1,314 matches
-
căuta sens unde nu există nici unul: acest secol, acest pluton de execuție, Împlinind fără Încetare ordine și, din nou, pregătit să decimeze, a dovedit, așa a fost să fie, că a zecea parte a fost să mi se Întâmple mie”. Terifiantele secvențe devin, nu o dată, oglinda inevitabilă și perpetuă În care ne recunoaștem, brusc. Femeia cheală, În rug roșu... Nici după oroare și tragedie, naratorul lui Kertész nu are o relație confortabilă cu evreitatea sa, chiar dacă nu o mai ignoră, refuză
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
propria formă, ca să poată continua, „oricum și dincolo de orice”, adresându-se oricui și nimănui, „pentru cel care există și cel care nu există, pentru cei care se rușinează de noi și (poate) pentru noi Înșine”. Scrisul poate fi astfel de terifiantă Încercare, Încurajatoare tocmai prin luciditatea extremă, copleșitoare, nu o dată insuportabilă, prin vitalitatea morbidă și depotrivă stenică a interogației. Textul lui Imre Kertész, de o urgență și acuitate pe măsura temei, se centrează pe adevărul cristalin și negru al premisei malefice
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
râvnească, În vreun fel, câștigarea sau dominarea cititorului. În text și În subtext, autorul rămâne egal cu sine și cu adevărul său, indiferent, s-ar zice, la ecou, chiar dacă se adresează, vizibil, unui lector virtual și fratern. Adevărul său este terifiant (n-am greși, poate, numindu-l Auschwitz, deși ar fi, probabil, o simplificare), dar asimilarea și transmiterea „eului” către receptor este senină, cordială, chiar afectuoasă. Paradoxul se poate citi și În omul Kertész, de o constantă afabilitate, gentil și glumeț
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a întâmplat în noaptea de 21 spre 22 dec). Casian Maria Spiridon își amintește că preț de 10 minute, cât a ajuns în fața complexului Super Copou, nu a aflat că Ceaușescu fugise . “Eram descheiat la pantofi, fără șireturi, (ce amănunt terifiant!) În dreptul librăriei m-am oprit mirat văzând pe cineva care devasta rafturile și rupea cărțile scrise de dictator și “Omagiile” L-am recunoscut pe George Pruteanu (actualul senator PNȚCD) cu care eram prieten . De la el am aflat că se sfârșise
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
Odată cu timpul și apa) este una teatrală, livrescă, provenită din „singurătatea și tristețea profundă / și calmă a numerelor”. Spirit cartezian bântuit de neliniști abstracte, autorul își potolește setea bând din „spaima exactă și deplină a lucidității”, de unde apariția unor viziuni terifiante, trimițând la tema romantică a poetului damnat: „și sufletul meu a văzut îngerii / sunând dintr-o trâmbiță neagră / peste împărăția deșartă / a cifrelor nopții / și s-a prăbușit asemenea lor / asemenea îngerilor / în prăpastia neagră.” Deși volumele de început stau
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
soția sa, Lucreția, copiii Ioan și Ana) ceea ce naște în chip neverosimil atât gesturi combative - autoizolare, adoptarea unei înfățișări de estropiat sau, încă mai direct, construirea unei biserici (construcție abandonată pe parcurs) -, cât și o spaimă ce-i provoacă halucinații terifiante. Nici reacțiile personajului colectiv reprezentat de locuitorii urbei de pe malul Oltului nu sunt întotdeauna cele firești. Mai complex este Fântâna cu chipuri, roman-eseu, roman al procesului de creație. Aproape toate figurile au un dublet fictiv sau trimit la un spațiu
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
însă prin nuanțare și mai cu seamă prin interpretarea stilistică originală. În proză, este un imagist care intuiește și stilizează poetic realitatea, fantasticul, cultivă plasticitatea și muzicalitatea limbajului. Obișnuitul, realul se transfigurează metaforic, hiperbola tinde spre hieratic sau dă contur terifiantului și patologicului. Cea dintâi nuvelă a sa, Sultănica (1885), drama unei fete de la țară, mistuită de dragoste și amărăciune, dar și Bunicul, Bunica evidențiază una dintre paradigme: univers patriarhal, lume pură, mirifică, cu eresuri și mistere, legi și soroace, în
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
fiind conștient, în chip dramatic, de predarea busolei valorice: „Am și hulit, / și mi-am sculptat din clipă zei, / voi știți mai bine ce-am iubit, / prieteni, prietenii mei” (versuri apărute postum). Din mormanul de discursivități teziste se salvează imaginile terifiante din poemul Războiul (1954), poemele finale din Vis planetar și elegiacele versuri din Șarpele fantastic (1965), poezia locurilor natale din Poveștile bălții (1959), ca și un număr remarcabil de erotice, cutreierate de himera Neranțulei și a Chirei Chiralina - figuri ale
DRAGOMIR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
se Îndepărta tot mai mult de adecvarea ei la ceea ce se numește „norme estetice”. Estetica baumgarteniană, un capitol de psihologie senzualistă Într-un secol materialist, al XVIII-lea, urmată de cea a lui Edmund Burke, cel care echivalează sublimul cu terifiantul și anticipează astfel prescripția unei literaturi care trebuie să șocheze, alcătuiește Însă un set de principii laxe, pentru că dependente de senzorial; estetica este o „știință” a trupului În mult mai mare măsură decît a intelectului; apare, În același timp, ca
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
simțul dreptății, comportamentul primitiv, de ființă ancenstrală, telurică, în Taica, fiul își clamează la rândul său dorința aprigă de a răspunde necesităților vitale (Mi-e foame, mi-e sete!). Spaima organică în fața intemperiilor care opresc rodirea pământului provoacă o viziune terifiantă a efectelor secetei, plasticizate într-un tablou apocaliptic (Foamete), așa cum lipsa mijloacelor de subzistență în mediul urban îl face să arunce diatribe și blesteme grele asupra orașului (Fapte diverse). Rostirea țărănească sau suburbană, cu inserții dialectale, aspră, dură, uneori trivială
CREVEDIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
și deputat al județului Putna (avea moșie la Doaga), iar în 1860, membru al Comisiei Centrale de la Focșani. D. este autorul unor modeste încercări poetice, apărute la Iași, în culegerea Ziorile (1854): fiziologii, cugetări sceptice, mici scene epice cu figurație terifiantă, epistole al căror model vizibil e Gr. Alexandrescu (Epistolă către duh). El nu adaugă nimic nou motivelor în circulație, moralizează continuu sau demască racilele vremii. Un satiric curajos, cu limbaj direct și viguros („la răi să dau oglinda câteodată în
DASCALESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286693_a_288022]
-
recursul la referințe din spațiul modernismului autohton. Puternicul lor caracter de stranietate, amorsat într-un spațiu al angoasei, în care logica sensibilității comune se frânge și se retrage pentru a lăsa loc inciziilor metaforice în carnea unui existent nesigur și terifiant, nu este epuizabil prin invocarea experiențelor suprarealiste care își trăiesc în perioada imediat postbelică o a doua viață (Paul Păun, Gherasim Luca, Gellu Naum): „Pe dunele verzi de calcar va ploua astănoapte/ Vinul păstrat până azi într-o gură de
CELAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286157_a_287486]
-
fluent în matca exprimării tradiționale. Sensul este dominat de violența metaforelor șocante, ce vor să sugereze înțelesuri prin simpla înșiruire într-un discurs lipsit de logica frazării inteligibile. Agresivitatea textului încearcă să denunțe un univers existențial maculat, o ordine socială terifiantă, supuse unor interogații vehemente (Razele dor ca roua). Totul în jur pare un fantastic coșmar, transcris în imagini ale abjecției: ochii „dospesc”, „frâiele vomei s-au rupt / lângă haitele în putrefacție”, „odraslele coșmarului inspiră aroma tenebrelor”, „somnul e purtat prin
CHIRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286203_a_287532]
-
sau comunitar. În Cenușa de pe inimă, expresia sentimentului tragic al existenței, prezentă și anterior, atinge o intensitate extremă. Trecerea inexorabilă a timpului devine dureros de evidentă prin lucrarea memoriei, ce aduce secvențe din momentele inaugurale ale vieții, uneori în halucinatorii, terifiante tablouri (Casa, Singur, La vânturat, Coasa), prin vizita Umbrei (îndeosebi sub chipul mamei dispărute) ori prin descrieri ale unor insuportabile torturi mai mult sau mai puțin simbolice (Drumuri, Fântâna, ciclul Marea). Aici C. se apropie uneori de paroxismul din câteva
CHIRIAC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286205_a_287534]
-
pref. edit., Pitești, 2000. Repere bibliografice: Ion Cristofor, Călătorie la capătul coșmarului, TR, 1990, 49; Claudiu Constantinescu, Visul în oglindă, RL, 1991, 12; George Vulturescu, Zona vie, PSS, 1993, 7-8; Simona Sora, Onirism nevrotic, RL, 1993, 25; Const. Cubleșan, Existența terifiantă a veacului, CNT, 1993, 30-31; Gheorghe Grigurcu, Elanul antimetafizic, CNT, 1993, 30-31; Octavian Soviany, Cartea supliciilor, APF, 1993, 9; Romanița Constantinescu, Momeala spaimei, RL, 1994, 7; Carmen Negulici, Medalion Ruxandra Cesereanu, ECH, 1994, 1-3; Radu Andriescu, „Grădina deliciilor”, CL, 1994
CESEREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
înjunghiate, bătute în pari, / scrâșnite ca piatra ce-mprejmuie schitul; / strofe scrise lângă hoți și tâlhari / care înjură de sfinți și dau cu cuțitul”. Accentele argheziene de împotrivire și revoltă se transformă, într-o conștiință anticonformistă și dezabuzată, în viziuni cinice, terifiante, dominate de imagini ale descompunerii și putrezirii ce amintesc de universul poetic bacovian. Ceea ce îl deosebește însă pe C. este discursivitatea, tonul voit prozaic - semne lingvistice ale unei atitudini antipoetice, în care tresăririle vitalității („Poeți! Voi trebuie să agitați lumea
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
Drum bun, Cireșari! (1963), Roata norocului (1965), Teroarea albă (1968). Romanul utilizează schema cea mai exploatată a literaturii pentru adolescenți de pe toate meridianele: un grup de tineri prieteni, în care fiecare este întruparea unei trăsături dominante, este pus în situații terifiante sau aventuroase, care le probează solidaritatea și le facilitează maturizarea. Aventura, cât mai încordată, cât mai cu suspans, se sfârșește întotdeauna glorios. Grupul tinerilor de pe strada Cireșului e alcătuit din Victor - inteligent, cult, hotărât, stăpân pe sine, tipul conducătorului; Ursu
CHIRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286210_a_287539]
-
este o chestiune de ingeniozitate și demonstrație empirică. Teoria nu-și propune să prevadă!”1. * * * O problemă specială ridică „utopismul” gândirii skinneriene. A fost totuși un vizionar sinistru - în ciuda bunelor sale intenții. Aldous Huxley a înfățișat în Brave New World terifianta lume a viitorului preconizată de Skinner, nu numai în manieră romanescă. Romanul lui Skinner, intitulat Walden Two (1948), merită de asemenea să fie citit în paralel cu Science and Human Behavior (1953), pentru a se face o comparație între sistemul
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
sursa și în modelele unei morale laice"27. Sigur, nu absolutizez o asemenea ipoteză; ba chiar voi fi nevoit să aduc în discuție destule cazuri care o contrazic, dar e cert că în iconografia răsăriteană prezența monstruosului, a grotescului, a terifiantului nu poate concura recurența acestora în arta catedralelor gotice, de exemplu. Dar în alegoria lui Cantemir? Lumea din Istoria ieroglifică trăiește și acționează sub spectrul fricii de cel puternic: tiranul are putere absolută și drept de viață și de moarte
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
adevărate, fără a avea totuși intenția de a păcăli"1. Ca ficțiune, SF-ul se înscrie în limitele imaginarului și se distinge, sub acest aspect, de genul fantastic, care trimite la inimaginabil. Și aceasta chiar dacă SF-ul creează uneori situații terifiante să ne gândim, de pildă, la seria Alien și chiar dacă cititorii trec cu ușurință de la un gen la altul. SF-ul se diferențiază și de fantasy, care își trage seva dintr-un miraculos a cărui competență dominantă este cunoașterea și
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
excelent exemplu de ucronie modernă în Roma Eterna (Robert Silverberg, 2004), o ficțiune în care nici creștinismul, nici islamul n-au existat vreodată. La sfârșitul secolului al XIX-lea, asistăm iarăși la apariția mai multor teme importante, printre care aceea terifiantă a sfârșitului lumii (cf. Camille Flammarion, Le Fin du Monde ⁄ Sfârșitul lumii, 1894)23. Departe de Judecata de apoi, diferitele sfârșituri se întemeiază pe datele astrofizice și/sau ecologice. La morte de la Terre ⁄ Moartea Terrei (1910) de J.-H. Rosny
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
imaginează un progres nesfârșit: au loc colonizări, oamenii sunt exploatați, și unii se bucură de asta. Este La Belle Époque. Pasiunea pentru progresul tehnic, care explică în mare parte succesul lui Jules Verne, se va trezi confruntată cu o realitate terifiantă. Cea a folosirii progresului tehnic în slujba războiului din 1914-1918. Fabuloasele mașinării verniene au devenit puternice care de asalt, baloanele de zbor s-au transformat în "baloane militare de observație". Cele dintâi avioane mitraliază, enormele tunuri precum faimoasa "Bertha", nu
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
acea senzație de uimire, prezentă în ideile științifice uneori bizare, dar care îi fac să viseze, și în magia cuvintelor împrumutate dintr-o știință aflată în metamorfoză rapidă, care servește drept garanție imaginarului. Sunt înfățișate cuceriri galactice, realizate grație armelor terifiante, întâlniri cu diferite rase sau mutanți, călătorii printre stele gigantice și sori care apun pentru ultima oară. Se află acolo o dimensiune optimistă, megalomană, o imagistică populară reflectând viitorul dinamismului Statelor Unite din perioada respectivă, ceea ce este curios, deoarece Statele Unite se
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
pe care traumele psihice le exercită în apariția celor mai diverse maladii. Important este că școala germană, solidară cu termenul de psihotraumatologie și conținutul conferit de notabilitățile de pionierat ale domeniului, a contribuit la limpezirea problemelor, dincolo de inerentele dispute. Traumele terifiante, de proporții planetare, semănate de cele două războaie mondiale au pregătit terenul, iar stigmatele psihologice ale veteranilor războiului din Vietnam au alertat inițiativele, așa că sub egida APA (Asociația Psihiatrică Americană), în DSM-III a fost lansat (1978) conceptul de sindrom de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
cu un eveniment traumatic în următoarele condiții: a experimentat el însuși, a fost martorul sau s-a confruntat cu o situație care a atentat la integritatea sa proprie sau a altora, provocând chiar rănirea sau moartea; a reacționat prin frică terifiantă, lipsă de sprijin. B. Evenimentul traumatic este retrăit periodic, în următoarele moduri: prin amintiri chinuitoare și recurente; prin vise repetitive, care reconstruiesc obsesiv experiența respectivă; prin gânduri și sentimente care dau impresia că episodul se va repeta; prin stări de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]