publică În școlile din perioada intrebelică: „Am știut din
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
celui ce visează. Are un rol de compensare (o dorință frustrată în realitate este satisfăcută în vis). Sau arată că cel ce visează este angajat într-un proces de evoluție. Visul este o mărturie a progresului celui ce visează. Tămâie Tămâia înnobilează sufletul în trei moduri: - prin foc, în sensul său purificator; - prin fum, care, urcând spre cer, ghidează ascensiunea spirituală; - prin subtilitatea parfumului, care șterge mirosurile vulgare și profane. Înălțarea este de altfel redată prin verbul «a tămâiaă care, în
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
nuntă; oare; obiceiuri; obiect; opri; original românesc; paie; patriotism; persoane; petrecere; piele; pieptar; plăcere; PLM; poftim; port național; prietenă; pulover; pune; puritate; regionalism; regula; român; roșie; salariu; scumpă; straie; strămoși; sunete; sunt; școală; și; nu știu; taci; taină populară; tandră; tămîie; toți; tradițională; tricou; ură; vechime; verde; veselie; veste; vie; voi; zdreanță (1); 759/213/77/136/0 ieftin: scump (141); prost (40); preț (39); bani (30); accesibil (27); bun (27); puțin (27); rău (24); nimic (15); reducere (14); necalitativ (13
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
fost prieten... Preotul: Dumnezeu să-l aibă în pază... Da de ce-a murit? Octav: De nehotărîre, părinte... Preotul: (nedumerit) Da... sînt atîtea boli...! Cum îl chema? Octav: Octav... așa îl chema... Preotul: Dumnezeu să-l ierte... Donose, mai ai tămîie în candelă? Dă-i foc! Costache: (îl trage deoparte pe Octav) Hai, zău, las-o-ncolo, n-are nici un haz chestia asta... Marieta: (de asemenea cu discreție) Păi dacă eu îți spun că tu nu ești normal! Matei: Lasă-l
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
am lăsat furat de evenimente... N-am știut că băiatul ăsta moare... pe bucăți... în rate... Preotul: (amenințător) Măi Ionică! Dascălul: (dacă tot nu mai spune nimeni nimic...) Așa e... cum spune părintele... Măi Ionică! Preotul: (stînjenit) Tu vezi de tămîia aia... că arde de pomană... (către Marieta și Costache) Și dumneavoastră...! Marieta:...Părinte..., eu să vă spun drept... am amuțit... vă rog să ne iertați... dumneavoastră începuseți să cîntați deja... mi-a fost rușine să vă opresc... Preotul: Nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
-mă, morții mănîncă gumă?! Octav: Da colivă mănîncă, scumpă doamnă? Femeia: (încercată de un oarecare realism) Păi... Octav: Ce bine-ar fi! (o clipă trist) Cu ce vă mai servim? Avem pînză de pus pe față, carioca, conserve pentru pisici, tămîie, țigări americane, conserve pentru cîini... Cine mai vrea, cine mai cumpără? Femeia: Auzi, dragu' mamei, aș vrea să te întreb ceva... Octav: Da, doamnă, vă servim cu orice răspuns... Cu ce vă mai servim, altul la rînd! Femeia: Auzi, mamă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
urechile...? Gh. P. doi: Nu... Gh. P. unu: Adică să ascult... și să înțeleg... Asta vrei de la mine?! Gh. P. doi: Da..., atît cît se poate... cît poți... Gh. P. unu: Iubitule, păi ce vrei tu, miroase a smirnă și tămîie, a strană..., a spovedanie... Gh. P. doi: Poate că da... Gh. P. unu: Păi, atunci, dacă-i vorba de spovedanie, s-o facem cum trebuie... Deci, tu ești păcătosul, da? Bun... Vino, stai colea, cuminte, ascultător și... răspunzător... Eu sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pentru "a nu fi purtată de geruri" 68. La temelia casei se punea, sub talpă, capul unui cocoș (sau se zidea umbra, în amintirea sacrificiului uman care înveșnicia construcția), iar la încheierea "tălpilor" se puneau, în cele patru colțuri, bani, tămâie și busuioc, pentru "curățirea și norocul" casei. 69 După ce era "ridicată de sub ape", vârful acoperișului era împodobit cu "un struț" un vârf de brad ornat cu lână multicoloră, mai târziu cu hârtie creponată, bradul fiind simbol al trăiniciei. 70 În
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vine pe lume, a avut "casa" lui, astfel că, a treia zi după naștere, moașa ia casa și locul în care s-a aflat copilul, păstrate, până atunci, într-o oală sau ciob, pune trei fire de piper, trei de tămâie, trei de usturoi și se îngroapă într-o "bortiță" sub prispă și tot în acel loc unde s-a îngropat casa se aruncă și apa în care s-a spălat prima oară copilul. 89 Majoritatea moașelor din Bucovina, imediat după ce
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ars tăciunii!" Iar pentru "urma câinelui" descânta: "Să nu se uite după tine, cum nu poate urmări urma câinelui!" După acest ritual, moașa înapoia copilul mamei, tămâiază totul în jur, rostind: "Lumina-voi lumină, / Pleca-voi după cotruță / Să caut tămâie, / Casa s-o afum."284 În Transilvania, mama sau tata se taie la degetul mic de la mâna stângă și lasă să cadă trei picături de sânge sub leagănul copilului, zicând: "ia și ne apără pe noi pe toți de foc
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Închinare să-i aduc! / Craii, auzind, s-au dus, / Steaua-i îndruma de sus. Când la Vifleem ,iată, / Steaua se opri de odată. / Mers-a-n fața pruncului, / Cuvioși se-nchină lui, / Smirnă dau cu dărnicie, / Îi dau aur și tămâie..."141 "Căutarea", călăuzită de stea, se transformă în "vânătoare" a unor animale solare ciuta, capra, cerbul sau leul. Într-un timp sfâșiat de forțele întunericului, când soarele este victimă a tenebrelor, regenerarea, în ordinea cosmică, are loc printr-o moarte
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
gloriei, cer de lumină nebun". Nunta este moarte, logodnicul se întoarce din moarte și, ca în feeriile lui Grieg, iubita îl așteaptă: "De când te aștept, mult iubite, acum sunt o babă" sau "Împodobită cu florile morții,/ icoană de lacrimi, primește tămâia.../ se năruie cerul zăvoarele porții,/ sunt eu, am venit, aleluia." Poetul este ambasadorul Melancoliei, cetatea este a Mâhnirei, orașul se numește Megalopolis, Țicăul, orașul metafizic, casa singuratică cu nuci și castani ancestrali, toate vorbesc de universul spre care se tot
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
varsă din păhar oleacă ori varsă pe vită, dacă vrei să ai noroc la ea. Alexie Spre Alexi Bojî, omul lui Dumnezeu [17 martie], cînd ies juvinile* din pămînt, se ia o cățuie*, se pune jar, se pune peste el tămîie, se împrejură casa clănțănind din clește. înspre seara Sf. Alexie se leagă foarfecele cu ață, ca gurile juvinilor, adică ale șerpilor, helgilor* ș.a., să fie peste întreg anul legate, ca ele să nu se poată atinge de vite. Tot spre
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
leagă cîte-un fir roșu la gît sau cîte-o cruciuliță; cailor li se împletește fir roșu la coamă sau în coadă. Cînd se pornește primăvara plugul la arat, se înconjoară el de trei ori, mai înainte de a ieși pe poartă, cu tămîie, busuioc și apă sfințită, cu care se stropește el și vitele, ca să nu se prindă deochiul de vite. Copilul mic să nu se arate în oglindă pînă nu împlinește anul, căci se deoache singur, văzîndu și chipul. Cînd vezi ceva
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
deochi de-i legi la gît un săculeț cu cărbuni sau cu usturoi. Dacă ai asupra ta trei fire de usturoi, trei boabe de piper, trei boabe de grîu de primăvară și trei de grîu de toamnă, trei grăunțe de tămîie, trei de sare ori trei fărămituri de pîine ești ferit de rele. (Gh.F.C.) La intrarea casei lăuzei se bate un canaf roșu. (Gh.F.C.) Aromânii pun la intrare un șnur alb-roșu ca de mărțișor, la fel cu cel de la gîtul femeii
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
dracul opinci din el. Dracul locuiește în gropi și pivniți părăsite, case pustii etc. Acel loc unde-a fost cineva ucis de lut* este necurat, și acel ce trece noaptea pe acolo trebuie să rătăcească*. La pîrlirea porcului, să bagi tămîie în foc, să fugă dracul. Cînd îți țiuie urechea, trece dracul pe lîngă tine. Cînd doi spun același cuvînt deodată, atunci crapă un drac de ciudă. Cînd vezi ceva înaintea ta, scuipă jos și zi: „Ptiu, ucigă-l toaca, cruce
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ceva și nu-l găsești, nu mai căta degeaba, căci dracul a pus coada pe el, ci așteaptă mai tîrziu, că-ți iese singur lucrul. După înmormîntarea vreunui om, se merge în trei seri dupăolaltă la mormînt, tămîindu-se acolo cu tămîie, ca sufletul să iasă învingător din lupta sa cu diavolul, carele fuge pe lume de mirosul tămîii. Cînd copiii pierd ceva, scuipă în palmă și descîntă: „Scoate, drace, ce-ai furat, că te-oi bate spînzurat.“ Apoi lovesc în palmă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
așteaptă mai tîrziu, că-ți iese singur lucrul. După înmormîntarea vreunui om, se merge în trei seri dupăolaltă la mormînt, tămîindu-se acolo cu tămîie, ca sufletul să iasă învingător din lupta sa cu diavolul, carele fuge pe lume de mirosul tămîii. Cînd copiii pierd ceva, scuipă în palmă și descîntă: „Scoate, drace, ce-ai furat, că te-oi bate spînzurat.“ Apoi lovesc în palmă și, unde sare scuipatul, într-acolo zic că e lucrul. în alte părți, formula este aceasta: „Scoate
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]