16,850 matches
-
de mai multe ori pe zi și susține că e un exercitiu bun, care îl menține în formă. Profesorul de matematică Adriana Bittel: - Domnule Brezianu, o dată cu urările afectuoase ale redacției noastre, vă transmit și dorința tuturor de a afla secretul tinereții dvs. longevive. Barbu Brezianu (rîde): - Păi, n-am nici un secret și nici un merit în asta. E o chestiune de genetică. Și de gimnastică mentală. Mintea trebuie mereu ocupată cu lucruri interesante. Sînt, slavă domnului, din belșug. - Pentru mine, interesant ar
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
de sîrmă fiindcă am fost arestat și vîrît la... sîrmă ghimpată. - Ați fost și la Canal, la Midia. Vreți să-mi povestiți? - Nu. Despre asta nu vreau să-mi amintesc acum. Mai bine să trecem din nou canalul înapoi, în tinerețe. Știți ce era gruparea Forum? Ea a fost coagulata în 1931, de Ionel Jianu, după ce Comarnescu se întorsese din America. Ei doi închiriaseră - pe datorie - sala de la Fundația Carol și inițiaseră un ciclu de conferințe, sub genericul Explicația timpului nostru
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
partea cea mai satirica a epistolarului: personajele poartă nume precum Sugens (exeget), Caius Philo Cadaverina (admirator al numai gloriilor trecute), Amens, Scabidus, Aebilitatis etc. Iată, de pildă, biografia semnificativă a marelui filozof și scriitor Aemilius Rabiosus: "Plecase din Italia în tinerețe, pentru a se opri în cele din urmă în Gallia. Ca tânăr cugetător se remarcase printr-o serie de teorii morbide despre disperare, sinucidere și alte aberații spirituale, dar, judecând după senectutea pe care i-au dat-o prea îngăduitorii
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
Constantin Țoiu UN POET, foarte bun în tinerețe, înainte de a intra în politică, vrînd să-și răzbune micimea trupeasca prin înalte favoruri oficiale, si care l-a atacat într-un român penibil pe Blaga, pe față, a fost Mihai Beniuc, președinte, pe vremuri, al Uniunii Scriitorilor, cînd sediul
Amintirea unui poet uitat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18123_a_19448]
-
care nu-l înghițea), îi ordonase, impunător cum era -:"Suie-te pe masa să-ți trag două palme!". Pare o anecdotă. E însă un fapt real, dovedind personalitatea prozatorului. Știu pe de rost un vers de-al lui Beniuc, din tinerețele lui, printre atîtea poezii memorabile ale ardeleanului. Vers care sună așa: La Pontul Euxin citea un get Silabisind din Pontice încet. v v v Aceste două versuri numai arată "ghiara" lirica a transilvăneanului mărunt, ager și, voi arăta, atît de
Amintirea unui poet uitat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18123_a_19448]
-
tăgada să nu sînt exclusiv individualiste, înfățișînd un reziduu colectiv. La antipodul aristocratului din naștere, poetul e un plebeu din naștere. Biografia pare a-i fi favorizat conștientizarea unui asemenea profil. Copilăria și adolescență nescutite de traume, inca insuficient cunoscute, tinerețea aventuroasa, așezarea gospodăreasca tîrzie s-au conjugat cu o mentalitate de autodidact, înclinată spre circumspecție și demistificare. Desigur, adeziunea să, din anii senectuții, la ideologia comunistă nu reprezintă decît un act de oportunism (asupra explicațiilor căruia vom reveni), dar nu
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
viața pe tatăl său, preot școlit în nemțește și patriot înflăcărat, trăind într-o Bucovină care, ca și azi, era subjugată. Înalt ca un brad, bine clădit, cu o barbă lungă și compactă lăsată pe piept, Iraclie a fost, în tinerețea anului 1848, în relații apropiate cu vestitul Eudoxiu Hurmuzaki, în casa căruia i-a cunoscut pe exilații moldoveni (Alecsandri, C. Negri, Kogălniceanu), formîndu-se spiritual de la acești intelectuali, bravi luptători. Tot pe atunci l-a cunoscut pe Aron Pumnul, dascăl stabilit
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
clopotul cel mare al catedralei lor săsești bătrîne de la anul una mie două sute și treizeci de pe timpul cînd Europa ducea cruciatele sale catastrofale și pe cînd Bizanțul oricum încă mai ședea întreg la locul său... Știam că Stalin fusese în tinerețe seminarist. Și mai știam,... sau gîndeam, în cel mai mare secret,... că fanatismul lui de fundamentalist, teologic la bază, mergea acum cu ceea ce, la moartea FUNDAMENTALISTULUI SUPREM, clerul său mărunt și ignorant îi cerea lui Brenner: anume, să tragă clopotul
Lacrima clopotului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17398_a_18723]
-
și teme, unele episodice, altele transformate în adevărate obsesii. Toate sînt, însă, legate de anumite momente din viața și din evoluția artistului. Peisagistica, naturile statice și compozițiile cu țărani și muncitori se situează, în cea mai mare parte, în perioada tinereții și a maturității, în timp ce compozițiile cu accente expresioniste și cu un apăsat conținut moral sînt mai degrabă interogații ale senectuții.De-a lungul întregii sale vieți, pictorul oscilează însă între contemplația robustă și coborîrea abruptă în istorie, între siguranța, puțin
Corneliu Baba, în absența aniversării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17413_a_18738]
-
atât de experimentata. Cu diplomații, bancherii, militarii aceștia nu era nici o scofala să-i cucerești, ei ne fiind buni de altceva decât de amoruri trecătoare. Ei ai trebuia s-o adore un scriitor genial de talia celui ce-și petrecuse tinerețea an mansarde sărăcăcioase și band apă chioara și scriind pentru Enciclopedie niște articole pentru care nu capătă mai nimic. Și d'Arthez va fi cucerit. ănfrănt, ansa, nu va fi el; ănfrăntă va fi prințesa care, la aproape 40 de
Prefăcătoriile printesei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17435_a_18760]
-
mai putin bătrâne doamne. Cu totul irelevant! Curajul și tăria ți le verifici an fidelitatea față de tine ănsuti, ăn problemele cruciale, nu an traiul de fiecare zi. Nietzsche a avut tăria să-și părăsească pe fata prietenii și ideile din tinerețe, Cioran a tremurat la etajul șase să nu-l pârască lumii Lucien Goldmann". Chiar așa? Livius Ciocârlie face mare caz de vanitatea lui Cioran, de orgoliul sau, pe care se străduia a-l ascunde, dar care ieșea mereu la iveală
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]
-
este continuu, fără subămpărtiri comode, este foarte clar organizat și povestea vieții se desfășoară pe fundalul unor meandre ce surprind mersul lumii cu reflexul ei direct an existența artistului. O copilărie ăndestulată dar percepută ca fiind lipsită de dragoste, o tinerețe studioasa, ănceputuri promițătoare dar marcate de lipsuri ăntr-un teatru modest. Aici se plasează mult discutată aderare la partidul nazist, justificată de Karajan cu o sinceritate rar ăntălnită (dar și cu o nuanță de cinism), pe care mai târziu a ăncercat
"Condamnat la succes" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17434_a_18759]
-
binevoitor, ceea ce aceiași indivizi refuză să facă la ei acasă. În fond se știe că "saturația", de un fel sau altul, nu-i tocmai un bun sfătuitor pentru reacții prezente și viitoare. Omul, la orice vîrstă, insă - mai ales - la tinerețe, are nevoie să se simtă valorizat, fapt necesar celorlalți (inclusiv familiei); deci capabil de reușite și dornic de învățare. A învăța oricum, nu neapărat în bănci de școală, ci - pur și simplu - la "școală vieții". Pe de altă parte să
Chirurgia sufletului by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17441_a_18766]
-
în suferință (ceea ce ar fi fost remarcabil, avîndu-se în vedere impasul financiar prin care trece țară - deci iată și istoria predată "pe viu")! Și mai sînt cîteva lucruri demne de-a fi știute, puse în practică: a nu se confundă tinerețea cu agresivitatea, confuzie curentă și contraproductiva. Antidotul agresivității se inoculează prin cultivarea bunului-simț, a educației, a deprinderii bunelor maniere. Din nefericire, astăzi s-a ajuns pînă acolo încît... e interzis să interzici! Educația permisiva din ultimele decenii a eșuat, dovedindu
Chirurgia sufletului by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17441_a_18766]
-
Val Condurache se caracterizează prin- tr-o desăvârșită "transparență". Autorul spune exact ceea ce crede și mai explică și cum a ajuns să creadă ceea ce spune. Adeseori își divulgă și își reneagă propriile prejudecăți sau se dezice de texte naive scrise în tinerețe. Este un interlocutor inteligent și plăcut, cu care - în timpul lecturii - ai impresia că stai de vorbă la o cafea. Filmul evenimentelor din decembrie 1989 Stelian Turlea a fost și a rămas un ziarist profesionist. A lucrat peste douăzeci de ani
ÎN VÂRTEJUL PUBLICISTICII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17462_a_18787]
-
Personal, am resimțit față de o asemenea opțiune tematica o pronunțată undă de empatie: casa părinților mei din Cluj, unde trăisem 35 de ani, ne-a fost distrusă în anul 1986. Să ți se răpească, printr-un act arbitrar, însuși cuibul tinereților, asta înseamnă crimă. La drept vorbind, era o continuare logică a sirului de crime declanșat prin instaurarea samavolnica a regimului totalitar în țară. Memorabil că amploare și trasare a coordonatelor emoționale este debutul românului, în care personajul central parcurge, acompaniat
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
este aceeași dar ea se ascunde în spatele decorului istoric. Încercarea de disimulare prin schimbarea aparentă rămâne, vâna. Iluzia comună a jocului de v-ați ascunselea trece în trecutul fiecăruia în parte. El o contemplă că pe o veche fotografie din tinerețe, cu aceeași nostalgie. Concluzia se impune inevitabil, am rămas același, pe același drum, în plină continuitate inevitabilă. Voința de schimbare, evaziune din condiția existențiala impusă nu are o reală împlinire. Ea apare că un curent de suprafață care nu tulbură
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
ai place și accepta bucuros să vorbească despre el, fiindcă e de părere că modul cum ămbătrăneste un om depinde de inteligență lui: "Prostii ămbătrănesc prost. Asta e clar. Fiindcă se cramponează de ceea ce li se pare lor minunat, adică tinerețea". Trecerea anilor nu aduce neapărat cu sine ăntelepciunea experienței: "un imbecil bătrân rămâne tot imbecil și tot fără experiență. Experiență ar fi exclusiv o asimilare intelectuală". ăntrebat ce se pierde și ce se câștigă odată cu bătrânețea, autorul Bunului simț că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17475_a_18800]
-
am fost un barbat foarte frumos. Poate cel mai frumos pe care l-am văzut an viața mea (râde). Dar nu mai sunt. Acum, când mă uit an oglindă și văd tot ce văd sunt foarte crispat." O fotografie din tinerețe, reprodusa alături, ne arată că nu exagerează: splendoarea virila a acelui tânăr chiar ați taie respirația. Dar acest "ce-am avut și ce-am pierdut" nu se transformă nici o clipă an lamentație, ăntregul interviu fiind o pledoarie pentru acceptare lucida
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17475_a_18800]
-
cu cultura), tata s-a dus s-o cheme pe mama și din pragul ușii, arătându-mă cu degetul, a lansat: 'ia-ți fiica de aici: e o imbecila'." Cu această detașare își privește Monica Lovinescu copilăria și, în continuare, tinerețea. Propriul ei jurnal - din 1941 și până în 1947, anul expatrierii - i se pare "prost, romanțios, sentimentaloid", iar dacă uneori îl citează este numai pentru a-și aminti anumite situații și a le descrie din nou, din perspectiva omului matur care
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]
-
aburita. Istoria unei angajări politice După cum reiese din aceste pagini de memorii, scrise cu o fervoare intelectuală și cu un talent literar care îl captivează pe cititor că un roman de Huxley sau Giraudoux, Monica Lovinescu n-avea deloc în tinerețe intenția să se consacre unei lupte politice și încă unei lupte politice de o viață. Era pe atunci dominată de dorința de a cunoaște și a experimenta tot ce apărea nou și interesant în spațiul culturii - în literatura și teatru
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]
-
ridicate și predate lui Cornel Popescu (pe atunci redactor-șef al Editurii Cartea Românească, unde Marin Preda fusese director) mai multe manuscrise. Lista lor, alcătuită la data respectivă de procuratură și miliție, este reprodusa de Mariana Sipos în cartea sa: " Tinerețea lui Moromete (scenariu de film); Delirul, volumul 1; Comedie țărăneasca, volumul IV; Morometii (manuscris și dactilo); Contrahoroscop, cinci pagini; Agenda 1980 cu Un an din viața unui scriitor, 1-10 ianuarie, în rest filele albe; Agenda 1973 cu diferite însemnări personale
MOARTEA LUI MARIN PREDA - SUBIECT DE ROMAN POLITIST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17496_a_18821]
-
celor ce urmau să fie asasinați. După 33 de ani de exil se întoarce, el însuși o enigmă, purtând ca o umbră, enigma tatălui, cel niciodată reîntors acasă. Acolo găsește aceeași lume, rămasă pentru el în nemișcarea unei fotografii de tinerețe: „femei care nu privesc niciodată marea, echipaje care aproape nu știu să înoate, pentru că marea era interzisă sclavilor. De pe plajă, ei ar fi putut să viseze la Africa și un sclav nostalgic nu mai era bun pentru munca în plantație
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
Gheorghe Grigurcu Să citim un poem al lui Jean Follain, din volumul sau de tinerețe, La main chaude (1933): Se vede cum se lungesc cămpiile/ pe care le-nfloreste trifoiul stacojiu:/ o sărăcie aprigă/ usucă/ oasele craniene/ prin niște linii franțe ămbinate,/ palida cenusă-a unui Byron/ se vantura pe malul marilor;/ albele oscioare/ ale urechii
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
tocmai am ămplinit treizeci de ani/ aveam an spate o zestre frumușica de morti/ și ăntre patru pereți mă ămpiedicam zilnic/ de un geamantan cu prieteni plecați/ - un fel de moarte si-aceasta/ pentru cei care rămâneam an viața aici" (Tinerețe fără de artă). Ființă se dezvoltă nu numai prin intermediul propriilor resurse, ci și prin adaosul din afara al unor trăsături reprobabile, al unor "grefe" demoniace: "Cu fiecare zi devii o ființă tot mai complexă./ Descoperi bunăoară cum ți se grefează/ noul organ
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]