2,085 matches
-
care le face intangibile. Semnul depărtării lor, granița care nu va putea fi niciodată trecută. În apartament ar trebui să domnească o tăcere plină de sfințenie și respect. Dar nu e așa. Cineva Întreabă dacă au adus scotch, altcineva Îi telefonează medicului legist de la un celular, altul Îi blestemă pe cei de la pompele funebre care au și sosit cu o grabă inoportună, altcineva informează agențiile de presă și ziarele, altul imploră sau plânge - polițistul palid Își șterge ochii și repetă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe Morineau din calea lui cu un gest distrat. - Mersi și n-aveți pentru ce! bodogăni Stéphane. * * * Îngrijorarea n-o mai părăsea pe Marie. Cercetase În van practic toate locurile pe unde Loïc și-ar fi putut găsi un refugiu, telefonase tuturor persoanelor care l-ar fi putut primi. La hotel, constatase că nici măcar nu dormise În pat. Trecu În biroul fratelui ei. Ușa provocînd un curent de aer, fereastra se deschise brusc, toate hîrtiile puse pa masa de lucru zburară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
aeriană, complet diferită - paradiziacă. După aceea, firește, trebuie să revină În universul lui de alge, În care peștii se devoră. Dar timp de câteva secunde a avut intuiția unei lumi diferite, perfecte - lumea noastră. În seara de 15 iulie, Îi telefonă lui Bruno. Pe un fundal de jazz cool, vocea fratelui său vitreg emitea un subtil mesaj aluziv. Bruno era, cu siguranță, o victimă a crizei de la patruzeci de ani. Purta haină din piele, Își lăsase barbă. Ca să arate că știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
deschisă; Michel cumpăra conserve de ton de la Continent, În Courcelles-sur-Yvette, apoi se Întorcea În campus. Se Însera. Michel pășea pe coridoarele goale. Pe la jumătatea lui octombrie, Annabelle Îi scrise o a doua scrisoare, mai scurtă decât prima. Între timp Îi telefonase lui Bruno, care nu avea, nici el, vești de la frate-său; știa doar că Michel Îi telefona regulat bunicii, dar că probabil nu va veni s-o vadă Înainte de Crăciun. În noiembrie, Într-o seară, ieșind de la un seminar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Michel pășea pe coridoarele goale. Pe la jumătatea lui octombrie, Annabelle Îi scrise o a doua scrisoare, mai scurtă decât prima. Între timp Îi telefonase lui Bruno, care nu avea, nici el, vești de la frate-său; știa doar că Michel Îi telefona regulat bunicii, dar că probabil nu va veni s-o vadă Înainte de Crăciun. În noiembrie, Într-o seară, ieșind de la un seminar de analiză, Michel găsi un mesaj la avizierul căminului. Mesajul era formulat astfel: „Telefonează la mătușa Marie-Thérèse. URGENT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
doar că Michel Îi telefona regulat bunicii, dar că probabil nu va veni s-o vadă Înainte de Crăciun. În noiembrie, Într-o seară, ieșind de la un seminar de analiză, Michel găsi un mesaj la avizierul căminului. Mesajul era formulat astfel: „Telefonează la mătușa Marie-Thérèse. URGENT.” De vreo doi ani, nu le văzuse prea des nici pe mătușa Marie-Thérèse, nici pe verișoara Brigitte. Telefonă de Îndată. Bunica suferise un nou infarct, era internată la spitalul din Meaux. Era grav, poate chiar foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
seară, ieșind de la un seminar de analiză, Michel găsi un mesaj la avizierul căminului. Mesajul era formulat astfel: „Telefonează la mătușa Marie-Thérèse. URGENT.” De vreo doi ani, nu le văzuse prea des nici pe mătușa Marie-Thérèse, nici pe verișoara Brigitte. Telefonă de Îndată. Bunica suferise un nou infarct, era internată la spitalul din Meaux. Era grav, poate chiar foarte grav. Aorta era slabă, inima risca să cedeze. Michel traversă pe jos orășelul Meaux, trecu pe lângă liceu; era aproximativ ora zece. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
starea de rivalitate, stare naturală Între bărbați. Erau ca niște animale bătându-se În aceeași cușcă - Timpul. În drum spre acasă, Bruno cumpără două sticle de lichior de anason dintr-o băcănie arăbească; apoi, Înainte de a se Îmbăta criță, Îi telefonă fratelui său că vrea să-l vadă a doua zi. Când ajunse la Michel, acesta, cuprins de o foame subită după perioada de post, Înfuleca felii de salam italian și bea pahare mari de vin. — Ia și tu, mănâncă..., făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
L’Infini. Acolo se face literatura de azi. Trebuie să-i trimiți textele lui Sollers.” Puțin surprins, Bruno Îl rugă să repete numele - Își dădu seama că-l confunda cu o marcă de saltele, apoi trimise textele. Peste trei săptămâni, telefonă la Denoël; spre marea lui surpriză, Sollers Îi răspunse, Îi propuse o Întâlnire. Miercuri nu avea ore, era ușor să meargă la Paris și să revină În aceeași zi. În tren, Încercă să citească Une curieuse solitude, renunță destul de repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de vezică ce se golește. Am ejaculat și eu, apoi am așteptat câteva minute Înainte să mă Îmbrac: nu aveam chef să-l Întâlnesc În hol. Însă În ziua În care i-am povestit psihiatrului Întâmplarea, revenind acasă, i-am telefonat bătrânului. A părut surprins - și destul de fericit - să mă audă. Într-adevăr, se pensionase, Își vânduse toate acțiunile de la clinica din Cannes; În ultimii ani pierduse mulți bani, dar Încă se descurca, altora le mergea și mai rău. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fusta, Îi punea laba pe coapse, cât mai sus; apoi mă privea surâzând, foarte cool. O doream pe puștoaica aceea dureros de mult. Mi-am petrecut weekendul scriind un pamflet rasist, chinuit de o erecție vecină cu priapismul; luni am telefonat la L’Infini. De data asta, Sollers m-a primit În biroul lui. Era jovial, malițios, ca la televizor - chiar mai mult decât la televizor. — Ești cu adevărat rasist, se simte, te excită, e bine. Bum bum! A făcut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o ultimă dată; am ejaculat și n-am mai văzut nimic. Am auzit doar zgomotul ușii Închise și pașii ei care se depărtau. Eram năucit, ca sub efectul unei lovituri de gong teribile. Am reușit totuși, din gară, să-i telefonez lui Azoulay. Nu-mi amintesc nimic de Întoarcerea cu trenul, nici de traseul făcut cu metroul; Azoulay m-a primit la ora opt. Nu mă puteam opri din tremurat; mi-a făcut imediat o injecție ca să mă liniștească. Am petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
diminuat. În dreptul satului Chapelle-en-Serval, Bruno coti la stânga. Cel mai simplu ar fi fost să intre Într-un copac trecând prin pădurea de la Compiègne. Ezitase câteva secunde prea mult; biata Christiane. La fel, ezitase câteva zile prea mult Înainte de a-i telefona; știa că era singură În apartament cu fiu-său, și-o imagina În scaunul cu rotile, nu departe de telefon. Nimic nu-l obliga să Îngrijească o infirmă, așa Îi spusese, și Bruno știa că murise fără resentimente. Scaunul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o voce obosită. În loc de asta, renunțați la pilulă fără să mă anunțați și vă aventurați Într-o sarcină. Nu mai sunteți o fetiță, totuși!... Atmosfera cabinetului era rece și puțin lipicioasă; Annabelle fu surprinsă, ieșind, să regăsească soarele de iunie. Telefonă a doua zi. Analiza celulară arăta anomalii „destul de serioase”; trebuia să facă o biopsie și un chiuretaj al mucoasei uterine. „Cât despre sarcină, evident, e mai bine să renunțați, deocamdată. Dacă e s-o facem, s-o facem cum trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lift și simt că-mi vine să vomit. Dacă situația o să fie la fel de stînjenitoare ca atunci ? Dacă e ofticat pe mine ? Nu trebuie să mă duc, Îmi spun. Mi-a oferit șansa de a refuza. Pot foarte bine să-i telefonez secretarei lui și să-i spun „Scuze, n-am găsit dosarul Leopold“ și totul s-ar termina aici. Șovăi o clipă pe scările de marmură, cu degetele Încleștate pe mapă. Apoi pornesc mai departe. *** CÎnd mă apropii de ușa biroului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de aparate telefonice cu multe butoane - centrala telefonică particulară a lui Abe, operată de el Însuși cu multă dexteritate. Folosită din plin. Parisul și Londra chemau aproape la fel de frecvent ca și Washingtonul. Unii dintre prietenii lui apropiați din Paris Îi telefonau ca să discute despre chestiuni intime - scandaluri legate de sex. Studenții care‑l cunoșteau Îndeaproape se retrăgeau cu tact când le făcea un semn cu degetele pe sub țigară. Ravelstein punea Întrebări colcăind de curiozitate, rostite cu voce joasă și, În timp ce asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
adevăr așa cum spune Chick, ai impresia că banii sunt făcuți ca să fie aruncați de pe platforma ultimului vagon al unui tren expres. Te afli pe platforma de observație a secolului douăzeci, zvârlind cu hârtii de o sută de dolari. I se telefonase lui Nikki, care fusese Înștiințat că Ravelstein era din nou bolnav. Băiatul se găsea Încă la școala de hotelieri din Geneva și am aflat că va sosi neîntârziat. Nimeni nu se Îndoia de atașamentul lui Nikki față de Ravelstein. Nikki era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
divizat În zone - ea avea zonele ei, eu pe ale mele. Ar fi Însemnat să mă duc s‑o caut și oricum ar fi refuzat să comenteze mesajul pe care mi‑l transmisese. Așa Încât am plecat la Ravelstein. I‑am telefonat că trebuie să discut cu el de urgență, și am pornit să străbat În mașină orașul, adică cele vreo douăsprezece mile care ne despărțeau. Am calculat - opt intersecții pe kilometru, așa prevăzuseră constructorii sau Întemeietorii orașului. Când am sosit, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
sau mai mică, renunțasem la luptă și timp de doisprezece ani nu avusesem pretenții de la Vela. Dimineața pleca trântind ușa, iar eu mă Întorceam la treburile mele și‑mi petreceam ziua cu ele. Ravelstein, din celălalt capăt al orașului, Îmi telefona și mă elibera pentru vreo oră sau două. Cel puțin o dată pe săptămână, venea Rosamund, cu mijloace publice de transport, de la capătul unde se găsea Ravelstein. I‑am sugerat de multe ori să ia un taxi, dar Îmi răspundea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
că ar fi altfel decât era. Da, menținuse familia, așa cum Îi promisese lui Nehamah, dar copiii cunoșteau toate detaliile crailâcurilor și aventurilor lui amoroase. După moartea lui Nehamah, găseai mereu câte o femeie campată În casa lui și cucoanele Îi telefonau din toate colțurile țării. Avea o natură calmă - un fel neabătut de a fi la locul lui. Părul alb Îi era și creț, și ondulat, iar fața viu colorată. Arăta bine, dar Își datora viața unei intervenții chirurgicale pe inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
reci din sala de baie. Era Întuneric și bâjbâisem drumul afară din cameră, când m‑am prăbușit. Rosamund nu a reușit să mă ridice și să mă urce În pat. A alergat jos să o trezească pe proprietăreasă, care a telefonat pe dată chemând o ambulanță. Când mi s‑a comunicat că ambulanța e pe drum, am declarat sus și tare că refuz să mă internez În spital. Îmi ajungea cât văzusem din asemenea locuri. Medicina colonială, mai cu seamă cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
nopții În altă parte a spitalului. - Unde ai fost? am Întrebat‑o pe Rosamund când a venit. Eram supărat pe ea. Dar mi‑a explicat că s‑a trezit brusc din somn muncită de o presimțire sumbră În legătură cu mine. A telefonat la reanimare și i s‑a spus că am fost transferat. A sărit imediat Într‑un taxi și a venit În goană. - E seară, i‑am spus. - Nu, se crapă de zi. - Și unde sunt? Sora de serviciu era remarcabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lucru simplu ca bună ziua. Rosamund, după ce inspecta frigiderul gol (nu avea timp să facă cumpărături) ronțăia niște coji de brânză și, după aceea, cu părul protejat de un con Înalt de prosoape turcești, făcea un duș fierbinte. În pat, le telefona părinților ei și flecărea cu ei. Deșteptătorul era fixat să sune la șapte și ea ajungea la spital devreme dimineața. Știa pe de rost toate medicamentele care mi‑erau prescrise și medicii au constatat că‑i putea informa despre felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
un an. ─ Ce-i cu tine? zice ea. Ce s-o-ntâmplat? Madam Brezeanu se scarpină în creștetul capului ei creț. Ce să-i faci, așa-i acuma, zice. Hai, că asta mică o adormit, acu al meu țâpă. Îi telefonează Garofiței la spital dar n-a ajuns încă, tura începe la două. Și oricum ce-ar putea face ea? Iulia ia copilul înfășurat în patru sau cine știe câte pânze că nu degeaba li se zice la Oaș, de unde-s și Garoafa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pe Sam. O să-i spun că are șansa să devină un mare erou sionist. Dintotdeauna și-a dorit să devină un mare erou sionist. Care era numele de familie al lui Sam n-am aflat niciodată. Dr. Epstein i-a telefonat din camera din față a apartamentului, în timp ce eu am rămas în bucătărie cu bătrâna lui mamă. Mama lui s-a așezat la masă, vizavi de mine, și-a proptit coatele de masă, a început să-mi cerceteze fața cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]