14,383 matches
-
astfel de model, tind să-l reproducă în propria familie. Starea de monoparentitate este adesea receptată ca situație de criză, presupunând măsuri speciale și, ca atare, este înregistrată o retragere pe codurile cele mai tari. În cazul de față, femeile tind să restabilească ordinea pierdută prin dispariția partenerului fie prin înlocuirea acestuia, fie asumându-și ele rolul de pater familias. Relațiile lor cu copiii sunt dificile, dată fiind intersecția de roluri pe care le asumă. Opus modelului patriarhal este modelul partenerial
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de un dezechilibru relațional. Responsabilitatea părintelui singur față de familia sa este îndoielnică, din moment ce nu poate acoperi singur necesarul acesteia. Se recunoaște existența unei neajutorări învățate: cei care au drept experiență de viață situații pe care le-au scăpat de sub control tind să se resemneze cu ideea că acțiunile lor nu pot fi semnificative față de ceea ce trăiesc, nu le sunt utile (M.E.P. Seligman, 1975). Așa se face că sunt cumva pasivi, așteaptă ca ceva să se întâmple independent de ei sau cineva
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
social a abilităților existente. Dimensiunea de gen a modului cum este înțeleasă deținerea puterii arată că bărbații o receptează mai cu seamă pe o coordonată ierarhică (cineva domină, deține puterea, altcineva este subordonat, pentru că are o putere mai mică), femeile tind spre capacitări în rețea, acreditând ideea că pot avea putere deopotrivă mai mulți participanți, iar această putere este direcționată spre realizarea de obiective, spre atingerea unor scopuri, care sunt receptate ca subordonate, asupra cărora se exercită puterea. A deține putere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
al bărbaților singuri 94. Vladimir Pasti (2003, p. 118) arată în acest sens că: Diferența dintre bărbații necăsătoriți și femeile necăsătorite este mult mai mare decât surplusul de populație feminină; rezultă, simplu și oarecum șocant, că în societatea românească bărbații tind spre poligamie, prin căsătorii succesive, în vreme ce femeile sunt împinse spre monogamie prin fixarea într-o singură căsătorie. Aceasta se explică, în principal, prin faptul că femeile rămân cu copii în îngrijire. Față de bărbați, raportarea frecventă este cea a unui dublu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de tatăl singur vor fi accentuate trăsăturile masculine (în conformitate cu așteptările feminismului cultural)98. Ce se va întâmpla atunci când mama singură își crește băiatul, când tatăl își crește singur fata? Ipoteza pe care o avansez este că tipul de educație va tinde către modelul androgin (în concordanță cu feminismul radical liberal). Acest fapt se va datora prezenței nemijlocite a modelului parental (care este ușor de imitat de către copil) și tendințelor de diferențiere, de delimitare față de acesta și de identificare cu persoane de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
diferențe între starea de natură și cea ulterioară contractului social, se observă discrepanțe între descrierile referitoare la femei și cele referitoare la bărbați în cele două situații. Atunci când reproducerea și natura femeilor sunt luate în considerare în context politic, filosofii tind să trateze rolurile femeilor în termeni funcționali și teleologici (Moira Gatens, 2001, p. 78). Astfel, femeile sunt abordate din perspectiva rolului lor reproductiv, care ajunge să fie prioritar și să le domine existența. Pare că se schimbă raportul dintre cauză
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
multe ori, părinții singuri nu se recăsătoresc pentru a-și crește în siguranță copiii 18. O altă vrajă sub care se pot afla femeile părinți singuri este vraja romantismului. Iubirea romantică, armonia de cuplu 19 sunt idealuri spre care pot tinde mai cu seamă oamenii singuri. Aceasta se conjugă cu nevoia de siguranță, de liniște, cu dorita retragere din sfera publică agitată, competițională. Poate chiar șansa de a redescoperi „un sine interior mai bun, pe care l-am pierdut în varii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
etc. Toate acestea conduc la lipsa de șanse reale de integrare socială, la lipsa de oportunități de a obține un loc de muncă și, de aici, la anularea posibilităților de a ieși din starea de marginalizare. Persoanele și grupurile marginale tind, în consecință, să accentueze izolarea și marginalizarea, dezvoltând norme, valori, comportamente și moduri de viață diferite de cele ale colectivității din care fac parte. Faptul respectiv determină și plasarea lor la periferia societății, stigmatizarea, ceea ce îi forțează pe cei în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
valori și socializarea ulterioară, ghidată spre valori și norme aflate adesea într-un raport de opoziție față de primele. Educația pe care părinții intenționează să le-o ofere copiilor lor este puternic marcată de nivelul veniturilor. După o idee bine-cunoscută, părinții tind să reia în socializarea copiilor patternul educațional pe care l-au dobândit în propria copilărie. Dacă aceasta a fost trăită în sărăcie și presupunea anumite strategii adaptative, apare cu o mare probabilitate șansa repetării lor la noua generație. Marginalizarea ajunge
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
prezența majoritară a femeilor ca părinți singuri e rezultatul discriminării lor în viața socială. Părintele singur este ignorat explicit sau implicit atât la nivelul politicilor publice, cât și în cadrul teoriilor politice. Politicile publice (așa cum sunt cunoscute în România de azi) tind să concentreze atenția prioritar asupra spijinului copiilor și sunt configurate ca politici sociale prin care se oferă în mod concret doar modeste ajutoare financiare. Teoriile politice sunt preocupate prioritar de sfera publică. Atunci când sunt recunoscute, la diferențele dintre bărbați și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
al IV-lea. Și de data asta venea fără mască. — În concluzie, zise Olivares. Avem de-a face cu două conspirații. Una urmărind să le dea o lecție anumitor călători englezi și să le ia niște documente secrete. Și alta tinzând pur și simplu să-i asasineze. Despre prima Îmi ajunsese ceva la urechi, după câte Îmi aduc aminte... Însă a doua este aproape o noutate pentru mine. Poate că domnia ta, don Luis, ca secretar al Maiestății Sale și bun cunoscător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Say. Această perspectivă va fi reluată mai tîrziu, mai ales prin Marx și Lenin, dar și prin curentul ultraliberalilor numiți astăzi libertarieni. Dar știința economică a știut să arate importanța intervențiilor și cheltuielilor statului, pentru a influența repartiția veniturilor și tinde spre o anumită justiție socială. Este o idee ce se întîlnește la Stuart Mill, dar și la Sismonde de Sismondi și care s-a răspîndit mai apoi. Dar ches-tiunea rămîne și anume de a ști dacă cheltuielile publice sunt numai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Acțiunea acestor grupuri de presiune vizează în principal apărarea pozițiilor cîștigate sau a intereselor categoriilor economice și sociale pe care le reprezintă. Ele pot acționa direct asupra celorlalți actori menționați, sau prin intermediul mass-mediei și, bineînțeles, al partidelor politice. Această influență tinde să fie instituționalizată. Prin urmare, actori numeroși intervin, în diferite moduri, sub di-verse titluri, în definirea și punerea în operă a politicilor economice. Aceste diferite centre constituie ceea ce numim Stat. Ele se influențează reciproc, suportînd diferite presiuni. Poate fi semnalată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
care cei care cîștigă să-i recompenseze pe cei care pierd în urma unor asemenea decizii politice, un mecanism de compensare a cărui dezvoltare pare însă imposibilă, datorită insurmontabilelor probleme practice. O altă deficiență a sistemului lui Pareto este aceea că tinde să mențină un statu quo în situațiile economice, nepermițînd schimbările bazate pe drepturi politice și sociale, cum ar fi înlăturarea discriminărilor. 6) Analiza cost-beneficiu este o metodă mai obiectivă, frecvent folosită în deciziile referitoare la infrastructura publică. În acest caz
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
piața rămîne ineficientă în fața a două probleme majore: efectele exter-ne și bunurile colective. 4.2.1.1. Randamente crescătoare și concurență imperfectă În activitățile în care randamentele rămîn crescătoare pentru o anumită scară de producție, conform mărimii pieței de satisfăcut, tinde să se instaleze un monopol natural. Acesta practică un preț superior costului marginal și se îndepărtează de optimul lui Pareto. Această situație conduce adesea Statul să naționalizeze monopolul, cu scopul de a evita efectele sale perverse în alocarea resurselor. Statul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
și de principiul raționalității limitate. Acestea, prezente în toate organizațiile și nu doar în administrație, sugerează că guvernele birocratice nu sunt în mod obligatoriu condamnate la ineficiență; rezultă că un efort particular se justifică pentru a evalua politicile. Spre aceasta tinde știința politicilor publice (policy science), care înțelege bine ceea ce astăzi numim știință administrativă. Dar aceste discipline nu sunt încă bine structurate și analiza politicilor publice (politics) rămîne încă larg pozitivă. Efectuată a posteriori, ea tinde să precizeze condițiile de formare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
a evalua politicile. Spre aceasta tinde știința politicilor publice (policy science), care înțelege bine ceea ce astăzi numim știință administrativă. Dar aceste discipline nu sunt încă bine structurate și analiza politicilor publice (politics) rămîne încă larg pozitivă. Efectuată a posteriori, ea tinde să precizeze condițiile de formare și de realizare a diferitelor politici, integrînd abordările în termeni de organizație și de producție de servicii. În particular, ea se interesează de deficiențele constatate în execuția unui program și caută originile acestora. 4.4
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
transportului aerian a fost dere-glementat în 1977. b) Gestiunea externalităților Chiar dacă puterile publice se vor non-intervenționiste, ele tre-buie să promoveze cercetarea și formarea generatoare de efecte exter-ne pozitive pentru ansamblul aparatului productiv. Intervenția Statului este aici indispensabilă, în măsura în care aceste activități tind să pro-fite altora decît celor care le finanțează. Astfel, autoritățile publice păstrează posibilități de a favoriza mediul antreprenorial, prin acțiuni în ma-terie de cercetare-dezvoltare, educație și formare a mîinii de lucru, dar și în materie de dezvoltare a infrastructurilor publice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
de instabilitate și disfuncții cu atît mai jenante cu cît actorii economici sunt mai interdependenți.. Sistemul economic este confruntat cu probleme de deflație industrială. Derapajele au debutat la nivel financiar, dar criza a devenit una profundă, afectind sistemul productiv și tinzînd să distrugă țesătura industrială a economiei, în profitul unei economii virtuale evaluate în performanțe sau contraperformanțe financiare. În concluzie, vedem că soluțiile pur cantitative ale problemelor economice și-au demonstrat limitele. O teorie economică trebuie să-și definească în mod
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
universală. Deși universalul este considerat o valoare pozitivă, orice proiect universal dă naștere la conflicte, pentru că este adesea resimțit, cum e cazul tuturor imperialismelor, ca o tentativă de distrugere a identităților particulare, iar reacțiile pot fi pasionale, destructive. Modelul american tindea către universalizare. Fascinant pentru unii, insuportabil pentru alții, provoacă iată reacții terifiante și numeroase ezitări, însăși ideea de a trăi într-o lume unită, susținută de valori comune, pare acum mai puțin atrăgătoare, chiar repulsivă pentru unii. În fața asaltului de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
picioarele". Într-o anumită măsură, ipoteza lui C. Tiebout asupra caracterului local al bunurilor colective restaurează o anumită concurență între producătorii acestor bunuri. Administrațiile locale ar fi de asemenea confruntate cu un soi de piață, pe care ele trebuie să tindă să-și amelioreze oferta relativă, pentru a nu-și alunga contribuabilii. Dar în acest caz, ca și în altele, concurența dintre actori nu presupune neapărat faptul că populația se va răspîndi într-o manieră omogenă pe un teritoriu dat, datorită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
de redistribuire a veniturilor. Se constată și creșterea redistribuirilor interpersonale, între diferite categorii socio-profesionale, sau a celor interregionale. Dar solidaritatea capătă și forme mai discrete, dar nu mai puțin esențiale. Salariul minim pe economie, de exemplu, asigură o dublă funcție: tinde să evite o prea mare amplitudine a inegalităților de venituri, cu scopul ca modul de viață al celor mai norocoși să nu se îndepărteze prea mult de cel al celor remunerați mai slab; egalizează discret remunerațiile dintr-o regiune, sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
unii preconizează adoptarea modelului anglo-saxon de multiplicare a locurilor de muncă din proximitatea sectorului terțiar, concomitent cu abandonarea, implicită sau explicită, a venitului minim garantat. Logica liberală a pieței muncii integrează deci o nouă formă de solidaritate: împărțirea muncii, ce tinde să înlocuiască forma tradițională de împărțire a veniturilor. Este mai bine, deci, să ne abandonăm pieței? Răspunsul nu poate fi cu totul afirmativ, deoarece această formă de "solidaritate" accentuează polarizarea și, probabil, și tensiunile sociale (vezi anumite orașe americane, sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
scoase în ultimii ani de Editura Polirom face ca mulți autori să-i urmeze modelul de a indica, la cărțile trecute în bibliografie, întâi editura, apoi orașul, chiar dacă alte sisteme internaționale larg răspîndite preferă ordinea oraș-editură. Într-o vreme, se tindea să se renunțe la indicația de editură (ceea ce făcea ca în România comunistă, în care marea majoritate a editurilor erau în Capitală, indicațiile să devină extrem de monotone); în situația actuală, în care există importante edituri transnaționale, orașul e adesea mai
Bibliografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8052_a_9377]
-
română apare pentru prima dată în 1843 în Calendar pentru poporul românesc. Alecsandri e un scriitor angajat, inspirat de marile probleme ale epocii și, în același timp, un artist subtil, observînd lumea înconjurătoare fără scepticism, dar și fără exagerate iluzii, tinzînd în domeniul expresiei spre o senină clasicitate. Pastelurile, o parte din legende și proza memorialistică au rezistat cu succes trecerii timpului. VASILE ALECSANDRI. Anii directoratului la Teatrul din Iași (1840-1842) sunt un exemplu al seriozității și puterii de muncă a
VASILE ALECSANDRI, Google îl sărbătorește la 193 de ani de la naştere by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80571_a_81896]