1,606 matches
-
un turc, șezând jos pe covor cu picioare îndoite sub dânsul și cu niște metanie în mână, chema atenția trecătorilor asupra mărfei ce avea de vânzare. Întruna striga cât îi lua gura în limba lui: Ișala, aferiom, ghiordum, ișlic, berechet tacâm! Eu nu băgam de seamă că cuvintele lui, dragă Doamne turcești, erau aruncate cu țăpoiul, fără nici un înțeles. Ce dracul, se sparge turcul ista așa de ne asurzește, zisei eu lui Iacob Negruzzi. Atunci turcul se întoarse surâzând către mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mâncată acolo, în mijlocul naturii, înconjurați de lănciile unduite de vânt ale stufului. Am avut revelația să descopăr pe un canal un cârmaci de gabară (vas remorcă fără motor, construit ca dormitor plutitor) care avea inventarul obligatoriu complet de vase-cratițe tigăi, tacâmuri, filtru de apă dintr-un fel de piatră poroasă și unelte de prins pește. Dacă îi spuneam lui Costică Ioța că ne e foame, arunca repede o undiță, prindea niște peștișori mărunți, îi curăța, îi tăia în două dealungul și
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
fragi cu smântână, dar când mă duc la pescuit pe lacul Mein, nu pun în cârligul undiței fragi cu smântână care îmi plac mie, ci un vierme gras, pe placul peștelui”. Fiind vorba de comportare, trebuie să știi să folosești tacâmurile la masă, să nu faci zgomot când sorbi ciorba, să nu elimini zgomotos gazele stomacale după ce ai mâncat, să nu-ți sufli zgomotos nasul în timp ce mănânci la o masă cu alți oameni, și multe alte reguli și recomandări cuprinse în
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
-ți înnozi cravata. Beatles purtau cravată. Nu se făcea să nu-ți imiți idolii. Azi, cravata e ceva câh. Doar papagalii mai poartă. L-am văzut pe unul care asorta cravata la trening. Că veni vorba. În beciurile Securității, tot tacâmul, palme peste cap, lampă în ochi, degete tăvălite prin tuș în toate felurile și, mai ales, groaza de a nu înțelege cu ce ai greșit. Pe scurt, Nae și ai lui au fost acuzați că întrețin corespondență cu străinii, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
la popi, care se lăudau că fac niște înmormântări de-ți mergeau la suflet. Nu-ți ghicea doctorul ce ai, îți mai rămânea o șansă cu prea-sfințiții. Nu primiseră niciodată reclamații, asta ar fi trebuit să mai completeze, ca să fie tacâmul complet. Eficiența acțiunii lor, deplină. Mă enervează la culme cei ce înțeleg religia la modul ăsta. Sau inscripțiile alea de la biserici care avertizează cucoanele să nu-și lase rujul de buze pe icoane. Am io o bănuială că religia e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
acel specific național: bacșișul. Fără bacșiș, nici chiar prietenul meu Geacă, patron al unei clase sociale trăind și Îngrășându se din bacșiș, nu s-a pricopsit până la urmă. și-a desfăcut la timp o parte din mobi lierul de stil, tacâmurile din argint, fețele de masă din olandă și farfuriile Rosenthal ce le-a mai putut salva din dezastrul stabilizărilor, rechizițiilor și naționalizărilor, vân zându-și pe datorie edecurile sale de lux și frivolitate foștilor săi „directori“ de local, chel nerilor și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
păsările ciripind și la cucii cu cântatul lor nebunesc, lăsând slobod să ne năvălească, nopțile, până În așternut, epi talamul modulat, intonat În la major, al trilului de privi ghetori În plin rut. Într-un asemenea cadru și cu un asemenea tacâm de om, reputat fără rușine și-ndurare, mă Întreb și acum, ca pentru cine-o vrea să mă asculte: Unde rătăcise, oare, În acel ceas dintâi al poposirii noastre aci, paznicul Înaripat al virtuților și al inocenței? și unde fu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
roșu, cu buline negre, agățat într-un băț, pe post de sperietoare de ciori. Am mâncat noi pe săturate, am băgat și în sân cât am putut pentru cei rămași acasă, am luat și halatul de speriat ciorile, ca să fie tacâmul complect și am început să coborâm, bucuroși că acțiunea a reușit. Deodată, colegul meu de ispravă, calcă pe o ramură mai slabă, care se rupe cu zgomot și-i alarmează pe cei din casă. Am aruncat ochii spre geam și
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
lași acolo, să nu le zgândărești. Ca toate marile povești de iubire cu un buget de peste 100 de milioane de dolari, și aceasta era simplă: un miliardar a cunoscut la un banchet de binefacere cu numai 1 000 de dolari tacâmul o realizatoare TV frumoasă și extrem de inteligentă. Bărbatul nu știa ce să admire mai întâi: replicile sale scăpărătoare sau briliantul de 260 000 de dolari, perfect asortat cu averea de 55 de milioane de dolari pe care femeia urma s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
o viață mai lungă decât posesorii lor, persoana absentă se strămută pe de-a-ntregul în obiectele rămase în urmă. Când a murit tatăl meu, spitalul mi-a predat proteza lui dentară și ochelarii. Acasă, într-un sertar de bucătărie, printre tacâmuri, se găseau șurubelnițele lui micuțe. Cât timp mai trăise, mama îi spunea o dată la câteva zile că uneltele n-au ce căuta acolo, să facă bine să și le pună altundeva. Dar după ce a murit, ele au mai zăcut acolo
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
altundeva. Dar după ce a murit, ele au mai zăcut acolo câțiva ani. Mama nu mai avea acum nimic împotrivă să le vadă acolo: dacă el tot nu mai ședea cu noi la masă, barem uneltele lui să stea laolaltă cu tacâmurile. Dintr-o dată se strecurase ca o sfială în mâinile mamei, iar abaterile mărinimoase de la propriile reguli îi subminau simțul ordinii. De s-ar mai întoarce tata vreodată la această masă, îmi ziceam, i s-ar da voie acum să mănânce
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ar fi ivit trei rațe albe. Își umpleau ciocurile galbene cu apă goală, legănându-și capetele și palmurile galbene, mestecau bine stropii și-i lăsau să li se prelingă iarăși din cioc afară. Nu beau apa, o mâncau - ciocurile erau tacâmuri de aur, iar membranele labelor robinete de aur ce amestecau apa rece și caldă. Gata, nu te mai gândi niciodată la asta, mi-am spus, după ce de mult mă gândeam iarăși la tacâmurile de aur și robinetele de aur ale
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Nu beau apa, o mâncau - ciocurile erau tacâmuri de aur, iar membranele labelor robinete de aur ce amestecau apa rece și caldă. Gata, nu te mai gândi niciodată la asta, mi-am spus, după ce de mult mă gândeam iarăși la tacâmurile de aur și robinetele de aur ale dictatorului. El mai era atunci la putere, când am zărit acele rațe. Pe când trăiam în România, circula zvonul oribil că Ceaușescu mănâncă la masă cu tacâmuri de aur și are în baie robinete
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
după ce de mult mă gândeam iarăși la tacâmurile de aur și robinetele de aur ale dictatorului. El mai era atunci la putere, când am zărit acele rațe. Pe când trăiam în România, circula zvonul oribil că Ceaușescu mănâncă la masă cu tacâmuri de aur și are în baie robinete de aur. Astfel se combină între ele detalii de-acum și de-atunci. Pe nesimțite, nejustificat, nepermis se formează un trecut prezent într-un prezent trecut. Nu dădusem niciodată crezare zvonului despre regele-de-aur
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mizeriei. Până ce a trebuit s-o fac, după ce, la mult timp după Marburg, zvonul a fost confirmat de întocmirea inventarului casnic al Conducătorului înlăturat. Dar cum de l-am văzut tocmai în rațele de pe râul Lahn pe dictator mâncând cu tacâmuri de aur și amestecând apa din baie cu robinete de aur? și asta deși nudădusem până atunci nici o atenție zvonului. Acesta circula totdeauna în timpul pauzei de masă la fabrica în care lucram în acea vreme, când în hala dogoritoare sau
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
foarte mult. Recunosc că debutul meu de chelner de cinci stele a fost mai degrabă dificil. Trebuia să-mi urmăresc cu atenție colegii (marea majoritate din Franța, profesioniști desăvârșiți) cum construiesc o masă festivă utilizând nu mai puțin de 12 tacâmuri pentru o persoană. Culmea rafinamentului: un bol din cristal umplut cu gheață pisată, menit răcirii lingurițelor înainte utilizării propriu-zise, diverse sorbeturi parfumate de fructe. Ajunsesem să mă "mișc" dacă nu bine, cel puțin onorabil, după circa două luni de ucenicie
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pe care le suportau cu stoicism. Era prima reuniune de acest nivel la care mi se acordase o oarecare autonomie, în sensul că nu mai eram însoțit de un alt chelner veteran. Șeful de sală mi-a ordonat să strâng tacâmurile și să sting lumânările din sala Picasso, numită astfel după cele trei tablouri originale suspendate pe pereți, acolo unde floarea cardilogilor tocmai luase prânzul. Aveam doar 15 minute la dispoziție până la următoarea prezentare, timp în care aceștia savurau pipe, trabucuri
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a prins-o admirabil. Îmi plac, de asemenea, Catherine Deneuve pentru eleganța jocului și Audrey Tatou pentru senzualitatea îmbinată cu candoare. Un film care m-a răscolit a fost Orele, cu Nicole Kidman în rolul Virginiei Woolf. Și ca să fie tacâmul complet, întrebați-mă și de-o eroină de roman preferată. O eroină cu care mi-am găsit puncte comune. Dar mai bine să nu aștept întrebarea... R.P. ...poate fiindcă nu mă gândisem s-o pun... A.R. ...și să mărturisesc
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
grijă, mama văzându-se obligată să ne angajeze o mulțime de bone țigănci, pentru că nici una dintre vecinele noastre casnice nu se înjosea „să fie servitoare“. Țigăncile nu rezistau prea mult la noi, pentru că standardele spartane ale mamei - de fiert scutecele, tacâmurile și de hrănit și schimbat bebeluși, fără ca, în tot acest timp, să tragă din țigară sau să ia o dușcă de țuică - li se păreau imposibil de suportat. Una plecase zbierând gros: „Ce să le mai fierb atâta, doamnă, că
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
acolo o lună în plus peste termen, apoi, în sfârșit, ne-am întors în cazarmă. Ceilalți au fost lăsați la vatră, dar eu am mai rămas o zi. În ,,ciclu doi” fusesem o vreme ,,veselar” , adică mă ocupam cu distribuirea tacâmurilor în sala de mese; naiv și neatent cum eram, am fost furat și am predat cu lipsă în gestiune. Un șmecher din perimetru mi-a propus atunci ca în schimbul unei sume de bani să-mi facă rost de tacâmuri, dar
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
distribuirea tacâmurilor în sala de mese; naiv și neatent cum eram, am fost furat și am predat cu lipsă în gestiune. Un șmecher din perimetru mi-a propus atunci ca în schimbul unei sume de bani să-mi facă rost de tacâmuri, dar n-am acceptat. Când a venit ziua liberării, plutonierul major nu mi-a dat liber până nu am semnat că îi voi trimite ulterior banii. La prima indemnizație pe care am primit-o ulterior, m-am achitat de datorie
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
în ușă, era băut și a sărit la bătaie. L-am dat în judecată, aveam și martori, iar după o lună când ne aflam la comisia de împăciuire, a venit la mine să-l iert că a greșit și tot tacâmul. În luna respectivă am avut liniște, nu mă mai deranjau cu zgomote, am renunțat la plângere iar fix a doua zi, acesta a dat altă petrecere, cu tropăituri care mai de care mai apăsate. Atunci am înțeles cu ce fel
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
ar organiza și o masă festivă la care să participe tot satul. Da, dar unde, în ce salon și mai ales de unde inventarul necesar organizării unei asemenea sindrofii când nimeni, nicio familie din sat nu dispune de atâta veselă, atâtea tacâmuri. În seara aceea s-a întocmit lista cu membrele fondatoare a unei societăți care au și hotărât ca din încasările ce se vor face de acuma cu ocazia a asemenea exprimări artistice, să se procure inventarul necesar organizării meselor festive
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
unei societăți care au și hotărât ca din încasările ce se vor face de acuma cu ocazia a asemenea exprimări artistice, să se procure inventarul necesar organizării meselor festive sau comemorative, la care societatea să pună la dispoziție vesela și tacâmurile necesare. Începutul a fost timid, dar ferm. De atunci inventarul s-a completat pe măsura încasărilor din diverse surse, între care și taxele percepute solicitanților ce nu fac parte din societatea înființată atiunci. De atunci până azi, mai ales după
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Momentul acela a fost definitiv ratat, datorită instalării la conducerea sa a unor politicieni înrăiți, comuniști de mâna a doua, ariviști, coruptibili până la măduva osului, promotori ai unor relații bazate pe interese clientelare, de grup sau de familie. Și ca tacâmul să fie complet, prin similitudine, cam acelaș lucru s-a petrecut și la nivel de comună. Majoritatea politicienilor ce se perindă la conducerea satului din momentul trecerii de la dictatura ceaușisto-comunistă la democrație, nu au făcut altceva decât să tergiverseze, să
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]