2,444 matches
-
Empireu. E scutul împotriva durerii imense, De-a trăi în mileniul trei, Cu versul ce-ncântă ființa umană... Și-l înalță pe stânca iubirii sub tei. Acolo unde vibrează sufletul nostru Și a-nvățat definiția dorului românesc, Spus cu imensa tandrețe: Mihai Eminescu. Baia Mare, 2010 Referință Bibliografică: Criză de Eminescu / Marina Glodici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2209, Anul VII, 17 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marina Glodici : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
CRIZĂ DE EMINESCU de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374306_a_375635]
-
întredeschisă să-i trimită cel mai drag oaspete. Dorea să simtă bucuria împlinirii. Dorea să-l simtă așa cum nu l-a mai simțit de atâta vreme. Simțea că este bolnavă de dorință. Să fie pătrunsă și tot odată mângâiată cu tandrețe, să simtă fiecare mișcare ca pe o adiere, ca pe un dar nepământean. Dorea dansul dragostei la care să participe cu pasiunea stârnită în toată ființa sa. Să fie antrenată ca într-un dans de balerină. Să plutească și să
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374373_a_375702]
-
Acasa > Poezie > Credinta > DIN NOU, PRIMĂVARĂ! Autor: Margareta Mariana Saimac Publicat în: Ediția nr. 1887 din 01 martie 2016 Toate Articolele Autorului DIN NOU, PRIMĂVARĂ! Sărută-mă pe frunte cu tandrețe, Așa, ca-n dus-a noastră tinerețe! Mai avem doar șapte ani până la Jumătate veac! O, ce tineri mai eram Și cum frumos am procreat! Acum e-n noi o nouă primăvară, Pe cer străluce-un soare sfânt Până spre seară
DIN NOU, PRIMĂVARĂ! de MARGARETA MARIANA SAIMAC în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373373_a_374702]
-
iubitele, Să iți gonesc grijile și gândurile negre, Așezate în sertarele sufletului ca niște pânze de păienjeni groase. Ador mângâierile tale- Atingeri tandre de înger Ce îmi dau putere să zbor. Ador cuvintele tale, Rostite cu grijă și pline de tandrețe și dor. Ador fiorul ce mi-l produce simplă ta sărutare, Mă descompun în pulberi și mă rematerializez Când ne topim în îmbrățișări și ne contopim în dânsul nostru pătimaș. Citește mai mult Zările mele se lumineazaSi simt cum sclipiri
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
ramele prăfuite iubitele,Să îți gonesc grijile și gândurile negre,Așezate în sertarele sufletului ca niște pânze de păienjeni groase.Ador mângâierile tale-Atingeri tandre de ingerCe îmi dau putere să zbor.Ador cuvintele tale,Rostite cu grijă și pline de tandrețe și dor. Ador fiorul ce mi-l produce simplă ta sărutare,Mă descompun în pulberi și mă rematerializezCand ne topim în îmbrățișări și ne contopim în dânsul nostru pătimaș.... XX. ZBOR, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1629 din
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
ROMÂNĂ- EBRAICĂ) Autor: Adina Rosenkranz Herscovici Publicat în: Ediția nr. 1693 din 20 august 2015 Toate Articolele Autorului AMORE, MORE, ORE, RE... * Amore... Iubirea este -n vorbe, În fapte,în frăție; Sarcină , naștere , Maternitate; E și în purtare, În prietenie, Tandrețe, sensibilitate, Întelegere, umanitate. Amore... Dadu și Meea, Dragii mei părinți, Care-n inima mea Sălășluiesc pe veci... Amore... Davy si Andy, Pruncii mei, fiii mei, Oricum ar fi ei, La rău sau la bine... Amore... Prietenele mele, Bune, fidele, Și
AMORE, MORE, ORE, RE (VERSIUNE BILINGVĂ ROMÂNĂ- EBRAICĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373429_a_374758]
-
el încearcă să o cartografieze. Conștient de dificultatea demersului, poetul pornește la drum dubitativ, declamând: „Cine sunt eu: Clipa, clipa, / Personajul, / sau chiar eroul luptei cu clișeele banalității.” Întrebarea nu este retorică pentru că mai jos poetul se definește ca fiind „tandrețea unui gând care caută în libertate un suflet pereche animat de dorul de veșnicie”. Asumându-și condiția de „Sclav, / neobosit sclav al repetabilului meu eu...” poetul continuă sondajul lăuntric citând nostalgia și melancolia ca plaje în care se pierd valurile
ALEXANDRU UIUIU DESPRE VALER COVRIG CUDREC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371313_a_372642]
-
mai temeau la început, mediu aprobat tacit de indiferența mamei. Poate prin ele Fana refula toată disperarea unei vieți tinere lângă un bărbat pe care nu l-a iubit și de care nu a fost iubită niciodată. Nu a cunoscut tandrețea unor îmbrățișări și nici nu a avut cui să i le ofere, cu toate că era o fată tânără și frumușică. Poate aflând despre aventurile fiicelor sale, în sinea sa le aproba. Era în acțiunile lor libertatea pe care poate și-ar
INCERCARI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371267_a_372596]
-
să nu te pierd Și-n vis să nu te nărui; Dacă mă lași să te păstrez Promit să-mi fii icoană, În înger să mă întrupez, Balsam să-ți fiu pe rană; Dacă mă lași să te răsfăț Promit tandrețea toată Și să învăț cum să învăț Că ești adevărată; Dacă mă lași să te ador Promit pe-obraz să-ți vină Ca un fior duios de dor A mea blândă lumină... (din volumul în pregătire „Steaua mea eminesciană”) Referință
DACĂ MĂ LAȘI SĂ TE ADOR... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371458_a_372787]
-
bătrân la moarte, într-o văioaga și acordându-i o ultimă favoare: îi dă apă să bea pe saturate din jgheabul de la fântână, cât poftește, fără să-l mai suduie. Cu o falsă mânie însă, de fapt, o rămășită de tandrețe pentru animalul care-l slujise toată viața. S-ar zice că țăranul, înduioșat, se va întoarce din drum și-și va mâna gloaba în grajd, fără să-l mai condamne la moarte năprasnica. Dar aceasta este o iluzie. Purtat de
CEZARINA ADAMESCU [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
bătrân la moarte, într-o văioaga și acordându-i o ultimă favoare: îi dă apă să bea pe saturate din jgheabul de la fântână, cât poftește, fără să-l mai suduie.Cu o falsă mânie însă, de fapt, o rămășită de tandrețe pentru animalul care-l slujise toată viața. S-ar zice că țăranul, înduioșat, se va întoarce din drum și-și va mâna gloaba în grajd, fără să-l mai condamne la moarte năprasnica. Dar aceasta este o iluzie. Purtat de
CEZARINA ADAMESCU [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
îmbrăcat / în cămașa lui albă pe care o purta /duminica la biserică în cele / câteva ore de slujbă) m-a dus cu gândul la un tablou de Cezanne reprezentând portretul unui bărbat cu cămasa albă. Autorul se întoarce cu mare tandrețe în anii copilăriei, poeziile din prima secțiune o dovedesc din plin. În poezia “ciresii albi”, de exemplu, gândurile lui se îndreaptă spre bunica: “mi-e greu foarte greu /să înțeleg de ce bunica mea / își cârpea spăcelu sâmbăta / cu acul de
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
sărut buzele, de teamă să nu le ard cu dogoarea dragostei mele! Sărutam ochii tăi calzi care au fost atât de blânzi cu mine în dimineața ce abia s-a petrecut. Sărutam brațele tale ce m-au înconjurat cu atâta tandrețe și căldură astă noapte, încât nu am simțit răcoarea dimineții ce ne-a surprins iubindu-ne. Recunosc că această noapte a fost visul vieții mele și de aceea îți mulțumesc și-ți rămân profund recunoscătoare. - Și eu draga mea! Dacă
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
în jur prieteni, ce vor mereu de la ține atenție, ea te înconjoară cu drag și te susține, fără nicio pretenție .... Are în țesătura delicată, oricât de complicată ar putea părea, nu e mult: tot devotamentul, onestitatea și susținerea mea! Toată tandrețea și sincera apreciere ,toată a mea mângâiere cu tot dragul oferită- să îți fie inspirație în momentele grele! Dar dacă într-o zi prea mare îți va fi, sau mult, mult prea grea, fii sincer și spune-mi fără supărare
HAINA de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373829_a_375158]
-
mi-a apărut într-un vis în care se afla ca într-o curte interioară deschisă cerului, plină de bănci de piatră ca niște paturi, îmbrăcat în alb. Privea spre mine și ironic, dar mai ales plin de căldură și tandrețe. Mă învăluia cu privirea dumnealui. M-a chemat aproape și a început să-mi vorbească. Unde înainte era ca o rumoare în fundal, când a început tata să vorbească, toți au devenit ca niște statui. Numai noi doi eram activi
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373954_a_375283]
-
brusc, de nici nu părea să fi fost acolo vreodată. Pic de neliniște, de îndoială or de nefericire nu mai găsea în sufletul ei, femeia... Asta, deși Rafael nu pe ea o privea, nu către ea tindea, valurile lui de tandrețe nu ei îi erau adresate. Alte amintiri are, însă, din viața cu Lucian: - F...-n gură, zdreanță ordinară! Unde fuseși, la frecat trotuarul?! Măcar să fi făcut bani, să nu-i mai ceri pe-ai mei, tâmpito! La început, Ana fusese
POLUL VRĂJITOARELOR de LIA BEJAN în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374117_a_375446]
-
înalțe vele Atuncea împreună să ne-nvățăm cu jugul Asemeni edecarii pe drumul către stele. Și în vârtejul vieții și-n iureșul trăirii Trecând discret dincolo, ca apa într-un râu, Când spre sfârșit de cale tribut am dat iubirii Tandrețea să ne fie cel mai cumplit desfrâu. Referință Bibliografică: TANDEM / Eugenia Mihu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2068, Anul VI, 29 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Eugenia Mihu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
TANDEM de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375549_a_376878]
-
pe socluri diferite. Numără nopți desculțe și tânjesc Desprinderi de pe țancuri potrivite Cu aripi de lumină și-ncolțesc Într-o speranță că se vor cuprinde Cu brațele de cântec înc-un veac Și-n ochii lor din nou se va aprinde Tandrețea, ca o boală fără leac... Referință Bibliografică: În rame de speranță / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1422, Anul IV, 22 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Aura Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ÎN RAME DE SPERANŢĂ de AURA POPA în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371837_a_373166]
-
umbra i se lipise de vârful cozii și, vrând-nevrând, trebuia s-o care prin toată ograda. Orice șoricel ar fi tremurat de groază, privindu-i mustățile zburlite spre cer. Numai câinele, culcat în iarbă, îl privea cu un strop de tandrețe, dar și cu un strop de milă. În cojocu-i negru se îneca întunericul. Un ghem de întuneric în mijlocul zilei, asta era Șușurel, un neisprăvit de motănel de opt săptămâni. Până și vrăbiile săreau în jurul lui, cântărindu-l din ochi, curioase
MOTANUL ȘUȘUREL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371966_a_373295]
-
ziua prin soare. Nici nu a simțit când Jeni cu greutatea burticii sale, s-a băgat în pat lângă el. Pruncul lovea cu piciorușele în burta mamei sale, făcându-și simțită prezența. Chiar dacă primea aceste lovituri, Jeni își mângâia cu tandrețe burtica țuguiată și vorbea în șoaptă cu pruncul său, alintându-l. Era totuși speriată, fiind primul lor copil și nu avea decât douăzeci de ani iar din familia sa, nu avea pe nimeni în comună să o ajute la o
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
Tu mă privești angelic, Mă strângi la pieptu-ți plin. Printre suspine line Îmi mulțumești,iubito De sunt din nou cu tine, Dor greu să îți alin... Cum oare îți voi spune Ce simt și eu,la rându-mi Când cu tandrețea-ți caldă Mă copleșești subit? De aș putea descrie Ce inima-mi trăiește Când îmi zâmbești șăgalnic... Ce mult te-am tot dorit! Cuvinte fără număr Și sentimente-asemeni, Când nu sunt lângă tine Doresc să-mpărtășesc Însă cu tine-alături, Oricât
ŞOAPTE PE VÂNT de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372028_a_373357]
-
dor? Să fie dor ce simt acum în toate Sau doar ecou al nopții pe sfârșite ? M-apasă greu și gândul nu mai poate Uita cosița-n perne risipită. Te-ai răsfirat fiindu-mi așternut Al trudei line, plină de tandrețe, Mă cheamă iar eternul început, Să-ți fiu pocladă stării de binețe. Mereu ne poartă prin ecouri dorul Și țese vraja care se aprinde Noi doi ca-n unul, preschimbând fiorul Într-un pojar ce dragostea cuprinde. 28 Martie 2007
DORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372037_a_373366]
-
le acorda, apoi de către ascultătorii talk-show-urilor de la posturile de televiziune (ce sunt, poate singurele, așteptate cu sincer și viu interes ori plăcere) și de către numărul mare de spectatori, ce l-au aplaudat... Autorul, ca un adevărat sculptor, a rafinat cu tandrețe și acuratețe portretul omului întreg (și, deci, și frumos), tinzând și aspirând mereu prin simțire și sfințire, cuget și faptă, solidar reunite către desăvârșire, sau, cu alte cuvinte, omul cum ar trebui să fie. Acestea ne permit să considerăm cartea
ARTICOL – LA CARTEA MAESTRULUI DAN PURIC DESPRE “OMUL FRUMOS” de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372266_a_373595]
-
a adora opozabilititățile , căci ele îmi mai mențin încă echilibrul phoenixian. Gândesc în oglindă sau distorsionat , baby? Universalul se formează din cicatrizare socială, individualul din contemplație constantă. Baby, azi, sunt doar telefericul acela incomplet cu experiențe subiective, sedu-mă cu tandrețe, baby, sedu-mă depresiv, de mii de ori, aici și acum. Referință Bibliografică: SEDU-MĂ DEPRESIV, BABY! / Mihaela Doina Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2224, Anul VII, 01 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mihaela Doina Dimitriu
SEDU-MĂ DEPRESIV, BABY! de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372383_a_373712]
-
La frunze ruginii cum jos se-aștern. Azi frică ni-e de noi și de cuvinte, Ascult tăcerea ta cu luare-aminte, Nevoie am doar de-un cuvânt, s-alinte Ființa mea, de alte jurăminte. În ochi, tu nu mai ai tandrețea care Mă-nvăluia plăpând cu-a ei visare, Și modelându-mi trupul, rug de floare, Mi-l savura. Ce dulce delectare!... Mi-e teamă de crepusculul iubirii, Aș vrea cumva să lupt cu legea firii, Să nu cădem în gheara
TĂCEREA DINTRE NOI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372425_a_373754]