8,375 matches
-
Te iubesc! Ziua întreagă inima-mi cântă Ca o orchestră, cu îngerii-n cor. Pentru slăvirea Celui ce mă ajută Să-nving ispita, biruitor. Ochii-mi surâd de bucurie... Lumina mă îmbracă în mângâieri Duhul Sfânt în necaz mi-e tărie Și mă îndreaptă spre sfântul țel. Când înserarea tăcut mă ajunge Și pleoapele-mi grele se odihnesc Cu lacrimi în gene se împreună Și cu adorare spun: Mulțumesc! Cluj Napoca 23 februarie 2016 Referință Bibliografică: Cuprinzând infinitul / Marina Glodici : Confluențe Literare
CUPRINZÂND INFINITUL de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383167_a_384496]
-
participa direct la toate evenimentele importante din România: cutremurul din 1977, perioada neagră a președinției lui Ceaușescu din anii 80, revoluția. Pot însă spune cu mâna pe inimă că singurul lucru pe care nu-l regret este că am avut tăria, curajul să scap din comunism la o vârstă fragedă. - Poporul nostru a folosit întotdeauna un limbaj bogat în nuanțe, plin de bun simț, destinat să aducă armonie și înțelegere între oameni. Acum, după 28 de ani de la ,,Marea Revoluție,, descoperim
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383056_a_384385]
-
Acasa > Poezie > Credinta > UN ULTIM ZBOR Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 1797 din 02 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Un ultim zbor Vorbește-mi în tăria nopții, cum numai Tu știi să vorbești! Cu glasu-Ți blând, răspunde-mi Tată, mai este mult ca să cioplești? Mai este zgură-n trupul ăsta, de-l treci mereu prin foc, mereu? Nu este gata lămurirea? Mai ții-n cuptoare trupul
UN ULTIM ZBOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383210_a_384539]
-
la ultimul fiind și coautoare. Chiar dacă trăiește în Australia, Ben încă simte românește. - Dragă Ben, viața are un urcuș, un urcuș necontenit, în timp. Totul este să nu te oprești și să nu o iei înapoi. Tu ai dovedit multă tărie și curaj, plecând din ... Citește mai mult Interviu cu scriitorul Ben TodicăPersonalitatea scriitorului Ben Todică, un australian cu suflet de român, deși departe de hotarele țării, contribuie la dezvoltarea culturii românești, la promovarea valorilor spirituale ale poporului nostru și la
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
la ultimul fiind și coautoare. Chiar dacă trăiește în Australia, Ben încă simte românește.- Dragă Ben, viața are un urcuș, un urcuș necontenit, în timp. Totul este să nu te oprești și să nu o iei înapoi. Tu ai dovedit multă tărie și curaj, plecând din ... XIII. EMILIA ȚUȚUIANU - INTERVIU CU DNA. RODICA ANCA, de Emilia Țuțuianu, publicat în Ediția nr. 2249 din 26 februarie 2017. Emilia Țuțuianu: Intervievata mea este distinsa doamnă Rodica Anca, ,,mama” studenților Universității din Delhi. Acest apelativ
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
care în ciuda morții mi s-a dat. Am biruit Am biruit. A fost o luptă dură și-aș fi putut cădea de ea răpus. Dar nu m-a-nspăimântat a morții ură și nu am acceptat să-i fiu supus. Tăria mea a fost mereu credința că sunt și apărat și ocrotit de Dumnezeu, ce-mi bântuie ființa de când sufletul meu L-a regăsit. Iubirea noastră-i fără de măsură, ea luminează blândul meu apus și îmi transformă-n clocot neputința. De-
UN ULTIM ZBOR AM BIRUIT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383214_a_384543]
-
predate, ca și asupra combinării matematicii, istoriei și limbilor străine cu jocuri și cu educația fizică. Erau primii pași către marile schimbări pe care avea să le aducă în educație secolul al XVIII-lea. Educatorii din vremea Iluminismului credeau cu tărie în influență benefică a învățăturii, iar educația devenea ea însăși un instrument de reformă socială, viața individului și cea a societății putându-se îmbunătăți mult prin utilizarea rațiunii și a gândirii critice. Concepția lui Jean-Jacques Rousseau (1712-1778), care propovăduia o
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
răcoare privesc tabloul de sub mine un vast pastel de toamnă plină al dimineților senine redefinite de lumină pădurile își cern povara de frunze cu destin grăbit să deie semn ”trecută-i vara!” și-adorm pe patul ruginit condorul paznic în tărie ne face semn să stăm că trece un stol a cărui gălăgie doar depărtarea i-o întrece trăsura norilor se-oprește îmi spune vântul ”bun rămas!” clienta iarnă îl tocmește trei luni s-o plimbe după ceas *** Ciclul "Toamna" Volum
DRUMEŢIE ÎN ÎNALT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383228_a_384557]
-
care vine din brazi” iubește pădurea și munții așa cum puțini înțeleg și o pot face. Născut într-o zonă de munte fermecătoare a Ardealului, Sandu Cătinean va închina mereu în poemele sale ode brazilor care îl păzesc și-i dau tărie. “ Brazii-mi se apleacă tandru / Sunt alături, stau cu mine / Chiar și-un pui de brad, puiandru / Să mă țină-n brațe vine”. “Autorul nostru vine să certifice, cu această nouă carte, o calitate personalizată a versului său și, de
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
2016 Toate Articolele Autorului Privirea mi se țese în voal de gând fugar Și-nvăluie făptura-ți sculptată pe altar, Născând nuntiri nebune din zvârcoliri de tartori Rămân în ceruri îngeri, neputincioșii martori. Adastă asfințitul sub cerga de-ntuneric Acolo, în tărie, sub licărul feeric Al aurei divine, pornirea-mi de rebel Mi-o schimbă Dumnezeul în aurit inel. Cu fiecare noapte îmi redevii mireasă, Din depărtarea vremii, cu voia ta aleasă. Când se îngână zorii, strivit în așternut, Te mai pețesc
MIREASĂ-N FIECARE NOAPTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383321_a_384650]
-
nu urmărește decât surparea autorității de drept. Răul binefăcătorului său. Regele-mi dorește același lucru, dar se abține. Nimeni nu-i susține mai bine decât mine fantasmagoriile lui păgubitoare. Înseamnă că am putere; trebuie s-o exercit. ACTORUL. Dă-mi tăria, Doamne, să o fac. Să pier, aidoma lui Socrate, bând cucută! Un rol perfect, în ultimul meu spectacol. Bătrân și nefolositor, trebuie să dispar. Ceva mi-a fost mereu potrivnic; un păienjeniș de evenimente, de forțe. Și firea mea, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
aduce mângâierile creștinei milostenii. Dominicanul rupsese tăcerea. Stătea drept În fața lui Dante, cu capul afundat În glugă și cu mâinile Încrucișate În golul mânecilor. — Și eu te cunosc, messer Alighieri, și mă plec dinaintea funcției dumitale, a Învățăturii și a tăriei credinței dumitale. Faptul că Însăși căpetenia Inchiziției Împarte atâta milostenie e un izvor de speranță pentru noi toți. Aceasta Întărește credința umililor păcătoși cum sunt și eu. Dar inspectarea rămășițelor pământești face parte din riturile de rămas bun? Credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Centrul este la fel de bogat pe cât este de puternic. La nevoie, Îi plătim noi pe alții, iar acești alții sunt uneori atât de bogați ei Înșiși, Încât nimeni nu le-ar putea bănui slăbiciunea de a se lăsa cumpărați. Din fericire, tăria oamenilor nu depinde de caracter, ci de sumă. Știi cum se spune: fiecare are un preț. - Eu eram convins că singura voastră metodă de a vă atinge scopurile este crima ori instigarea la crimă. Bineînțeles, nu asasinatul de gang, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nevoie să fiu În deplină cunoștință de cauză În privința termenilor Înțelegerii. Așadar, ce Îmi cereți și ce oferiți? Jucam tare. Sau, cel puțin, vroiam să las impresia că o fac. Zoran a acceptat sfidarea, măsurându-mi, la rândul său, ostentativ, tăria de a-i suporta directețea Înghețată a privirii. - Competența dumneavoastră În schimbul șansei de a trece dincolo de cunoașterea istoriei. - Și ce este dincolo de cunoașterea istoriei? - Controlul și manipularea istoriei. 28 Am rămas câteva clipe pe gânduri. Cel puțin așa speram să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și căutând un loc mai uscat unde să se oprească și să se întindă. Eroare însă! Fulgerător, mâna grea a spătarului făcu un frumos arc de cerc și-și plesni cu putere capul. Surprinsă de rapiditatea mișcării, musca mai avu tăria să observe într-o fracțiune de secundă mulțimea de linii din palma muncită a spătarului, apoi simți că se face terci. Se puse astfel capăt unui drum lung, al unui zbor peste mănoasele câmpii ale Samariei, peste nisipurile Galileei, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
adus totuși teferi și nevătămați înapoi, ca noi să-Ți ridicăm acum slavă și, cu micile rețineri de mai sus, să ne închinăm încă o dată măreției Tale. — Amin! - spuse Iovănuț. — Și dacă, mărite Doamne - grăi inspirat Metodiu, cu ochii în tăria cerului - vei socoti de cuviință de-acum înainte să pui pe umerii noștri firavi alte și alte greutăți, cu gânduri și țeluri pe care numai Tu, în nemărginita-ți dreaptă judecată, le cunoști, adă aceste poveri mai mult spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
deodată am simțit - nu știu dacă ai avut vreodată sentimentul acesta - cum, pâș, pâș, vine senzualitatea. „Doamne, am șoptit, aibi milă, nu mă lăsa s-o iau razna, scapă-mă, arată-mi o cale!” Și-atunci, din senin, din înaltul tăriilor cerești s-a rostogolit un huiet năpraznic și-am auzit o voce grozavă tunând: „La muncă!” N-am pregetat o clipă; mi-am pus un șorț, am dat la găini, am slobozit vacile, am udat și măturat curtea, am săpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vag, un foșnet neliniștitor de pădure simțind furtuna, ce vine spre el, făcându-l să se ghemuiască mai tare sub pătura zdrențuită și plină de pete. Nu credem a mai fi nevoie să spunem că asemenea stări trebuie combătute cu tărie, cu puterea exemplului personal. O săritură rapidă din pat, o fermă deschidere a geamului, lăsând aerul tare al realității să intre în aerul rece al camerei, câteva rapide mișcări de înviorare și putem obține imediat, după o prealabilă spălare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
unii de alții cu prudența și îndârjirea care transformaseră biserica creștină într-o instituție bicefală, cu creierul într-o parte și ideile într-alta. Unul din iezuiți, mai tinerel, avea fața ciupită de asceză. Când se-ncrucișară, iezuiții salutară cu tărie: — Ad majorem gloriam Dei! Metodiu șovăi o clipă, apoi găsi compromisul retoric salvator: — în veci, amen! Episodul 202 PAPA în vremea când se petrec întâmplările din această istorisire, pe scaunul pontifical odihnea Papa Grigorie al XV-lea. Se născuse într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Bea mă, tot aia e. Ienicerul clătină din cap. Turcul-comandant luă plosca și-o ținu îndelung la buze. — Vreun mezel, ceva, o măslină, cașcaval, piper și două-trei scobitori s-ar găsi pe-aici, jupâne? - zise el strâmbându-se nițel de tăria rachiului. S-ar găsi - răspunse grecul. — Totul pe un platou așa, mic, fără deranj mare. Și nu mai fiți așa stânjeniți, că, vorba aia - surâse larg otomanul - doar n-au dat turcii. Georgios se înclină și dispăru în cală. — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pentru a supraviețui. Laila începu să îmbătrânească. Suleiman se făcu mai voinic. Aisha deveni o femeie superbă. Iar Gacel Sayah, cu fiecare zi ce trecea, semăna tot mai mult cu răposatul său tată, atât la înfățișare, cât, mai ales, la tăria caracterului. Bătrânul Suilem se prăpădi de bătrânețe și, după câteva zile, nepotul său ceru respectuos permisiunea să plece. Voia să se îndrepte spre miazăzi, spre Țara Ashanților, despre care bunicul său îi vorbise atât de mult, cu gândul să cunoască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
-și ascunde slăbiciunea. Demult, în tinerețe, într-o zi de tristă amintire, frica l-a obligat să reacționeze cu neobișnuită violență, și când, așa cum se întâmplă deseori, unui prost i s-a năzărit să pună acea violență pe seama unei presupuse tării de caracter, a sfârșit prin a-și însuși acel merit; și asta a fost falsa imagine despre sine însuși care l-a însoțit aproape toată viața. Întâmplările din ultimele zile îl readuseseră, astfel, într-un mod foarte brusc, la realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
dacă n-ar fi fost sigur că cineva i le lăsase în peșteră, s-ar fi putut crede că avionul luase cu el până și ultimul locuitor din zonă. Au fost trei zile stranii, care i-au pus la încercare tăria de caracter, fără altă companie decât duhoarea hoiturilor, ce dispăru doar când șacalii înfometați sfârșiră până și ultimul os; și atunci vulturii se pierdură în depărtare și o pustietate absolută puse stăpânire încă o dată pe masivul stâncos. În sfârșit, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
era, săpunită toată. De pe atunci era frumoasă. Acuma fotografiile. Atelierul de dagherotipie de care mi-a povestit tata, săracul. E o Înclinație ereditară.“ Și jetul acela de apa curgînd continuu În băiță - șuvoiul vieții - și săpunul topindu-se, irosindu-și tăria acolo, pierzîndu-și sensurile, pierzîndu-și forma. O urnă În care curg spații inaccesibile. Totul a fost folosit. Mai presus decît lumea, vocile celor din cărți, din morminte. În atelierul lui Niki Bârsan, o femeie Între două vîrste, Într-un taior de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
teama epidemiilor, conducerea de atunci nu a aprobat înființarea grădinii decât în afara orașului, în pădurea de la poalele turnului de apă. Terenul pe care se plimbau porcii, gâștele și vacile era împrejmuit doar cu un gard de scânduri. Unii susțin cu tărie că era copia fidelă a Paradisului, după alții era mai degrabă aidoma unui azil de animale bolnave. Iar Profesorul Angelo a văzut că nu era bine așa și a adus de la circ primul antropoid. Adică l-a furat, Doamne iartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]