5,799 matches
-
, George (pseudonim al lui George Glod; 25.III.1902, Iași - 6.VII.1979, Iași), poet și traducător. Este fiul Ilenei și al lui Doroftei Glod, căruțaș. Face școala primară la Iași, după care intră ucenic la tipografia revistei „Viața românească”. Ulterior lucrează ca tipograf, funcționar la tipografii și edituri, bibliotecar la Baroul Iași și redactor la „Iașul literar”. Debutează cu poezia Din adâncuri în revista ieșeană „Gândul nostru” (1922) și editorial, cu volumul de versuri Veac tânăr
LESNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287783_a_289112]
-
25.III.1902, Iași - 6.VII.1979, Iași), poet și traducător. Este fiul Ilenei și al lui Doroftei Glod, căruțaș. Face școala primară la Iași, după care intră ucenic la tipografia revistei „Viața românească”. Ulterior lucrează ca tipograf, funcționar la tipografii și edituri, bibliotecar la Baroul Iași și redactor la „Iașul literar”. Debutează cu poezia Din adâncuri în revista ieșeană „Gândul nostru” (1922) și editorial, cu volumul de versuri Veac tânăr (1931). Colaborează la „Viața românească”, „Adevărul literar și artistic”, „Pagini
LESNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287783_a_289112]
-
France nouvelle”, „La Muse française”, „Journal de Genève”, „Revue de Genève”, „L’Europe Orientale”, „Le Monde slave” ș.a.), la periodice germane, italiene, poloneze, suedeze, sârbești, grecești ș.a. A crescut, mai ales după instalarea la Vălenii de Munte, în 1908, a Tipografiei Datina Românească, ritmul aparițiilor de cărți. Bibliografia lui I. totalizează aproximativ 1400 de titluri, iar numărul studiilor și articolelor inserate mai întâi în presă se ridică la peste 25 000 de titluri. În covârșitoarea lor majoritate, cărțile sunt scrieri istorice
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
voievodului sârb Bojidar Vukovici, L. s-a refugiat și a devenit editor de cărți în limba slavă la Veneția, dedicându-se meșteșugului imprimeriei în acest oraș, apoi la Gracianița (Serbia). Prin anul 1544 înființează în Țara Românescă, la Târgoviște, o tipografie, în care ieromonahul sârb Moise tipărește un Molitvelnic slavonesc (1545), cu o anexă, Pravila sfinților apostoli, considerată prima carte de legi apărută pe teritoriul românesc. Aici s-au format ucenici tipografi autohtoni, precum diecii Oprea și Petre, care l-au
LIUBAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287840_a_289169]
-
Triod-Penticostar (1558). Deși inferioare sub aspect grafic tipăriturilor lui Macarie, lucrările realizate aici au meritul de a continua pe teritoriul românesc, după o întrerupere de peste treizeci de ani, o activitate fundamentală pentru dezvoltarea culturii. Mai mult, fiind una dintre puținele tipografii slavonești ale vremii, aceasta furniza cărți pentru aproape întreg spațiul de cultură slavă. Repere bibliografice: [Note bibliografice], BRV, I, 23-32; Iorga, Ist. lit., I, 171-173; Ciobanu, Ist. lit. (1947), 120-122; Ist. lit., I, 247-250; Panaitescu, Începuturile, 122-123; Tomescu, Ist. cărții
LIUBAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287840_a_289169]
-
învățător la Câmpulung Moldovenesc. Devine unul din fruntașii luptei pentru regenerarea învățământului și culturii naționale, fiind ales secretar al societății Școala Română din Câmpulung. Contribuie la realizarea câtorva obiective importante: înființarea unei școli românești, a unei biblioteci publice, a unei tipografii și librării. În 1914, la izbucnirea războiului, este silit să se refugieze la București, apoi la Iași. În 1919 va fi numit profesor la Școala Normală din Cernăuți, dar este acaparat tot mai mult de politică, fiind, după 1920, deputat
ROTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289390_a_290719]
-
Shakespeare; de asemenea, o evocare despre scriitorul german transilvănean Wolf von Aichelburg. Primul număr mai cuprinde, în traducere, o convorbire cu importanți critici literari de peste Ocean, intitulată Gramatica discursului critic american. În sfera istoriei culturii sunt furnizate informații asupra începuturilor Tipografiei Arhidiecezane de la Sibiu. Compartimentul de beletristică e reprezentat prin versuri de Mircea Ivănescu și Rodica Braga, un fragment din romanul Lupul și Catedrala de I. D. Sîrbu, pagini memorialistice de Titu Popescu. Se alătură câteva tălmăciri din creația poetei americane Judith
SAECULUM-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289426_a_290755]
-
asemenea, înființarea de școli în comune, precum și a gimnaziilor din Brașov și Brad, a Seminarului Teologic și Pedagogic din Sibiu (1853). Este unul din întemeietorii Astrei (1861), al cărei întâi președinte a fost (până în 1867). În 1850 înființează la Sibiu Tipografia Arhidiecezană, unde îi vor apărea broșuri politico-bisericești, lucrări canonice, studii pastorale, scrieri omiletice. Sub îngrijirea lui, ies de sub teascuri cărți de ritual, traduse din slavonă și sârbă, cărți bisericești, cărora le întocmește prefețe, manuale pedagogice. Între 1856 și 1858, sub
SAGUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289430_a_290759]
-
Mitropolitul Șaguna, Sibiu, 1938; Iacob Mârza, Gramatica lui Andrei Șaguna, LR, 1971, 1; Dicț. lit. 1900, 821-822; Pompiliu Teodor, Andrei Șaguna - om de cultură și acțiune, „Magazin istoric”, 1982, 6; Victor Bunea, Mitropolitul Andrei Șaguna, ctitor al bibliotecii și al tipografiei arhidiacezane, MA, 1984, 1-2; Keith Hitchins, Ortodoxie și naționalitate, tr. Aurel Jivi, pref. Pompiliu Teodor, București, 1996, 21-62, passim; Păcurariu, Dicț. teolog., 431-433; Aurel Papari, Andrei Șaguna, contemporanul nostru, Constanța, 2000; Justin Tambozi, Atena Tambozi, George Justinian Tambozi, Andrei Șaguna
SAGUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289430_a_290759]
-
apărută în 1913, scoasă în colaborare cu Nerva Hodoș, a reprezentat un model în epoca. Pentru fiecare ziar, gazeta și revista din perioada 1820-1906 sunt consemnate titlul, subtitlul, locul, durata de apariție, formatul, prețul, directorul sau comitetul de redacție și tipografia, fiind semnalate toate schimbările survenite în redacție, în format sau suspendările, uneori reproducându-se articole-program rare ori foarte importante. Clarificări de natură teoretică a obținut în urmă documentarilor cu privire la sistemul de organizare și funcționare al marilor biblioteci, întreprinse la Leipzig
SADI IONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289420_a_290749]
-
București va obține președinția Tribunalului Comercial. Viața mondenă nu îl răpește cu totul preocupărilor serioase. R. e unul dintre cei ce contribuie la întemeierea societății secrete Frăția (1843) și a Asociației Literare a României (1845). Împreună cu Enrich Winterhalder, deschide o tipografie și o librărie (1845), dotată cu o sală de lectură - care devine un centru de propagandă revoluționară. La începutul lui 1844 se afla în Franța, unde revine în aprilie 1845. La Paris, deși nu prea are tragere de inimă pentru
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
câteva lucrări de uz didactic universitar, între care capitolele despre cărțile populare și începuturile poeziei române moderne, Dinicu Golescu, M. Kogălniceanu și B. P. Hasdeu din sinteza Istoria literaturii române de la origini până la sfârșitul secolului al XIX-lea, multigrafiată la Tipografia Universității București (I-II, 1971- 1972). Caracter didactic are și textul din Opera lui Ion Pillat (1998). SCRIERI: Publicistica lui Hasdeu, București, 1974; Viața lui B. P. Hasdeu, București, 1989; Opera lui Ion Pillat, București, 1998. Ediții: Vasile Pogor, Scrieri
SANDU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289466_a_290795]
-
intelectuală restrânsă 14. O mare parte din motivația pentru crearea limbilor naționale a avut mai puțin de a face cu formarea statului-națiune și mai mult cu situația demografică căreia industria tipografică a trebuit să-i facă față la Începuturile ei. Tipografii din secolele al XV-lea și al XVI-lea erau dornici să lărgească piețele destinate producției În masă a cărților. Problema era că În timp ce latina era limba oficială a Bisericii fiind utilizată și de cărturarii europeni și oficialii guvernamentali la
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
1913 se călugărește la mănăstirea Căldărușani, luându-și numele Daniil. Preot la mănăstirea Sinaia (1919), va fi paroh în câteva localități din Vlașca, Ilfov și Prahova (1920-1922), secretar și membru în Consiliul duhovnicesc al bisericii Udricani din București(1924), conduce tipografia de la mănăstirea Cernica (1925) și slujește la biserica bucureșteană Antim (1926). La îndemnul superiorilor, elaborează monografii ale unor așezăminte monahale aparținând eparhiei București: Mănăstirea Căldărușani (1924), Mănăstirea Pasărea (1926), Mănăstirea Sămurcășești (Ciorogârla) (1926), Mănăstirea Țigănești (1926). Ajunge ieromonah, dar în
STANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289882_a_291211]
-
opera lui S. va fi imprimată nu peste mult timp, în 1638, „cu îndemnul și cheltuiala arhiereului” grec din Veneția, Panos Pepanós, venit din Țara Românească, originar, ca și Matei al Mirelor, din Epir. Ediția, scoasă de ieromonahul Neofit, în tipografia lui Ioan Antonie Iulian, cuprinde opera poetică a lui Matei al Mirelor (Istoria celor săvârșite în Ungrovlahia, începând de la Șerban Voievod până la Gavriil Voievod), urmată de poemul lui S. În cele nouă ediții următoare, din 1642 până în 1806, ordinea celor
STAVRINOS (c. 1570. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
la liturghie, cărora textul le acordă multă atenție. Bibliografie. Editarea textului grec, trad. fr., amplă introducere de D. Gorce, Vie de sainte Mélanie (SChr 90), Cerf, Paris, 1962, care reia textul publicat de M. Rampolla, Santa Melania Giuniore, senatrice romana, Tipografia Vaticana, Roma, 1905 (care conține și textul latin, o introducere și un comentariu amplu). b) Calinic Ipatie din Rufiniane, vlăstar al unei vestite familii din Frigia, a fugit de tînăr în Tracia, apoi, după reconcilierea cu tatăl său la Constantinopol
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
politice adoptate de Carol I, inclusiv politica de apropiere de statele centrale ale Europei. Concepută în vederea desfășurării unor activități literare și științifice, J. a găsit diverse forme de manifestare: întruniri săptămânale, „prelecțiuni populare”, editarea unor reviste și ziare, înființarea unor tipografii, a unor institute de învățământ. Întrunirile aveau drept scop să creeze, pe baza unor principii comune, o modalitate sistematică de discutare a problemelor legate de cultură. Era refuzată orice imixtiune a chestiunilor cotidiene (politice ori mondene), cultivându-se în schimb
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
Voința națională” ș.a. Încă de la început, Societatea și-a propus să contribuie la modernizarea învățământului românesc prin manuale școlare. Unele, alcătuite, traduse ori prelucrate de T. Maiorescu sau de I.G. Meșotă, au și apărut sub egida Societății care, cumpărând o tipografie, a putut să imprime lucrări de T. Maiorescu, P. Paicu, N. Culianu ș.a. Preocupați îndeaproape de chestiuni didactice, junimiștii au înființat o școală care, sub numele Institutul Academic, a funcționat între 1866 și 1879, având printre profesori pe T. Maiorescu
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
culturale și publicistice. A colaborat, în 1830, împreună cu Moise Nicoară, la „Calendar românesc”, scos la Buda de Ștefan P. Niagoe, iar în 1829-1830 a fost redactorul publicației lui Zaharia Carcalechi, „Bibliotecă românească”. A lucrat în calitate de corector, pentru lucrările românești, la Tipografia Universității din Buda. B. a fost unul dintre intelectualii români proveniți din Imperiul Habsburgic ce aveau să joace un rol important în viața instituțiilor publice din Principate. Chemat de Gh. Asachi, va funcționa la Iași, de la 1 aprilie 1833, ca
BOJINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285799_a_287128]
-
Moldova S. avansează idei inspirate de „adâncul Montesquieu”, ca unul ce cunoștea bine limba franceză, ca și pe cea greacă. Fapt remarcabil pentru un cleric, el recomandă, din rațiuni practice, studiul „științelor” la Academia Domnească, pentru pregătirea inginerilor hotarnici. La Tipografia Mitropoliei, reorganizată prin grija sa, face lucrare de îndrumător al cărților imprimate. În 1794 adaugă la Psaltirea prorocului și împărat David o cronologie a domnitorilor moldoveni, Însemnare de domnii Moldaviei. Din îndemnul și cu cheltuiala mitropolitului s-au tipărit cărți
STAMATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289844_a_291173]
-
rusește din Vasile Alecsandri (Piatra din casă), iar un volum de proză, Amintiri despre o vânătoare în Basarabia, a apărut la Odessa, în 1854. S.-C. a scris mai întâi în rusește, pentru că „în toată Rusia nu există - spunea - o tipografie română”, dar operele sale - vodeviluri, farse, comedii: Pariurile sau Femeia coace, iar dracul face și Creditorii, prelucrări după V. Alecsandri, Parvenitul, Mademoiselle Méphistophélès, Singurătatea unui holtei, Logodnicul superstițios sau Rotirea meselor, drame: Scotofil sau Victima pasiunii, Jocul sorții, Copiii condamnatului
STAMATI-CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
Timp de șase ani cunoaște o perioadă de refacere sufletească, fiind preceptorul copiilor și administrator al moșiilor deținute de contele Daniel Vass de Țaga (1796-1802). Ulterior, între 1804 și 1808, va fi corector (și cenzor interimar) al secției românești a Tipografiei Universității din capitala Ungariei. Deși duce o viață foarte modestă, își poate continua preocupările cărturărești, pregătește ediții, scrie prefețe, poartă corespondență. Traduce și editează cărți de popularizare a unor cunoștințe științifice și practice. Începe redactarea istoriei românilor și caută posibilități
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
arătându-se unul din cei mai activi membri. O atenție deosebită s-a acordat școlii în limba română. S-a organizat o subscripție printre românii bucovineni, pentru obținerea fondurilor necesare întreținerii școlilor comunale românești. S-a înființat, de asemenea, o tipografie (Tipografia Mitropolitul Silvestru). Considerând literatura un mijloc eficient de cultivare și întărire a sentimentului național, societatea a contribuit la răspândirea în Bucovina a scrierilor lui Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, Mihai Eminescu, Ion Creangă, Petre Ispirescu ș.a., la promovarea unor turnee
SOCIETATEA PENTRU CULTURA SI LITERATURA ROMANA IN BUCOVINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289764_a_291093]
-
-se unul din cei mai activi membri. O atenție deosebită s-a acordat școlii în limba română. S-a organizat o subscripție printre românii bucovineni, pentru obținerea fondurilor necesare întreținerii școlilor comunale românești. S-a înființat, de asemenea, o tipografie (Tipografia Mitropolitul Silvestru). Considerând literatura un mijloc eficient de cultivare și întărire a sentimentului național, societatea a contribuit la răspândirea în Bucovina a scrierilor lui Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, Mihai Eminescu, Ion Creangă, Petre Ispirescu ș.a., la promovarea unor turnee teatrale
SOCIETATEA PENTRU CULTURA SI LITERATURA ROMANA IN BUCOVINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289764_a_291093]
-
de Voievozi) unele ajunse figuri ilustre ale istoriei noastre. Spicuiesc doar câteva titluri (unele deja citate mai sus), altele vor fi evocate mai jos în această carte: Gr. G. Tocilescu, Doamna Stanca, sora lui Mihaiu-Vitéazul. Studiu istoric (1560-1604), București, Noua Tipografie a Laboratorilor ?? români, 1877; Ludovic Danș, Doamna Oltea, București, Editura Minerva, 1907; P.P. Panaitescu, Un act relativ la procesul Doamnei Safta a lui Gheorghe Ștefan cu Doamna Dabija a lui Eustratie Vodă Dabija, în „Revista istorică”, III, 1917, pp. 17-20; I.C.
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]