1,242 matches
-
cel mai scurt din cele cinci concerte pentru pian finalizate ale sale, având o durată de doar 15 minute. Concertul este orchestrat pentru piculină, 2 flauturi, 2 oboaie, 2 clarinete, 2 fagoți, contrafagot, 4 corni, 2 trompete, 3 tromboni, tubă, timpane, percuție și coarde. Concertul pentru fi divizat astfel: Prima și ultima secțiune au o legătură tematică între ele deorece concertul începe și se încheie cu aceeași temă în Re bemol major. Secțiunea mediană (Sol diez minor) este mai întunecată dar
Concertul pentru pian nr. 1 (Prokofiev) () [Corola-website/Science/329897_a_331226]
-
și contrabasist italian. A fost un virtuoz al instrumentului său, fiind supranumit "Paganini al contrabasului". Născut în Crema, Lombardia, Bottesini a învățat bazele muzicii de la tatăl său, un clarinetist desăvârșit și compozitor, și de la o vârstă mică a interpretat la timpane în Crema cu Teatro Sociale înainte de a împlini vârsta de unsprezece ani. A studiat vioara cu Carlo Cogliati și ar fi continuat să studieze acest instrument dacă nu intervenea un fapt ieșit din comun. Tatăl său dorea să îl inscrie
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]
-
Serghei Koussevitzki, cu Marcel Darrieux în calitate de solist. Igor Stravinski a avut debutul său ca dirijor în cadrul aceluiași concert, dirijând Octetul pentru Suflători. Concertul este orchestrat pentru 2 flauturi, piculină, 2 oboaie, 2 clarinete, 2 fagoți, 4 corni, 2 trompete, tubă, timpane, tobă mică, tamburină, harpă, coarde și vioară solo. Concertul este structurat în trei părți: În ciuda evenimentelor care au dus la abdicarea Țarului Nicolae al II-lea și în cele din urmă la Revoluția din Octombrie, 1917 se va dovedi a
Concertul pentru vioară nr. 1 (Prokofiev) () [Corola-website/Science/329946_a_331275]
-
capelei. Partea interioară a ușii de la intrare este acoperit cu stuc. Cadrul pictat prezintă coloane de culoare roșie pe un soclu înalt, cu capiteluri de culoare gri. Stema orașului Salzburg și cea a lui Leonhard von Keutschach sunt reproduse în timpan sub mitră. O caracteristică specială a stemei este napul și el poate fi întâlnit în multe locuri din cetate ca un semn al activității de construcții a prințului-arhiepiscop Keutschach. În peretele de nord al capelei există două deschideri care făceau
Castelul Hohensalzburg () [Corola-website/Science/328198_a_329527]
-
Ferde Grofé. Lucrarea este compusă pentru două flauturi, piculină, două oboaie, corn englez, două clarinete în Si bemol, un clarinet bas în Si bemol, doi fagoți, patru corni francezi în Fa, trei trompete în Si bemol, trei tromboni, tubă, trei timpane, percuție (tobă mică, tobă mare, glockenspiel, xilofon, talgere, trianglu și gong), coarde și pian solo. Concertul este structurat în formă clasică de trei părți: Prima parte debutează cu lovituri de timpan și este introdusă materialul tematic principal. După o introducere
Concertul pentru pian (Gershwin) () [Corola-website/Science/328341_a_329670]
-
trei trompete în Si bemol, trei tromboni, tubă, trei timpane, percuție (tobă mică, tobă mare, glockenspiel, xilofon, talgere, trianglu și gong), coarde și pian solo. Concertul este structurat în formă clasică de trei părți: Prima parte debutează cu lovituri de timpan și este introdusă materialul tematic principal. După o introducere orchestrală intră pianul cu o secțiune solo ce introduce o nouă melodie ce va prezentă în întreaga primă parte. De aici muzica alternează în secțiuni contrastante de grandiositate și delicatețe. Climaxul
Concertul pentru pian (Gershwin) () [Corola-website/Science/328341_a_329670]
-
două lucrări pentru pian și orchestră: "Introducere și Appassionato în Sol minor" (Op. 92) și "Introducere și Allegro Concertante în Re minor" (Op. 134). Concertul este compus pentru două flauturi, două oboaie, două clarinete, doi fagoți, doi corni, două trompete, timpane, coarde și pian. Concertul este structurat în trei părți: Nu există pauză între ultimele două părți ("attacca subito") Schumann a preferat ca în concert lucrarea să existe sub forma a două părți: Cea mai folosită formă este cea de trei
Concertul pentru pian (Schumann) () [Corola-website/Science/328378_a_329707]
-
părți: Nu există pauză între ultimele două părți ("attacca subito") Schumann a preferat ca în concert lucrarea să existe sub forma a două părți: Cea mai folosită formă este cea de trei părți Lucrarea este începută energic de coarde și timpane urmată de un atac în forță și descendent al pianului. Prima temă este introdusă de oboi împreună cu celelalte instrumente de suflat. Tema este apoi preluată de către solist. Schumann oferă o largă varietate a acestei teme. La început o oferă în
Concertul pentru pian (Schumann) () [Corola-website/Science/328378_a_329707]
-
Deși este în măsura de 3/4 Schumann o manipulează în așa fel încât măsura este adesea ambiguă. Piesa se încheie cu interpretări ale materialului precedent înainte să intre într-un final incitant, un final cu un lung tremolo de timpan și un acord imens din partea orchestrei.
Concertul pentru pian (Schumann) () [Corola-website/Science/328378_a_329707]
-
compoziții ale lui Dvořák precum și una dintre cele mai importante lucrări din repertoriul pentru violoncel și orchestră. Concertul este orchestrat pentru două flauturi (al doilea dublează piculina), două oboaie, două clarinete, doi fagoți, trei corni, două trompete, trei tromboni, tubă, timpane, trianglu (doar în ultima parte), coarde și violoncel solo. Concertul este structurat în trei părți: O interpretare tipică durează aproximativ 40 de minute. În 1865, la începutul carierei sale, Dvořák a lucrat la un concert pentru violoncel în La major
Concertul pentru violoncel (Dvořák) () [Corola-website/Science/330022_a_331351]
-
a cincea "Ach, wenn wird die Zeit erscheinen?" se crede că a fost preluată dintr-o altă sursă pierdută iar corul din aceeași parte, "Wo ist der neugeborne König", este preluat din "Patimile după Matei", BWV 247 (1731). Trei trompete, timpane, două flaute, două oboe d'amore, două viori, violă și basso continuo Două flaute, două oboe d'amore, două oboe da caccia, două viori, violă și continuo Trei trompete, timpane, două flaute, două oboaie, două oboe d'amore, două viori
Oratoriul de Crăciun (Bach) () [Corola-website/Science/330209_a_331538]
-
preluat din "Patimile după Matei", BWV 247 (1731). Trei trompete, timpane, două flaute, două oboe d'amore, două viori, violă și basso continuo Două flaute, două oboe d'amore, două oboe da caccia, două viori, violă și continuo Trei trompete, timpane, două flaute, două oboaie, două oboe d'amore, două viori, violă și continuo Doi corni, două oboaie, două viori, violă și continuo Două oboe d'amore, două viori, violă și continuo Trei trompete, timpane, două oboaie, două oboe d'amore
Oratoriul de Crăciun (Bach) () [Corola-website/Science/330209_a_331538]
-
viori, violă și continuo Trei trompete, timpane, două flaute, două oboaie, două oboe d'amore, două viori, violă și continuo Doi corni, două oboaie, două viori, violă și continuo Două oboe d'amore, două viori, violă și continuo Trei trompete, timpane, două oboaie, două oboe d'amore, două viori, violă și continuo
Oratoriul de Crăciun (Bach) () [Corola-website/Science/330209_a_331538]
-
ale schiței orchestrale, dintre care forțele posibile includ: patru flauturi, piculină, patru oboaie, patru clarinete în Si bemol și La, unul dublând clarinetul în Mi bemol, trei fagoturi, două contrafagoturi, patru corni, patru trompete, patru tromboni, tubă, două seturi de timpane, gong, tobă mică, harpă și coarde: vioara I și II, viole, violoncele și contrabasuri. Orchestrația păstrată nu specifică un corn englez sau clarinet bas, tobă mare, talgere sau trianglu, deși Mahler folosea adesea aceste instrumente în simfoniile sale precedente. După
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
timp de la zidirea bisericii. Naosul original prelungit spre est cu 6,30 m, are în continuare o absidă semicirculară nedecroșată (de aceeași lățime cu naosul), despărtiță de naos printr-o catapeteasmă de zidărie deasupra căreia se ridică în pod un timpan de zidărie complet ascuns de învelitoare. În zidăria absidei au fost înglobate ca material de construcție două cruci vechi de piatră, una cu inscripție slavă nedatată, iar cealaltă din anul 1790. Absida are o boltă informă, greu de definit, un
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
Brotăcelul poate fi crescut în acvariu. În captivitate poate trăi până la vârsta de 22 ani. Are o lungimea de 3,5-4,5 cm. Masculul are aceeași mărime ca femela. Corpul este zvelt, oval, capul scurt și rotunjit, pupila ochiului orizontală, timpanul foarte distinct. Limba circulară, liberă și crestată posterior. Pielea este netedă și lucioasă dorsal și granulată pe partea internă a coapselor și pe gușa femelelor. Toate degetele posedă discuri adezive care secretă un lichid lipicios ce îi permite o bună
Brotăcel () [Corola-website/Science/334901_a_336230]
-
sau cu pete cafenii pe un fond galben-roz. Abdomenul este alb. Degetele galben deschis sau roz. Îi este caracteristică o dungă laterală neagră sau cafenie, mărginită deasupra cu alb sau galben, care se întinde de la nări, trece prin dreptul ochilor, timpan și ajunge de-a lungul flancurilor, până la baza membrelor posterioare, unde formează o prelungire orientată postero-anterior. Această dungă separă partea verde a corpului de partea albă. Cromatoforii din dermă prin mișcările lor amiboidale pot să schimbe într-un timp scurt
Brotăcel () [Corola-website/Science/334901_a_336230]
-
lui martie. Are o lungimea de 5 cm. Corpul este îndesat, bufoniform. Pupila ochiului rotundă sau în formă de inimă (cordiformă), limba discoidală și concrescută cu planșeul bucal. Capul este turtit, botul rotunjit. Ochii relativ mici, foarte proeminenți, situați dorso-lateral. Timpanul lipsește. Degetele picioarelor anterioare sunt scurte, rotunjite. Picioarele posterioare mari cu degete scurte, rotunde, turtite și cu membrane interdigitale înotătoare ce ajung până în vârful degetelor. Spatele foarte verucos, acoperită cu numeroși negi, rotunzi sau ovali, proeminenți, de cele mai multe ori cu
Buhai de baltă cu burtă roșie () [Corola-website/Science/335026_a_336355]
-
Până aici exista o ridicare treptată, de aici urmează declinul. Orchestrația lucrării conține pe lângă cvartetul de coarde, patru flaute (două piccolo), două oboaie, corn englez, trei clarinete, patru fagoturi (printre care două contrafagoturi), patru corni, patru trompete, patru tromboane, tubă, timpan, tobă mare, tam-tam, cinele, xilofon, trianglu, două harfe, celestă și orgă.
Castelul Prințului Barbă-Albastră () [Corola-website/Science/332027_a_333356]
-
verde-smarald, cu numeroase puncte punctiforme negre (fiecare solz are o pată neagră). Pileus cu o marmorație neagră pe un fond verde deschis; uneori poate predomina elementul închis, dând aspectul unei marmorații verde deschis pe un fond închis. Laturile gâtului, între timpan și guler, sunt de un albastru-deschis (formând peruzea), gușa însă nu este niciodată albastră. Abdomenul este galben, fără pete, uneori verzui spre flancuri. Uneori zona axilară și o treime din flancuri au o culoare albastră sau albastră-cenușie. Masculii semiadulți păstrează
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
20 m înălțime. Contrar a Sainte-Chapelle din Paris, nu are niciun etaj. Fațada vestică, construită ultima în sec. al XV-lea, este de stil gotic flamboaiant. Pe vârful contraforților se află salamandre și litere „F”, simboluri ale lui Francisc I. Timpanul și stâlpul central sculptat ale portalului au fost eliminate în timpul unei reamenajări în sec. al XVIII-lea. Decorul sculptat exterior datează din perioada 1390-1410. Arhivolta, realizată de sculptori necunoscuți, reprezintă Sfânta Treime cu ierarhia angelică. Interior este compus dintr-o
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
ci lui Johann Baptist Cramer, editorul publicării engleze a concertului. Concertul are o durată de aproximativ 40 de minute. Concertul este orchestrat pentru pian solo, două flauturi, două oboaie, două clarinete în Si bemol, două fagoturi, doi corni, două trompete, timpane în Mi bemol și Si bemol și coarde. Concertul este structurat în trei părți: La fel ca și în cazul celorlalte concerte ale lui Beethoven din această perioadă, prima parte a lucrării este destul de lungă, având o durată de aproximativ
Concertul pentru pian nr. 5 (Beethoven) () [Corola-website/Science/334318_a_335647]
-
care include intrarea principală. Compoziția este simetrică, alcătuită din șapte axe, în șase dintre care sunt amplasate ferestre, iar în acea centrală intrarea de onoare. Ferestrele sunt rectangulare, cu ancadramente în arc ogival, conturate cu o arhivoltă din muluri, cu timpanul opac. Reliefurile care completează ferestrele sunt dominate de motive orientale: lanțul selgiuc, ciubuce în torsadă, arcaturi ogivale, discuri. Ferestrele sunt aliniate vertical cu ferestrele de aerisire a podului, de aceeași lățime și în stil similar, precum și cu ferestrele demisolului. Accentul
Conacul urban al lui Inglezi () [Corola-website/Science/335202_a_336531]
-
pe 4 decembrie 1881 în Viena cu Adolph Brodski în calitate de solist și Hans Richter dirijor. Concertul este orchestrat pentru două flauturi, două oboaie, două clarinete în La și Si bemol, doi fagoți, patru corni în Fa, două trompete în Re, timpane, coarde și vioară solo. Lucrarea este structurată în forma tradițională de concert în trei părți: Nu există pauză între ultimele două părți. Durata tipică a concertului este de aproximativ 35 de minute. Lucrarea a fost compusă în Clarens, Elveția, o
Concertul pentru vioară (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/331535_a_332864]
-
în ultima secțiune "Grandioso". "Un american la Paris" este orchestrat pentru trei flauturi (al treilea dublând piculina), două oboaie, corn englez, două clarinete în Si bemol, doi fagoți, patru corni în Fa, trei trompete în Si bemol, trei tromboni, tubă, timpane, tobă mică, tobă mare, trianglu, talgere, două gonguri, xilofon, glockenspiel, celestă, patru claxoane de mașină trecute La, Si, Do, Re, saxofon alto, saxofon tenor, saxofon bariton și instrumente cu coarde. În 1929 William Daly a publicat o versiune pentru pian
Un american la Paris () [Corola-website/Science/331569_a_332898]