1,385 matches
-
fost numită după astronomul austriac Wilhelm von Biela, care i-a determinat periodicitatea în 1826. Cometa a fost descoperită la 8 martie 1772 de astronomul francez Jacques Laibats-Montaigne la Limoges. Ea era invizibilă cu ochiul liber. A fost urmărită cu telescopul timp de 29 de zile, dar nicio orbită eliptică nu a fost determinată. Cometa a trecut cel mai aproape de Pământ la 13 martie, la 0,62 ua. Cometa a fost redescoperită la 10 noiembrie 1805 de către astronomul francez Jean-Louis Pons
Cometa Biela () [Corola-website/Science/329781_a_331110]
-
că astrul s-a scindat în două fragmente (care au fost desemnate atunci prin "1846 II A" și "1846 II B"). Cele două fragmente au fost observate împreună până la sfârșitul lui martie. Fragmentul cel mai strălucitor a fost vizibil prin telescop până în 27 aprilie. Ultima revenire a fost observată în 1852. Părintele Angelo Secchi a reperat astrul la data de 26 august 1852 de la Observatorul Vaticanului. A observat, la început, un singur nucleu. Al doilea, mai puțin luminos, a apărut la
Cometa Biela () [Corola-website/Science/329781_a_331110]
-
a Lunii propusă mai sus este prezentată cu orientarea de rigoare folosită în cartografie, având polul Nord în sus, iar Vestul la stânga privitorului. Astronomii folosesc, de obicei, hărți având Sudul în sus, ceea ce corespunde cu ceea ce se observă printr-un telescop, întrucât imaginea formată de oglindă este „cu capul în jos”. Este de notat faptul că pe hartă Estul și Vestul de pe Lună se află acolo unde un privitor de pe solul lunar s-ar fi așteptat să le afle, dar în
Fața vizibilă a Lunii () [Corola-website/Science/329832_a_331161]
-
physica de phænomenis in orbe lunae" de Giulio Cesare la Galla în 1612, "Selenographia" de Johannes Hevelius în 1647, "Almagestum Novum" de Grimaldi și Riccioli în 1651), și după apariția lunetei acromatice inventate de John Dollond în 1659 și perfecționările telescopului, noi desene au fost făcute, a căror precizie s-a îmbunătățit odată cu îmbunătățirea opticilor. La începutul anilor 1700, au fost măsurate librațiile Lunii, arătând că de fapt peste 50% din suprafața Lunii era vizibilă. În 1750, Johann Meyer a creat
Selenografie () [Corola-website/Science/329839_a_331168]
-
observație directă până când, în martie 1840, John William Draper, utilizând o oglindă de 5 țoli, a obținut un dagherotip al Lunii, introducând astfel fotografia în lumea astronomiei. Primele imagini erau de calitate mediocră, dar așa cum s-a întâmplat și cu telescopul cu două secole mai înainte, calitatea fotografiilor s-a îmbunătățit rapid. În 1890, astrofotografia, și îndeosebi fotografia lunară, devenise o ramură recunoscută a cercetării astronomice. Secolul al XX-lea a trăit noi progrese ale studiului Lunii. În 1959, misiunea sovietică
Selenografie () [Corola-website/Science/329839_a_331168]
-
a fost la originea primei hărți quasi-complete a topografiei Lunii; a recoltat și imagini multispectrale. Toate aceste misiuni au trimis pe Pământ fotografii de o rezoluție mereu mai bună. Primele tentative serioase de numire a caracteristicilor Lunii văzute printr-un telescop au fost făcute de Michel van Langren în 1645. Harta pe care a întocmit-o este considerată ca o primă adevărată hartă a Lunii: ea arată diversele cratere, mări, lanțuri de munți și vârfuri. El a dat unui număr din
Selenografie () [Corola-website/Science/329839_a_331168]
-
german. Între 1762-1767 Schröter a studiat dreptul la Universitatea din Göttingen, apoi a început o perioadă de stagiu care a durat 10 ani. În 1777 în Hanovra, el a făcut cunoștință cu frații Herschel, iar în 1779 a cumpărat un telescop refractor, cu lentile acromatice de 50mm pentru a observa Soarele, Luna și Venus. Cartografia sistematică a Lunii a început în 1779, când "Johann Schröter" și-a început observațiile și măsurările meticuloase ale caracteristicilor Lunii. Descoperirea lui Uranus în 1781 de
Johann Hieronymus Schröter () [Corola-website/Science/329844_a_331173]
-
meticuloase ale caracteristicilor Lunii. Descoperirea lui Uranus în 1781 de Herschel, l-a stimulat pe Schröter să depună mai multe eforturi în domeniul astronomiei. În 1784 el a plătit 31 de Reichstaleri (aproximativ 600 de euro în prezent), pentru un telescop reflector al lui Herschel, cu o distanță focală de 122 cm și 12 cm deschidere. A cucerit o faimă sigură în mediul astronomic mulțumită rapoartelor sale de observații pe care le-a publicat în diverse reviste, însă Schröter nu era
Johann Hieronymus Schröter () [Corola-website/Science/329844_a_331173]
-
după care Schröter nu a mai reușit să-și reia munca. Desenele sale despre Marte au fost redescoperite abia în 1873, datorită lui François J. Terby, și au fost publicate postum în 1881 de către H. G. van de Sande Bakhuyzen. Mulțumită telescopului său Newton de 152 mm diametru și cu grosismente de 134x161, el a realizat desene privitoare la caracteristicile lui Marte, deși, în mod curios, era convins că ceea ce vedea scotea în evidență fenomene meteorologice sau puteau fi selenite. În 1791
Johann Hieronymus Schröter () [Corola-website/Science/329844_a_331173]
-
este o competiție între astronomi, mai ales amatori. Scopul este observarea, cu ajutorul unui telescop, într-o singură noapte, a unui număr cât mai mare de obiecte din Catalogul Messier.<br>Catalogul Messier a fost compilat de astronomul francez Charles Messier, la sfârșitul secolului al XVIII-lea și este compus din 110 obiecte relativ strălucitoare
Maratonul Messier () [Corola-website/Science/329873_a_331202]
-
atmosferei acesteia. Planeta are un diametru prea mare, de 2,4 ori mai mare decât a Pământului și este probabil un gigant gazos. În acest caz, Kepler-22b nu este un analog al Pământului. În decembrie 2012, prelucrarea datelor colectate de telescopul Kepler, a descoperit aproximativ 18.000 de noi „evenimente” de tranzit periodice. Unele dintre ele ar putea fi cauzate de analogii Pământului. Cea mai notabilă dintre aceste candidaturi (în cazul în care este o planetă), are o rază de 0
Analogul Pământului () [Corola-website/Science/330766_a_332095]
-
Mărimile determinate experimental sunt perioada parțială de înjumătățire, T și energia cinetică a clusterului emis E. Este nevoie și de identificarea particulelor emise. Detectarea radiațiilor se bazează pe interacțiunile lor cu materia, ceea ce duce în principal, la ionizări. Folosind un telescop semiconductoar și o aparatură convențională electronică Rose și Jones au identificat ionii de C emiși de Ra. A fost necesară o durată a măsurătorii de cca șase luni pentru a obține 11 evenimente utile. Cu spectrometre magnetice moderne (SOLENO și
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
Obiectivul este compus dintr-o combinație de lentile. Ocularul este de dimensiuni mult mai mici și este construit și el dintr-o combinație de lentile.<br> Întrucât luneta astronomică se bazează pe refracția luminii este cunoscută și sub numele de "telescop refractor" (în ), sau pur și simplu: "refractor", în opoziție cu telescoapele bazate pe reflexia luminii (realizată cu obiective construite din oglinzi parabolice sau sferice), cunoscute și sub numele de "telescoape reflectoare" (în ). Invenția lunetei nu este precis atribuită. Unele scrieri
Lunetă astronomică () [Corola-website/Science/330195_a_331524]
-
dimensiuni mult mai mici și este construit și el dintr-o combinație de lentile.<br> Întrucât luneta astronomică se bazează pe refracția luminii este cunoscută și sub numele de "telescop refractor" (în ), sau pur și simplu: "refractor", în opoziție cu telescoapele bazate pe reflexia luminii (realizată cu obiective construite din oglinzi parabolice sau sferice), cunoscute și sub numele de "telescoape reflectoare" (în ). Invenția lunetei nu este precis atribuită. Unele scrieri ale lui Leonard Digges lasă să se presupună că acesta pusese
Lunetă astronomică () [Corola-website/Science/330195_a_331524]
-
bazează pe refracția luminii este cunoscută și sub numele de "telescop refractor" (în ), sau pur și simplu: "refractor", în opoziție cu telescoapele bazate pe reflexia luminii (realizată cu obiective construite din oglinzi parabolice sau sferice), cunoscute și sub numele de "telescoape reflectoare" (în ). Invenția lunetei nu este precis atribuită. Unele scrieri ale lui Leonard Digges lasă să se presupună că acesta pusese la punct un prototip încă în anii 1550, însă primele exemplare explicit descrise ar proveni din Italia (pe la 1590
Lunetă astronomică () [Corola-website/Science/330195_a_331524]
-
separă focarul de centrul obiectivului. Pentru același obiect observat, cu cât focala este mai lungă, cu atât imaginea este mai mare. Un ocular este un sistem optic complementar obiectivului. Este folosit în instrumente optice cum sunt microscoapele sau lunetele și telescoapele, pentru a mări imaginea produsă în planul focal al obiectivului. Un ocular este o lupă perfecționată pentru producerea unei imagini la infinit, adică o imagine clară fără acomodarea ochiului, și cu cât mai puține aberații optice posibile. Obiectivul și ocularul
Lunetă astronomică () [Corola-website/Science/330195_a_331524]
-
sau formatul de 2". Luneta astronomică poate fi dotată și cu alte accesorii, în funcție de obiectul ceresc care se dorește să fie observat: filtru solar, filtru lunar, alte filtre colorate. Atenție! Să nu se privească niciodată Soarele direct prin luneta astronomică / telescop! Este necesară așezarea unui filtru solar adecvat, în fața obiectivului! În caz contrar, pierderea vederii este iremediabilă! În locul folosirii filtrelor așezate în fața obiectivului, o altă variantă sigură este proiectarea imaginii solare pe un ecran. O lunetă astronomică poate fi folosită, cu
Lunetă astronomică () [Corola-website/Science/330195_a_331524]
-
electrice care ușurează activitatea astronomului. În această situație, luneta astronomică poate fi controlată printr-un PC, eventual prin Internet. De montură se atașează și o contragreutate, pentru echilibrarea "sistemului tub optic - montură". Monturile altazimutale și ecuatoriale se întâlnesc și la telescoapele propriu-zise (telescoapele reflectoare). Telescoapele pot fi montate și pe o „montură Dobson” sau „Rockerbox”, care este mult mai simplă și mai ieftină, dar stabilă. Însă această montură nu poate fi așezată direct pe sol, ci pe o masă, mai rar
Lunetă astronomică () [Corola-website/Science/330195_a_331524]
-
ușurează activitatea astronomului. În această situație, luneta astronomică poate fi controlată printr-un PC, eventual prin Internet. De montură se atașează și o contragreutate, pentru echilibrarea "sistemului tub optic - montură". Monturile altazimutale și ecuatoriale se întâlnesc și la telescoapele propriu-zise (telescoapele reflectoare). Telescoapele pot fi montate și pe o „montură Dobson” sau „Rockerbox”, care este mult mai simplă și mai ieftină, dar stabilă. Însă această montură nu poate fi așezată direct pe sol, ci pe o masă, mai rar pe un
Lunetă astronomică () [Corola-website/Science/330195_a_331524]
-
astronomului. În această situație, luneta astronomică poate fi controlată printr-un PC, eventual prin Internet. De montură se atașează și o contragreutate, pentru echilibrarea "sistemului tub optic - montură". Monturile altazimutale și ecuatoriale se întâlnesc și la telescoapele propriu-zise (telescoapele reflectoare). Telescoapele pot fi montate și pe o „montură Dobson” sau „Rockerbox”, care este mult mai simplă și mai ieftină, dar stabilă. Însă această montură nu poate fi așezată direct pe sol, ci pe o masă, mai rar pe un trepied. Trepiedul
Lunetă astronomică () [Corola-website/Science/330195_a_331524]
-
din oțel, acestea din urmă fiind mai stabile și mai puțin sensibile la vibrații. Trepiedele sunt extensibile, putându-se regla pentru diferite înălțimi. Pe trepied se montează o "tăviță" pentru păstrarea ocularelor și altor accesorii, la îndemână, în timpul observațiilor. Un telescop se diferențiază de o lunetă astronomică : Trebuie notat riscul de confuzie în folosirea și traducerea cuvântului "telescop", îndeosebi în cursul consultării documentațiilor redactate în limba engleză. Într-adevăr, în această limbă, cuvântul telescop este folosit atât pentru a denumi „luneta
Lunetă astronomică () [Corola-website/Science/330195_a_331524]
-
putându-se regla pentru diferite înălțimi. Pe trepied se montează o "tăviță" pentru păstrarea ocularelor și altor accesorii, la îndemână, în timpul observațiilor. Un telescop se diferențiază de o lunetă astronomică : Trebuie notat riscul de confuzie în folosirea și traducerea cuvântului "telescop", îndeosebi în cursul consultării documentațiilor redactate în limba engleză. Într-adevăr, în această limbă, cuvântul telescop este folosit atât pentru a denumi „luneta astronomică” (se vorbește atunci despre "refracting telescope") cât și pentru telescop (se vorbește despre "reflecting telescope"). Astronomii
Lunetă astronomică () [Corola-website/Science/330195_a_331524]
-
altor accesorii, la îndemână, în timpul observațiilor. Un telescop se diferențiază de o lunetă astronomică : Trebuie notat riscul de confuzie în folosirea și traducerea cuvântului "telescop", îndeosebi în cursul consultării documentațiilor redactate în limba engleză. Într-adevăr, în această limbă, cuvântul telescop este folosit atât pentru a denumi „luneta astronomică” (se vorbește atunci despre "refracting telescope") cât și pentru telescop (se vorbește despre "reflecting telescope"). Astronomii amatori constructori reușesc mai ușor realizarea unei oglinzi de dimensiuni medii (cu un diametru în jur
Lunetă astronomică () [Corola-website/Science/330195_a_331524]
-
Trebuie notat riscul de confuzie în folosirea și traducerea cuvântului "telescop", îndeosebi în cursul consultării documentațiilor redactate în limba engleză. Într-adevăr, în această limbă, cuvântul telescop este folosit atât pentru a denumi „luneta astronomică” (se vorbește atunci despre "refracting telescope") cât și pentru telescop (se vorbește despre "reflecting telescope"). Astronomii amatori constructori reușesc mai ușor realizarea unei oglinzi de dimensiuni medii (cu un diametru în jur de 200 mm), iar instrumentul pasionaților neprofesioniști este, prin urmare, telescopul. Avantajele telescopului, comparativ
Lunetă astronomică () [Corola-website/Science/330195_a_331524]
-
confuzie în folosirea și traducerea cuvântului "telescop", îndeosebi în cursul consultării documentațiilor redactate în limba engleză. Într-adevăr, în această limbă, cuvântul telescop este folosit atât pentru a denumi „luneta astronomică” (se vorbește atunci despre "refracting telescope") cât și pentru telescop (se vorbește despre "reflecting telescope"). Astronomii amatori constructori reușesc mai ușor realizarea unei oglinzi de dimensiuni medii (cu un diametru în jur de 200 mm), iar instrumentul pasionaților neprofesioniști este, prin urmare, telescopul. Avantajele telescopului, comparativ cu "luneta astronomică", sunt
Lunetă astronomică () [Corola-website/Science/330195_a_331524]