1,581 matches
-
zbuciumul, nu numai în calitate de tare care o mistuie, ci și în calitate de virtuți menite să favorizeze conștientizarea și elucidarea. Ea nu ar putea renunța la ele fără să se prăbușească. Însă ea nu poate nici să nu ia în seamă mesajul tihnei și al izbăvirii. Ea le poate atrage și integra în dialogica sa. Prima Renaștere era deschisă tuturor orizonturilor lumii sale. Cea de-a doua Renaștere nu va putea fi altfel decît deschisă tuturor orizonturilor Lumii. Europa democratică Europa nu s-
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ca orice alt cuvânt, în dicționarul general al limbii. Acesta-i răspunsul! Dan C. MIHĂILESCU Prelecțiunea "Literatura română după 1989" 21 martie 2008 "A venit timpul revalorizării istoriei literare" În luna martie a anului de grație 2008, un ceva din tihna înțeleaptă a Casei Pogor a fost silit să-și caute de treabă printre manuscrise, obiecte de demult și priviri de muzeografi visători. Asemenea unei vagi și plăcute dureri reumatice, a sosit la Iași Dan C. Mihăilescu, cu o prelecțiune incitantă
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
socotește nebunie orice salt peste umbra proprie și peste condiția naturală, printr-un sarcasm al fanteziei, revelator în peripețiile imaginate, dar și prin iluzia esențial orientată că viața după capriciul poftelor ar fi mai frumoasă decît viața cu strădaniile și tihna ei modestă." Călinescu încadrează firesc, atît pe Ion Luca cît și pe Mateiu în tagma balcanicilor "cu îndepărtat sînge grecesc sau vag peninsular", cu atașament pentru măscări și bufonerii și pentru lumea unei bigamii tihnite, motivînd cel puțin în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Stai, mă, stai că mai am ceva pentru tine, Îi zise bătrânul, mângâind dulăul pe frunte și mai scoase din sacoșă lui o bucată de șuncă. Dulăul o luă cu sfială și se depărtă de masă ca să-și mănânce În tihnă ultimul dar, apoi plecă după ce mai privi o dată În ochii bătrânului. Cine știe de când n-o fi mâncat, bietul de el! Îl căină bătrânul. Am Încercat apoi să leg vorbă cu bătrânul. Vorbăreț de felul lui, Îmi spuse cu de
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
goluri de pe foaie și să imite scene de viață, acolo unde nu se află așa ușor o povestire, ci discuții; trebuie deci, din când în când, ca în cărți să se dea cuvântul oamenilor; contactul direct este economie și multă tihnă (mai mult pentru autor decât pentru cititor). (Blanchot, 1959: 208-209) Categoriile utilizate în general sunt lipsite de claritate. Astfel, nu există nicio diferență din punct de vedere structural, între Dialogurile lui Platon și Dialogurile morților semnate de Lucian Fénelon sau
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
fără să le frîngă, să se poată prinde pentru a imagina altele pentru ca apoi să le întindă în alte direcții chiar diferite, în așa fel ca opera mea să pară perfect țesută și să stau cu pîntecele meu 2 în tihnă ascuns, să-mi pot atrage prada o voi, cititorilor, atenție la cititorii mei ca să vă devorez apoi în tăcere (asta înseamnă glorie)... Da, dintr-o dată, dintr-un colț al camerei iată-mă cum cu pași mari mă reped către voi
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
parabolă, în special spre a-i folosi unui anumit novice ce era prezent, care se considera prea înțelept și îndrăznea să se amestece în treburi ce nu-l priveau. «Un țăran - a spus -, auzind că în paradis era foarte multă tihnă și multe plăceri, a plecat în căutarea sa, să vadă dacă putea cumva să intre în el. Când în cele din urmă a ajuns la poartă, l-a întâlnit pe Sfântul Petru și l-a întrebat dacă putea să intre
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
vorbesc de rău felul în care mi-am dus viața. De fapt, nici n-a fost altceva decât străduință și muncă și pot liniștit să spun că în cei șaptezeci și cinci de ani n-am avut măcar patru săptămâni de adevărată tihnă. Era întocmai ca și când ai rostogoli neîncetat o piatră care trebuia mereu și mereu ridicată" (Johann Peter Eckermann, Convorbiri cu Goethe în ultimii ani ai vieții sale, în românește de Lazăr Iliescu, prezentare de Al. Dima, E.P.L.U., București, 1965, p.
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
casei se întindea până în fundul grădinii lui Țuți, care stătea pe strada Arapului. După ce se înnopta, mergeam pitiți printre meri, spre unul, care era văratic și avea merele foarte dulci. Ne umpleam sânul cu mere, pe care le mâncam în tihnă apoi, ascunși în tufele de cătină. O dată, Popa Nebunu era cât pe ce să ne prindă. A observat că mărul acela văratic se cam golise și sa pus la pândă. Când să ne cățărăm în pom, hopa și el cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
un săculeț cu făină și un pumn de sare. Aveam niște scule de pescuit rudimentare, dar eram fericit, fără aparat de ras și radio, cu o barbă de vreo opt zile, bronzat, coșit de țânțari și cu ochii sclipitori de tihnă. Mi se terminase bateriile de la lanternă, mi se terminase și carbidul de la lampă, dar mă obișnuisem să văd totul prin întuneric, și vag, la lumina pâlpâindă a focului aproape stins. Era totul normal, cum nu se mai poate mai frumos
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și, blând, reluă șirul vorbelor: — Sfinția ta, încuviințează să poruncească dumnealui beizadea Ștefan aprinderea făcliilor, deși îmi pare rău că n-o să pot vedea prin fereastră cum își aprinde cerul stelele una câte una. Ah, dor mi-a fost de tihna asta... Mi-e sufletul încă greu de atâta veghe, păzind să ghicesc dincotro pândește primejdia și vânzarea. Mitropolitul ridică dreapta a binecuvântare, în timp ce stânga punea orânduială în pletele colilii ce ieșeau subțiri ca un fuior de borangic de sub mitra împodobită
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mă încearcă somnul. Gherasim ridică privirea spre cerul senin, oftă și continuă. Încă nu a trecut de amiază, drumul este bun, am putea iuți pasul dobitoacelor, dar îmi place răgazul acesta care vine să se sălășluiască între noi, aducător de tihnă. Frumoasă viață ai dus, măria ta, câți ani aveai când ai ctitorit schitul Sfântului Ștefan de la Hurezi? — Știu eu, nici douăzeci cred. Îl găsești frumos? — La Hurezi totul este frumos, și biserica lui vodă, și bolnița doamnei Marica, și schitul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în care se lua ceva din dulap; singura mobilă de acest fel din casă se afla în dormitor. Vizitatorii, deși mai puțin numeroși, căpătaseră noi tabieturi, și, împotriva tuturor speranțelor Lousiei, nu șovăiau, spre a putea flecări cu Jonas în tihnă, să se întindă pe patul conjugal, până când veneau și copiii, să-și sărute tatăl. "Arată-ne tabloul!" Jonas le arăta tabloul la care picta și-i săruta cu dragoste. Când îi trimitea din cameră simțea că inima lui le aparține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
nici măcar cum să înceapă vorba, deși în sufletul lui totul era foarte limpede. Popa rămase în picioare câteva clipe, așteptând bănuitor, apoi se lăsă pe un scaun de paie, la o distanță potrivită, și murmură: ― Aici putem vorbi, Apostole, în tihnă... ― Și fără primejdie! adăugă Bologa, vesel că a izbutit să-și smulgă un crâmpei din cuvintele care-i strângeau în chingi sufletul. Preotul se rușină de propria-i bănuială și zise cu o amărăciune sinceră: ― Omul care a suferit cât
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
barem ești sănătos acuma? Îmbrățișă zgomotos pe Apostol, copleșindu-l cu întrebări. Era puțin slăbit la față, numai bărbuța de milițian părea mai blondă, mai rară și mai neîngrijită. După câteva minute, Bologa îl pofti dincolo, să vorbească mai în tihnă. Acolo găsiră pe Ilona, care nu mai lăsa pe Petre nici să intre în odaie, geloasă și dornică să-și servească ea singură logodnicul și să-l îngrijească. Klapka, văzînd-o, nici una, nici două, o luă ștrengărește de gușă, alegîndu-se cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să continue, dar hurducăturile îi schilodiră cuvintele, silindu-l să tacă. În cele din urmă, temîndu-se să nu-și fi sângerat limba, începu să scuipe ascuțit spre gârla din dreapta drumului, întocmai cum fac soldații când au răgaz să fumeze în tihnă. Zgomotul roților și hurducăturile desțeleniră gândurile lui Apostol. " Azi la nouă era să osândesc iarăși... Acum alții mă vor osândi pe mine! își zise dânsul, fără frică, ba chiar cu un fior de plăcere, urmând numaidecît: Oare cine mă va
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de amintiri picante, bătrânețea este năclăită de frig și de igrasie. Cotropitorii stăpânesc spațiul, dar nu pot controla timpul. Prezentul se zbate între memorie și speranță. Clipele trăite intens se constituie în viitoare amintiri. Omul contemporan este răstignit între memoria tihnei pierdute și speranța spulberată a pământului făgăduit. Bătrânețea este ultima ecluză spre infinit. Nu poți aplica trecutului standardele viitorului. La bătrânețe simți cum îți crește o stâncă în spate. Amintirile sunt rădăcini, nu aripi. Tinerețea este vârsta visurilor, bătrânețea - a
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
am privit către el ca și cum m-aș fi trezit dintr-un vis. Pe unde ai umblat, vere? Păi... Sunt sigur că „ședeai la o masă din paltin cioplită cu meșteșug”, colo într-un colț mai umbros, ca să poți privi în tihnă la mușteriii hanului tocmai când poiana își dezvelea obrazul înflorat sub mângâierea lunii, cu chip rumen, abia răsărită... Și cine alții dacă nu cotiugaragiii așezați la mese câte doi-trei gustau din ulcelele cu vin sporovăind cu glas domol, obosit... Uite
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
în toate sferele vieții și o democrație autentică. Politețea în dialog În peregrinările mele pe plaiuri moldave, m-am abătut deseori și pe la Cordărenii bunului meu coleg și prieten, poetul Mihai Munteanu. De fiecare dată m-au entuziasmat liniștea și tihna pe care i le oferă grădina mare, inundată de pomi, arbuști și fel de fel de plante care cresc în voie, de-a valma, alcătuind laolaltă un colț de rai în care poetul meditează și își scrie cărțile. Gândurile îi
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
sociologic", față de misticul, esteticul și religiosul primei accepții. Fericirea pe care oamenii o caută îndeobște n-are nimic de-a face cu experiențele extatice, extreme. Dimpotrivă, e vorba 309 de faimoasa "aurea mediocritas" a antichității, de cultivarea grădinii proprii, de tihna și pacea unei vieți înțelepte, potrivite omului, lipsite de zbucium și de excese. în acest sens filozofii invidiau viața simplă și mulțumită a păstorilor, împlinirea celor ce n-au ambiții mari, ci se mulțumesc cu ceea ce le aduce clipa. Dacă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
încât unele persoane se răsucesc și se zvârcolesc toată noaptea. Visele trăite intens și coșmarurile pot fi atăt de obositoare mental, încât să vă treziți mai puțin odihnit decât atunci când v-ați culcat. Chiar și atunci când cineva se odihnește în tihnă într-un scaun cu ochii închiși, mintea hoinărește aiurea se umple cu ipoteze fără sens și vibrează cu electricitate statică cerebrală. Doar după ce ați început un program regulat de meditație, veți reuși să începeți să realizați cât de greu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
fiind, dacă nu se petrece în cele de nescris ale noastre, rămâne ferecată și fără rod. îi mulțumesc mamei mele, primul cititor, ca întot deauna, și primul critic, neasemuit, care, ferindu-mă de multe griji, mi-a dăruit răgazul și tihna pentru a așeza în scris această carte. Lidiei Bodea, pentru darul de a fi al doilea lector - virtuoz, iscusit și rafinat, pentru primenirea și împlinirea textului, prin publicarea lui, și, cum altfel, pentru bucuria unei prietenii aparte. Cum aș putea
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
popor, în vol. Despre preoție, p. 162) Credința dreaptă - batjocorirea și prigonirea ei „Dumnezeu îngăduie în multe împrejurări să se ducă război credinței Lui adevărate și apostolice; dar lasă totodată ca ereziile și elinismul să se bucure de liniște și tihnă. Pentru ce? Ca să afli și slăbiciunea dușmanilor acelora, că se distrug de la sine, fără să le facă cineva vreun rău, dar ca să cunoști și tăria credinței prigonite, ca să vezi că se răspândește chiar prin cei care o împiedică”. (Sf. Ioan
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Vai de voi, ereticilor! Sunteți mai nenorociți chiar decât păgânii! Pe păgâni îi așteaptă negreșit dincolo chinurile iadului; dar cel puțin au aici, pe pământ, o oarecare plăcere: că se căsătoresc, că se bucură de averile lor și de toată tihna și desfătarea date de viața aceasta pământească. Voi însă vă chinuiți și suferiți și aici, și dincolo: aici, pe pământ, cu voia voastră, dincolo, pe lumea cealaltă, fără voia voastră. Păgânii nu vor primi nici răsplată, nici pedeapsă pentru post
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
mare glorie a fost, hotărându-și astfel moartea, omorârea lui Hector. Pe care nu l-a omorât pentru faimă, ci ca să l răzbune pe Patrocles, care i-a fost mai drag, până la urmă, și decât gloria și decât orice înlesnită tihnă în Ftia, lângă Sperheu, în umbra Pelionului, lângă tatăl lui bătrân și fără putere. E bine ca toate acestea să fie luate în socoteală atunci când, mai târziu, voi vorbi despre caracterul atipic al lui Ahile ca erou homeric. venit la
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]