3,525 matches
-
de civilizație - și mai cu seamă cel insinuat de dvs. Și apoi, pentru că ne apropiem de sfârșit, întrezăriți vreo soluție? — Firește, nu trebuie să generalizăm. Contemplația și reculegerea prea de multe ori se pot confunda cu lenea și neglijența. Prin temperament și educație, eu unul (și cred că mai sunt mulți alții, nu-i așa?), nu prea gust nici promiscuitatea și nici refuzul săpunului. Afară de aceasta, oricât aș înțelege și chiar simpatiza diferite manifestări iconoclaste, există un soi de radicalism simplist
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de conducere este cunoașterea de către manager a metodelor de diagnosticare a aptitudinilor, a caracteristicilor psihologice ale angajaților. Acestea sunt grupate în două categorii: metode orale și metode perceptive. În prima categorie sunt incluse metode de diagnosticare a trăsăturilor de caracter, temperament, a particularităților de personalitate importante în activitatea dată de muncă, de determinare a gradului de adaptare a noului angajat la postul pe care îl ocupă. Autorul se oprește la descrierea detaliată a unei metode care permite diagnosticarea a opt tipuri
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
AGHIUȚĂ, revistă satirică și literară care a apărut la București, săptămânal, de la 3 noiembrie 1863 până la 17 mai 1864. Director, redactor șef și, probabil, singurul colaborator era B. P. Hasdeu. Temperament de luptător și, pe deasupra tuturor oscilațiilor sale politice, om cu ferme convingeri progresiste, era firesc pentru Hasdeu, care încerca și profunde sentimente de simpatie și recunoștință pentru domnitorul Al. I. Cuza, să intre fără ezitare în aspra dispută publicistică pe
AGHIUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285199_a_286528]
-
întregii lumi, cosmice și vegetale. Perfecțiunea - ca echilibru al lucrurilor - poate fi considerată motiv al acestei poezii și în același timp ideal al ei. Lirica este expresia unei sincerități care trădează schimbări în starea de spirit. Astfel, începuturile dezvăluie un temperament activ, exuberant, apropiat celui adolescentin, în timp ce versurile din ultima carte sunt scrise sub asediul morții, al lipsei de speranță și al singurătății. M. nu se simte pregătită să părăsească această lume: „Hai, mai lasă-mi încă o vară/ să uit
MASLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288054_a_289383]
-
1991, p. 2). Lenin, dimpotrivă, s-a opus Întotdeauna oricărui fel de cult al personalității. În viziunea lui, partidul era cel care dirija orchestra revoluționară. Cu toate acestea, trebuie să menționăm că nici Le Corbusier, nici Lenin nu aveau un temperament constant, metodic și birocratic. Hannah Arendt, On Revolution, Viking, New York, 1965. E.H. Carr, The Bolshevik Revolution, 1917-1923, vol. 1, Penguin, Harmondsworth, 1966, p. 36; Lenin e citat la p. 80. Carr extinde acest raționament la toate partidele implicate În Revoluția
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
un volum din 2001, trimite la aceeași voluptate a erosului, pe care poeta o transcrie făcând apel la modulații noi. Trăsătura definitorie a liricii este impetuozitatea, frenezia cu care autoarea își trece în vers trăirile. Combinația de fascinație și luciditate, temperamentul, modul trăirii în iubire au făcut ca poezia ei să fie comparată cu aceea a lui Elisabeth Browning (Laurențiu Ulici), a Annei Ahmatova (Octavian Soviany) sau cu Cântarea Cântărilor. În antologia Poemul scurt al lungii mele vieți (2001), I. selectează
ILICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287514_a_288843]
-
destinul românilor în etapa de după Unire. Continua astfel gândirea pașoptistă, anticipând, în câteva rânduri, idei politice de întâlnit la Mihai Eminescu. Chiar dacă poziția lui a fost schimbătoare - antidinastic (închis în 1870 la Văcărești), apoi monarhist -, explicația ține mai curând de temperament, de mobilitatea, versatilitatea omului și mai puțin de conjunctură și interes politic conjunctural. Asemenea lui Heliade, pe care l-a văzut întotdeauna ca pe un predecesor, H. crede că are un cuvânt de spus în mai toate chestiunile: politică, viață
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
revistelor pe care le conducea. Rar i se întâmplă să revină cu judecăți mai echilibrate, elogiul poeziei eminesciene, rostit în 1889, fiind o astfel de excepție. Poet el însuși, profesează o artă a durității, susținută de vâna satirică, pamfletară a temperamentului. Preferința pentru „o poezie neagră”, „de granit”, „mișcată de teroare și palpitând de ură” (Viersul), aplecarea spre viziunea grotescă și invectiva nestăpânită, fulminantă (Complotul bubei, Odă la ciocoi) îl plasează într-o familie căreia îi aparțin Heliade, Al. Macedonski, Tudor
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
un articol despre Knut Hamsun, G. Brăescu cu proză și Octav Botez cu o analiză a romanului Arhanghelii de Ion Agârbiceanu. La secțiunea de polemică se remarcă disputele cu „Sburătorul” lovinescian, Ibrăileanu fiind adeptul unei literaturi naționale, diversă ca stil, temperament și școală literară, dar bazată înainte de toate pe modul de gândire și simțire al țăranului român, optică încă vie în concepția sa. Alți colaboratori: C. Botez, Ion Petrovici, Al. Terziman, Mihail Sevastos, C. Narly, Tudor Măinescu, E. Marghita, Eugen Todie
INSEMNARI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287557_a_288886]
-
traducerea din germană a Manifestului Partidului Comunist, iar unul dintre studiile lui sociologice - reprodus în revista marxistă „L’Ère nouvelle”, scoasă la Paris de socialiștii români - se bucură de o apreciere elogioasă din partea lui Engels. I.-R. se dovedește un temperament impulsiv, un spirit acut și bătăios, foarte la largul său în polemica de idei, rigidă totuși uneori, marcată de confuzii și cu spectaculoase excese. Încercând să aplice ideile materialismului istoric (pe care îl numește materialism economic), combate darwinismul social, organicismul
IONESCU-RION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287594_a_288923]
-
și același mister. Se sugerează astfel, cu mijloace lirice remarcabile, atmosfera de vrajă și supranatural care însoțește ivirea sentimentului de dragoste. H.-R. s-a dovedit foarte înzestrat pentru poezia satirică și fabulă, în care își putea desfășura în voie temperamentul polemic, verva pamfletară, jovialitatea, limbajul viguros și colorat. Poemele comice compuse în sprijinul unor campanii politice (O festă în comemorația zilei de 23 sept. 1845 sau Cobza lui Marinică, Păcală și Tândală sau Cavalerul și scutierul) și multe dintre fabulele
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
în artă a sentimentelor general umane. Din Marmontel (ale cărui Elemente de literatură le-a tradus și folosit în cursurile de poetică și stilistică) a preluat credința în misiunea moralizatoare a artei și îndoiala asupra imuabilității valorilor. Multe dintre trăsăturile temperamentului său artistic, ca și influența lui Hugo l-au îndreptat însă hotărâtor spre estetica romantică. Îl atrăgeau mai ales rolul excepțional acordat poeziei și poetului în viața socială, contestarea modelelor absolute și cultivarea originalității, dorința de a reînvia epopeea, viziunile
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
sunt erosul și bucolicul. O întreagă figurație clasicizantă (Pan, Narcis, Elena, nimfe, fauni) însoțește aceste scenarii, transpuse într-o poezie elaborată în respectul formei. Rigoarea prozodică spre care poetul aspiră îl face să opteze pentru sonet sau alte forme fixe. Temperament stenic, J. este un poet al afirmațiilor constructive, al optimismului solar. SCRIERI: Oglinzi sonore (volum colectiv), Timișoara, 1945; Certitudini, București, 1958; Frumuseți simple, București, 1962; Nostalgii solare, București, 1965; Divagații și simetrii, București, 1969; Transparențe, București, 1972; Peregrinări terestre, Timișoara
JEBELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287670_a_288999]
-
vădită sinceritate. Fraza simplă, aproape banală, păstrează în timbru frăgezimea emoției; liedul sentimental-ironic al lui Heine continuă monocord, în sens patetic. Adresate Corinei (fiica ucisă de bombele unui zeppelin, în 1916), Cântec de leagăn și Cântec sfânt țin de un temperament cvasifeminin, repliindu-se asupră-și la orice atingere. În posesia unei tehnici remarcabile, lui I. i se datorează excelente versiuni românești la Visul unei nopți de vară de Shakespeare, Cidul de Corneille, utilizate în teatre și astăzi, la pastorala goetheană
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
Meridiane (1964-1966), redactor, publicist, comentator la „Scânteia tineretului” (1967-1974), în fine, ocupă diverse funcții în Televiziunea Română și la MondoFilm. Debutează în „Contemporanul” (1964), colaborând ulterior la „România literară”, „Luceafărul”, „Vatra” ș.a. Prima ei carte de versuri, Totdeauna marea (1969), definește temperamentul delicat-dinamic al unei poete înzestrate, care construiește un univers liric complex. Centrul trăirilor este dragostea sub multiplele ei chipuri, de la bucuria deplină până la tristețea cea mai adâncă: „Plecările din sentimente! / Cu câmpuri și cer și tăcere. Plecările din sentimente / Cu
JELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287671_a_289000]
-
care reduce totul la rolul ambianței sociale: „Raportul dintre operă și mediu Gherea l-a conceput prea mult ca un raport de cauzalitate - conținutul operei ca un efect al mediului.” Ține să introducă un corectiv, și acesta e factorul individual, temperamentul, cu „predispozițiile înnăscute, predispozițiile la pesimism sau optimism, la reacționarism sau revoluționarism, la egoism sau la altruism generos” (Note și impresii, 1920). Condiția estetică a artei i se pare de la sine înțeleasă, lucru omis, nu o dată, de adversarii lui atunci când
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
ESTROGEN/EXCES DE PROGESTERON Simptoame fizice SÎni umflați/dureroși Umflare Retenție de apă Îngrășare Stare de oboseală Simptoame fizice Bufeuri și/sau transpirații nocturne Insomnii Uscăciune vaginală Scurgeri vaginale Crampe uterine Migrene Scăderea responsivității sexuale Simptoame emoționale/mintale Anxietate Panică Temperament iute Nervozitate Retragere În sine Evitare Suprasensibilitate Simptoame emoționale/mintale Sentiment de inutilitate Depresie Indiferență Apatie Scăderea capacităților mintale Confuzie mintală Modul În care vă sugerez să abordați acest teritoriu complex este prin Începerea realizării unor presupuneri bazate pe informare
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
sunt convingătoare și, în unele laturi, conțin și un netăgăduit aport de originalitate. În acest sens, trebuie amintite inserțiile comparatiste, cu toate că al doilea termen adus în discuție, literatura lui G. Călinescu, pare oarecum neașteptat, având în vedere deosebirile frapante dintre temperamentele și stilurile celor doi scriitori. Volumul Ipostaze lirice și narative (1999) se află sub semnul declarat al opiniilor exprimate de Nicolae Manolescu în Arca lui Noe. Dacă unele studii, precum cele despre polonezii Czeslaw Milosz și Wislawa Szymborska ori despre
GEAMBASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287208_a_288537]
-
Numele său mai apare și în „Luceafărul” (Sibiu), „Convorbiri literare”, „Farul”, „Epoca”, „Pagini literare”, „Paloda literară”, „Cuvântul”, „Dobrogea jună”, „Dobrogea literară”, „Analele Dobrogei”, „România de la Mare” „Cronicarul” ș.a. Cântece în amurg, carte apărută în 1906, pare să dea expresie unui temperament romantic, bântuit de nostalgia amintirilor erotice, retrăite monocord și obsesiv, într-un cadru și o atmosferă impregnate, pe alocuri, de accente eminesciene. Treptat, sub influența cenaclului macedonskian și a celui de la „Vieața nouă”, poetul se apropie de simbolism, care va
GHERGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287246_a_288575]
-
de structura fizică, nervoasă și sufletească a artistului, care, la rândul lui, este un produs al mediului natural și al împrejurărilor sociale. Un mare poet receptează cu maximum de intensitate problemele epocii și le dă o expresie artistică determinată de „temperamentul” și „psihicul” său, de unde și prezența „tendinței”, ca semn al personalității lui. Inevitabil, deci, orice operă are o tendință socială, morală sau politică. Ea este implicită, de aceea opusă „tezei”, care, impusă din afară, este străină operei de artă. Într-
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
de noile cerințe ale evoluției culturii, filosofiei și esteticii. În centrul activității criticii, în înțelesul modern, se așază opera literară, un „organism” căruia criticul trebuie să-i dea o explicație cauzală, să-i justifice apariția, raportând-o la creatorul ei (temperament, psihic, biografie) și la mediul social. Urmează apoi analiza estetică a operei, adică a puterii ei de sugestie și a mijloacelor de realizare. Criticul nu este dator să se preocupe de toate aceste aspecte, însă D.-G. propune o perspectivă
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
G. Coșbuc. Studiul despre M. Eminescu (Eminescu, 1887) reprezintă cea dintâi încercare de analiză a creației poetului având ca principală țintă desprinderea semnificației sociale a operei: tendințe și idealuri morale și sociale, explicarea psihologică și socială a pesimismului poetului, definirea temperamentului artistic și a temelor caracteristice (critica socială, erotica, poezia naturii, idealizarea trecutului). În dezacord cu Maiorescu, D.-G. vede în poet o natură idealistă, optimistă, pesimismul liricii sale nefiind decât o rezultantă a mediului social, a ideologiei conservatoare și a
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
însuși din A.N. Ostrovski (Furtuna, 1911), iar lui Taras Șevcenko i-a dedicat o evocare poematică. Interesat de marile curente literare, a scris, în 1888, Ceva despre clasicism și romantism, o încercare de definire a celor două curente și temperamente artistice, pornind de la sintezele lui H. Taine și H. Heine. Realismul romancierilor din secolul al XIX-lea, numit spre sfârșitul secolului „naturalism”, rămâne cel mai apropiat de gustul și preferințele sale (O problemă literară, 1895, Țăranul în literatură, 1897), dar
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
sfera culturii laice, mai aproape întrebărilor existenței, neliniștitoare. Într-o stare de spirit ce se stabilizează cu trecerea timpului pe linia fragilă dintre așteptare și dezamăgire și care minează încet acel optimism delicat, ce s-ar putea bănui ca aparținând temperamentului său, mitropolitul se stingea curând, la Zolkiew. Ctitor al tiparului, înnoitor al cultului, promotor al culturii și literaturii în limba națională, D. reprezintă în Moldova, în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, asemenea cronicarului Miron Costin, o conștiință
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
Pascaly. A înființat ea însăși o companie dramatică, Teatrul Tineretului. Era membră a Societății Dramatice. În „Românul” a publicat articole privind Teatrul Național. Preocupată de situația femeii în societate, ținea conferințe la Ateneul Român pe teme de instrucție și educație. Temperament activ, militant, F. a condus, din 1878 până în 1881, „Femeia română”, publicație care susținea lupta femeilor pentru drepturi cetățenești. În 1871 F. a publicat un volum intitulat Poezii și proză. Versurile, banale și naive, imnuri mai ales, elogiază evenimente politice
FLECHTENMACHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287018_a_288347]