2,202 matches
-
cereri decât putem face față datorită Tigrului Celtic. —Datorită cui? —Tigrului Celtic, explică tânărul, observând că accentul Lisei nu era unul irlandez. Vă amintiți că în perioadele când economiile țărilor precum Japonia sau Coreea se dezvoltau, fenomenul purta numele de Tigrul Asiatic? Bineînțeles că Lisa habar n-avea de asta. Cuvinte precum „economie“ o lăsau rece. Tânărul a continuat: — Și acum, că economia Irlandei explodează, i s-a spus Tigrul Celtic. Ceea ce înseamnă, spuse el cu cât mai mult tact posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
țărilor precum Japonia sau Coreea se dezvoltau, fenomenul purta numele de Tigrul Asiatic? Bineînțeles că Lisa habar n-avea de asta. Cuvinte precum „economie“ o lăsau rece. Tânărul a continuat: — Și acum, că economia Irlandei explodează, i s-a spus Tigrul Celtic. Ceea ce înseamnă, spuse el cu cât mai mult tact posibil, lucru nu tocmai ușor de făcut, că nu avem nevoie de publicitate gratuită. —Bun, spuse Lisa plictisită și închise telefonul. Mulțumesc pentru lecția de economie. Urmând sfatul lui Ashling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
rând în broască, până când una se potrivi și mecanismul cedă cu un clic ascuțit. Am pătruns într-o odaie încinsă și întunecoasă. Lee aprinse becul din tavan și lumină un pat lat acoperit cu animale din pluș - ursuleți panda și tigri. Cuibușorul duhnea a transpirație și un soi de miros de medicamente pe care nu știam de unde să-l iau. Am strâmbat din nas, iar Lee mă lămuri. — Vaselină și cortizon. Poponarii o folosesc drept lubrifiant pentru cur. Aveam de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
faceți asta pentru nimeni. Zâmbetul lui Miller era categoric obscen. Logan dădu din cap. — Și dacă scrii un cuvânt urât despre inspectorul Insch, te omor cu mâna mea. Miller râse și-și ridică mâinile, prefăcându-se că se predă. — Ușurel, tigrule. Nu-mi vărs amarul pe Dama de la Pantomimă. Ne-am Înțeles. — Ofițerilor de serviciu li s-a spus să-ți răspundă la Întrebări. Atâta vreme cât sunt potrivite. Și polițista aia bine-făcută a ta o să fie și ea aici? — Nu. Miller clătină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
el În farfurie. Vezi tu, am un soi de dilemă morală, ceva-n genul acesta. Logan Îngheță, cu furculița la jumătatea drumului spre gură, cu o fâșie lucitoare de carne de pui așteptând să-i acorde atenția. Știam eu! — Ușurel, tigrule, Îi zâmbi Miller. Dilema morală e următoarea: am o poveste cu un ucigaș, doar că-nseamnă să stric cuiva cariera. Logan ridică o sprânceană. — Ținând cont de ce i-ai făcut inspectorului Insch, mă mir că te-ai mai oprit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
impasibilitate - cu mirosul sângelui și, mai rău, cu mirosul sângelui care se descompune din cauza căldurii soarelui. Animalele percepeau doar atât din moartea care sosea și din cruzii lor zei ai morții: oamenii. Te priveau mereu cu ochi blânzi. Și un tigru îl privise cu pupilele nemișcate, disperat de blânde, când se apropiase de cușca lui la Augusta Treverorum. Tigrul acela venea din Sarmatia și avea o blană deasă, aproape albă, deosebindu-se de tigrii indieni roșcați. Călătorise săptămâni întregi în cușca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
doar atât din moartea care sosea și din cruzii lor zei ai morții: oamenii. Te priveau mereu cu ochi blânzi. Și un tigru îl privise cu pupilele nemișcate, disperat de blânde, când se apropiase de cușca lui la Augusta Treverorum. Tigrul acela venea din Sarmatia și avea o blană deasă, aproape albă, deosebindu-se de tigrii indieni roșcați. Călătorise săptămâni întregi în cușca montată pe un car, străbătând câmpii nesfârșite, mergând de-a lungul unor fluvii imense, și ajunsese în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
priveau mereu cu ochi blânzi. Și un tigru îl privise cu pupilele nemișcate, disperat de blânde, când se apropiase de cușca lui la Augusta Treverorum. Tigrul acela venea din Sarmatia și avea o blană deasă, aproape albă, deosebindu-se de tigrii indieni roșcați. Călătorise săptămâni întregi în cușca montată pe un car, străbătând câmpii nesfârșite, mergând de-a lungul unor fluvii imense, și ajunsese în cele din urmă la Augusta Treverorum, pentru spectaculoasele și sângeroasele jocuri din amphiteatrum. Micul Gajus vârâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
câmpii nesfârșite, mergând de-a lungul unor fluvii imense, și ajunsese în cele din urmă la Augusta Treverorum, pentru spectaculoasele și sângeroasele jocuri din amphiteatrum. Micul Gajus vârâse mâna printre gratii, dar nu reușise să-l atingă. Din colțul lui, tigrul gemuse disperat privind puiul de om; el îi șoptise că era frumos, iar tigrul începuse să-și ridice încet trupul puternic, lenevit, pe labele ale căror gheare se lungiseră prea mult în timpul captivității. Copilul îl așteptase să se apropie ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
urmă la Augusta Treverorum, pentru spectaculoasele și sângeroasele jocuri din amphiteatrum. Micul Gajus vârâse mâna printre gratii, dar nu reușise să-l atingă. Din colțul lui, tigrul gemuse disperat privind puiul de om; el îi șoptise că era frumos, iar tigrul începuse să-și ridice încet trupul puternic, lenevit, pe labele ale căror gheare se lungiseră prea mult în timpul captivității. Copilul îl așteptase să se apropie ca să-l mângâie pe bot, iar el venise, cu geamătul acela răgușit și trist, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pământ; era un tribunus al tatălui său. El se împotrivise, plângând de mânie și lovind cu picioarele în pieptul puternic al ofițerului. Acesta îl încredințase mamei sale, care râsese. Iar printre soldați se răspândise legenda copilului care se juca cu tigrul. Însă tigrul cel mare rămăsese acolo, în cușca lui minusculă, clătinându-se umilit pe labele slăbite, cu ochii lui aurii privindu-l țintă. I-au spus că a doua zi aveau să-l ducă la jocurile din amphiteatrum. Palatele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un tribunus al tatălui său. El se împotrivise, plângând de mânie și lovind cu picioarele în pieptul puternic al ofițerului. Acesta îl încredințase mamei sale, care râsese. Iar printre soldați se răspândise legenda copilului care se juca cu tigrul. Însă tigrul cel mare rămăsese acolo, în cușca lui minusculă, clătinându-se umilit pe labele slăbite, cu ochii lui aurii privindu-l țintă. I-au spus că a doua zi aveau să-l ducă la jocurile din amphiteatrum. Palatele de pe apă Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Caepio, urmașul unor consuli; iar la puțin timp după aceea, Cornelius Cinna, a cărui familie fusese aliata lui Caius Marius; și Valerius Soranus, un nobil samnit. Toți au fost descoperiți și uciși. Augustus a spus că se simțea ca un tigru pe o stâncă, înconjurat de o haită de molohi: și a căsătorit-o la Julia cu cel mai bun prieten al lui, omul care îl ajutase să cucerească imperiul, tatăl meu. Amiralul Marcus Vipsanius Agrippa era trecut de patruzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aceea echivala cu o poartă deschisă spre putere. „Și-a pierdut mințile“, se gândea Macro furios în timp ce Tiberius îi expunea bolborosind testamentul acela confuz. „Fiul ucigașilor și fiul celor uciși. Vrea să pună în aceeași cușcă un șarpe și un tigru...“ În sinea lui râdea, mânios. „Asta înseamnă război civil.“ Ca urmare, în timp ce Tiberius vorbea, Macro aduse la căpătâiul lui un faimos medic roman. Despre acesta se povestea cu sarcasm că, după ce se închisese cu signator-ul, notarul, în camera unui senator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Euthymius declară râzând: — Oamenii mei or să-și piardă mințile la auzul unui asemenea proiect. Mâine mă duc la Misenum și le spun: „Băieți, mergem pe un lac să construim două corăbii de marmură“. VI CAMERA SECRETĂ „Puterea e un tigru...“ Febra — Nu mi-am riscat viața în fața lui Tiberius ca să ajung să-i cer băiețandrului ăstuia o audiență prin mijlocirea unor sclavi egipteni, le spuse furios Sertorius Macro oamenilor săi de încredere. De la o zi la alta, el, care visase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
curaj și demnitate; fusese mai puternică decât soțiile senatorilor. Aceștia erau primii morți din timpul domniei lui, primii oameni pe care el îi dorise morți. Pietre căzute pe drumul său. „Thrasyllus nu mai poate profeți nimic. Iată puterea - e un tigru.“ Drusilla Într-o jumătate de oră, întreaga Romă află despre căderea lui Sertorius Macro și despre moartea lui. Callistus povesti că oamenii ieșiseră speriați pe străzi. Dar pentru că Macro inspirase numai teamă, fiind legat în amintirea poporului, încă din vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
demonul puterii erau în chip lucid, orgolios orbi la suferință, indiferent dacă era vorba de o victimă lipsită de apărare ori de sute de mii de condamnați ce piereau de foame într-un asediu. O cruzime inimaginabilă... „Puterea e un tigru.“ Acum i se părea că aude niște glasuri ridicate. În noaptea mută se înălțau, la răstimpuri, strigăte ce se amestecau cu zgomotul apelor fluviului, care, umflate de ploaie, se izbeau de maluri. Un om striga, la început parcă din dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
greșeală, în cazul lui?“ Din acel moment, Callistus devenise intermediarul atotputernic - singurul în întregul imperiu - între vinovații înspăimântați și Împăratul furios. „Cum au condus cei dinaintea mea, Julius Caesar, Augustus, Marcus Antonius, Tiberius și Cleopatra, singura femeie, o leoaică printre tigrii aceia?“ Augustus reușise să potolească hidra cu șase sute de capete timp de peste patruzeci de ani. Își construise o fortăreață invizibilă: legi, regulamente, concesii, interdicții, alianțe, garanții, controale. De-a lungul secolelor, toate acestea aveau să devină cea mai înaltă școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tine, care deții puterea, și ceilalți nu e o relație între niște ființe umane.“ Care tiran mergea travestit pe străzi și prin taverne, ca să afle ce credeau cu adevărat oamenii despre el? Își îngropă fața în pernă. „Puterea e un tigru“, își spuse disperat, „care stă ghemuit singur pe o stâncă, în timp ce o haită de dulăi latră în juru-i“. Cu ochii închiși, căută întunericul unde dispăruse umbra tatălui său. Vorbea cu el, sau își închipuia că gândurile sale ajung undeva, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vei păși tu când vei coborî nu era terminat; am poruncit să-l facă. Și am mai poruncit să se graveze numele meu pe el. VII A DOUĂZECI ȘI PATRA ZI A LUNII IANUARIE, ÎN SALA ISIACĂ ...puterea e un tigru ghemuit, singur, pe o stâncă... Subtila artă a dezinformării „Ce greșeală am făcut în acea zi de martie“, se gândea senatorul Valerius Asiaticus privindu-și prietenii care discutau agitați. „Am ascultat de vorbele unui bețiv vulgar ca Sertorius Macro și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tâlhari, în principi, în fiare, ce povestea viața unui tâlhar crud, avid de bogății, care își pierdea viața ad bestias, fiind dat ca hrană fiarelor. Un joc pe jumătate infantil, pe jumătate înspăimântător, cu mimi travestiți în urși, pantere și tigri care, prefăcându-se că mușcă și zgârie, dansau în jurul trupului gol, lipsit de apărare și tremurând al condamnatului. Împăratului îi plăcea fantezia aluzivă a spectacolelor cu mimi, capabile să exprime orice emoție prin simplele mișcări ale corpului. Tuturor li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îi șopti: — Ce-ai putut să afli despre mesajul de la Iunit Tentor? La gât purta, ostentativ, celebrul lanț de aur. Împăratul privi în jur, la oaspeții săi, și surâse. — Ți-am spus, și știi și tu, că puterea e un tigru... Puterea ești tu, răspunse Herodes patetic. — Un tigru ghemuit singur pe o stâncă, spuse Împăratul privind din nou spre oaspeți, care îi întorceau zâmbetul, în timp ce o haită de dulăi latră în juru-i - luă o înghițitură de vin. Și de departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mesajul de la Iunit Tentor? La gât purta, ostentativ, celebrul lanț de aur. Împăratul privi în jur, la oaspeții săi, și surâse. — Ți-am spus, și știi și tu, că puterea e un tigru... Puterea ești tu, răspunse Herodes patetic. — Un tigru ghemuit singur pe o stâncă, spuse Împăratul privind din nou spre oaspeți, care îi întorceau zâmbetul, în timp ce o haită de dulăi latră în juru-i - luă o înghițitură de vin. Și de departe, pe cai - continuă, observând spaima care se așternea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că era singurul prieten al Împăratului căzut. Duse trupurile în Horti Vaticani, în fața înaltului obeliskos, puse să se ridice pentru toți trei un rug funebru și îl veghe tăcut în noaptea aceea de ianuarie, cu vânt puternic. „Puterea e un tigru, singur pe o stâncă...“, se gândea privind focul. Rugul ardea repede din cauza vântului; bucăți de lemn ars săreau de jur-împrejur. În aceeași noapte, cohortele înconjurară și curățară Curia; odată cu lumina noii zile, senatorii își reluară locurile și cele două vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fi condus bombardierele cu torpilă care scufundaseră vasele Repulse și Prince of Wales. Poate că, după terminarea războiului, avea să intre În rîndul Forțelor Aeriene Japoneze și va purta semnul Soarelui-Răsare brodat pe umeri, ca piloții americani care zburaseră cu Tigrii Zburători și purtaseră pe gecile de piele steagul Chinei naționaliste. Deși Își simțea picioarele grele, Jim continua să stea În spatele cabinei șoferului, În timp ce goneau spre porțile lagărului de concentrare de la Woosung. În mintea lui, imaginea avionului japonez din cîmpia Yangtze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]