2,089 matches
-
primesc premiul Kadaré. Eram distrus, insă m-am dus, ca să nu dezamăgesc poporul asta viteaz care inaugura cu mine premiul. La Tirana am avut parte de unul dintre omagiile cele mai emoționante din viață. Acest popor, care a suferit de pe urma tiraniei și la care se văd încă urmele dictaturii, fetele brăzdate de suferință și buncărele întunecoase pe care le construise tiranul, m-a copleșit cu atenții că pe un binefăcător, ca pe un rege, ca pe un fiu iubit. Un poet
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și aparent negativ, este, în orice caz, o mărturie a epocii sale, care cutremura conștiințele, le trezește ca să se confrunte cu marile dileme ale condiției umane. Unamuno spune că cel care își "supune ideile" se eliberează astfel de degradanta lor "tiranie". Cioran, ca și Sábato, crede că, pentru un scriitor, nu este atat de important să te eliberezi de idei, prin epuizare, ci, dimpotrivă, să le aprofundezi, iar acea "tiranie" de care se ferea Unamuno nu este decât o binecuvântare. Consecvent
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
cel care își "supune ideile" se eliberează astfel de degradanta lor "tiranie". Cioran, ca și Sábato, crede că, pentru un scriitor, nu este atat de important să te eliberezi de idei, prin epuizare, ci, dimpotrivă, să le aprofundezi, iar acea "tiranie" de care se ferea Unamuno nu este decât o binecuvântare. Consecvent crezului sau, Sábato îi recomandă tânărului novice în Scrisoare către un june scriitor: "să scrii când nu mai poți, când simți că, dacă nu o faci, înnebunești, iar atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
care un copil le poate trage citind opera asta înfricoșătoare."63 Încetineala cu care și-a dat publicității scrierile, datorată permanentei căutări a mesajului adevărat, l-au dat deoparte din prima linie a scenei unde primează vanitățile și banii. Toată tirania pieței, cu urgentele sale oportuniste, nu l-au făcut să-și grăbească deloc pulsul creației, lent, însă în acord cu ritmul sau interior, ca o picătură care întârzie să cadă, insistența și încăpățânata. Prea multe speranțe au fost distruse, spune
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
1971, p. 37. 7 Miguel de Unamuno este obligat, în 1924, să se autoexileze la Paris pe vremea dictaturii lui Primo de Rivera, fugind de o Spanie "idiotizata, sub jugul celei mai stupide, mai lase și mai de neînvins dintre tiranii", vremuri pe care le evocă mai tarziu nu fără a simți "oroarea față de acele dimineți infernale de singurătate în Paris". Trăiește singur într-o pensiune de la numărul 2 din rue La Pérouse, unde, chinuit de dorul de țară, scrie eseul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
în Vizuina luminată. Grota este pentru personajul Întâmplărilor în irealitatea imediată locul unde se realizează ,,comunicarea cu toate stările superioare și inferioare... imaginea completă a lumii, în care toate stările trebuie să se reflecte deopotrivă"150. Personajul lui Blecher trăiește tirania obiectelor din real sau, folosind termenii lui Guénon, se află într-o permanentă fugă din fața ,,întunericulul exterior". Dacă în Întâmplări în irealitatea imediată, naratorul-personaj se refugiază în spațiul interior al grotei-lume, în Viziunea luminată, refugiul acestuia este, folosind tot terminologia
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
observarea evoluțiilor fizio-psihologice. Personajul lui Blecher din această primă carte ,,trăiește cu ochii, cu urechile, cu nasul, cu pielea, cu toți porii, cu limba"215. Trăind și simțind realitatea atât de intens, eul blecherian suferă, este un eu chinuit de tirania formelor ce îl înconjoară, ajungând să trăiască o dramă la nivel spiritual. Exacerbarea continuă a sinelui, starea constant angoasantă, căutarea febrilă a unor ipostaze care să-l salveze din individualitatea dată, frica de sine însuși, îl apropie pe Max Blecher
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
neconvenționale, șocante, kafkiene ceea ce filosoful danez numea, în Jurnalul seducătorului, "interesantul vieții", acel moment critic care, în plan estetic, produce autenticitate. ,,Interesantul vieții" rezidă în posibilitatea proiectării de către personaj a altor identități decât cea dată. Aceste proiecții iau naștere sub tirania formelor și obiectelor din real. În fragmentul în care eul narator declară că este ,,absorbit" de filmele pe care le vizionează, încât se identifică cu personajele acestuia, creează de fapt proiecții imaginare prin care se conturează posibile identități și tot
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
la care ajunge personajul blecherian, epuizat de proiectarea la nesfârșit a unor identități dezirabile care să se substituie ipostazei actuale este că ,,nu există nicio diferență bine stabilită între persoana noastră reală și diferitele noastre personagii interioare imaginare"227. Sub tirania obiectelor din realitatea în care este obligat să trăiască, personajul începe aventura sa existențială, proiectând la nesfârșit variante de IPSE, în speranța că va rămâne fixat în una dintre aceste ipostaze. Astfel, conform teorie lui Mauron, prin suprapunerea textelor blecheriene
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
următoarele, realitatea interioară va fi generatoare de noi lumi. Deși constată cu ,,exasperare că trăim în lumea pe care o vedem"233, naratorul-personaj din Întâmplări în irealitatea imediată reușește o primă proiecție a unei realități secunde, constrâns și exasperat de tirania obiectelor reale care-l înconjoară. Este interesant de observat cum realitatea se transformă în acest prim roman în realitate secundă, o existență pe care naratorul-personaj o va căuta în celelalte romane. Aceste metamorfozări ale realității au un scop precis, de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
cele trei stări pe care trebuie să le străbată sufletul mortului, cea de a doua stare este cea mai înfricoșătoare, pentru că sufletul trece printr-o stare de frică, fiindu-i greu să-și recunoască propriile refulări. Aici are loc acea ,,tiranie a formelor" la care este supus sufletul. Simbolică este întâlnirea din labirint, a lui Gavrilescu cu propria sa imagine. El nu-și recunoaște propriile sale iluzii: propria sa afectivitate (grecoaica), intelectul (evreica) și forma inerțială (țiganca). Și Gavrilescu și Adrian
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de celebra pictură a lui Edvard Munch, prezintă o astfel de lume în care personajele aflate sub influența tabloului decupează din realitate numai evenimentele insuportabile, dureroase. Avem în termenii lui Husserl ,,o reducție fenomenologică", dar inversată. Personajele lui Blecher, sub tirania identității date, ,,pun între paranteze", nu tot ceea ce este rău, ci ceea ce este bun. Salvarea lui Blecher, ca și în cazul lui Munch care va ține Jurnalul unui poet nebun, dar și a lui Novalis și Kierkegaard, se află în
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
puterii (mijlocul de atingere a țelului esențial, adică alungarea spaimei), ele sfîrșesc prin a transforma acest mijloc în țel final, nu mai vor decît puterea de dragul puterii și eventual nelimitată. Apar cele două forme ale puterii iraționale: dominația perversă exterioară, tirania, și dominata perversă interioară, prejudecata sub toate formele ei, mai ales prejudecata religioasă, superstiția. Ahtiate ambele după puterea nelimitată, aceste două forme de dominație perversă nu întîrzie să intre în conflict, ceea ce le obligă din ce în ce mai mult să accepte compromisuri în ceea ce privește
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sociale, distrugîndu-i apogeul (viziunea culturală), împrăștie dezorientare, face să renască spaima; aceasta nu poate totuși deveni altceva decît stimulul unor noi eforturi de orientare. Epoca animistă va evolua spre viziunea mitică. La rîndul ei, aceasta va suferi de aceeași involuție. Tirania și superstiția rămîn și în zilele noastre pericolele capitale ale vieții sociale. Cele mai vechi mituri întrevăd acest pericol și vorbesc despre el în limbajul lor simbolic. Ele rezervă un loc important perversiunii dominatoare și dezlănțuirii spaimei, spre care aceasta
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de proprietate. Motorul evoluției sociale ar fi lupta între clasele sociale, înlocuirea unei clase de la putere cu alta echi-valînd cu o schimbare a modului de producție. Capitalismul este deci un sistem istoric, oamenii putîndu-se elibera de exploatarea capitalu-lui, dispensa de tirania pieței libere și de dominația proprietății private și organiza într-un mod "rațional" producția și repartiția. La sfîrșitul secolului al XIX-lea se pro-duce așa numita revoluție neoclasică sau marginalistă, datorată lui K. Menger, W.S. Jevons și L. Walras
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ale modelului bazat pe cultul aristocrației elitelor, forme ce se succed istoric, începînd cu guvernămîntul militar, con-tinuînd cu cel al bogaților, apoi cu democrația care are viciul fundamental de a atribui drepturi egale unor oameni fatalmente inegali și terminînd cu tirania. După Platon (vezi Critias), Cetatea ideală a existat în Atena, în vremuri preistorice, ca și în himerica Atlantida, unde a degenerat și a contaminat, mai apoi, cu virusul de-cadenței și virtuoasa Atena. Este ea realizabilă din nou? În Legile
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
4) bani; 5) cultul zeilor; 6) jurisdicția. Aristotel analizează și aspectul social al bogăției, modul său de repartizare, ridicîndu-se împotriva concentrării excesive a acesteia în mîinile unei oligarhii, deoarece bogăția excesivă, ca și sărăcia excesivă ar conduce la demagogie și tiranie. La filosoful grec întîlnim o primă analiză a valorii. El arată că forma bani a mărfurilor nu e decît aspectul dezvoltat al formei valoare simplă, adică expresia unei mărfi în altă marfă egală calitativ. Totodată, el sesizează dublul rol al
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Astfel, deși puțin per-ceptibil în imediat, viața oamenilor pare a osci-la după voia acestor mișcări periodice, mereu reluate la un alt nivel, mișcări pe care nu suntem încă pregătiți să le înțelegem și, cu atît mai puțin, să le contracarăm. Tirania lor ne poate împinge la resemnare sau disperare. Nu cred însă că e cazul să cădem în fatalism. Este de remarcat faptul că, tocmai în perioadele de depresiune economică, se înregistrează cea mai mare efervescență culturală. Pe lîngă multiplele sale
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
În alcătuirea omului, susținea el, intră două principii: principiul ordinii, care provine de la divinitate, și principiul haosului, reprezentat de diavol. Ele își dispută dominația asupra ființei sale. Liberă cu adevărat este doar personalitatea creatoare care a reușit să scape de tirania dorințelor și înclinațiilor simțurilor. Iubirea de sine, vanitatea, egoismul, lăcomia, înclinația spre plăceri sunt simptome obișnuite ale bolii gândirii și sufletului. Înfrângerea deplină a forțelor negative și victoria principiului ordinii îi reușesc numai geniului și sfântului. Genialitatea reprezenta pentru Weininger
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
situații în care expresiile limbajului capătă sens, se vor putea face pași în această direcție, se va putea înțelege astfel cum iau naștere probleme pentru care nu putem găsi o soluție cât de cât satisfăcătoare, cum ne putem elibera de tirania pe care o exercită ele asupra minții unei anumite categorii de intelectuali, câștigând acele clarificări în care el a văzut țelul ultim al tuturor străduințelor de ordin filozofic. Atunci când a revenit la preocupări filozofice, Wittgenstein părea să fi crezut, mai
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
aceeași maximă romană: "Salvarea poporului este legea supremă" (Salus populi suprema lex)62. A afirma că Rousseau a împins principiul voinței generale până la absolutizarea puterilor Statului, a Statului "fără limite", înseamnă a-i atribui paternitatea "democrației totalitare" și chiar a "tiraniei majorității" sau, după expresia lui Edouard Laboulaye 63, "domnia unei minorități turbulente". Înseamnă, afirma N. Bobbio, "a întreține o polemică pe cât de bogată, pe atât de greșită". Reformularea unor idei de către Rousseau însuși cu privire la partea pe care fiecare individ o
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
la un echilibru satisfăcător al puterilor, prerogativelor statului și drepturilor fundamentale sau naturale ale individului. Ea conține în germene tot ceea ce va contribui, mai târziu, la alcătuirea marilor regimuri contemporane, în esență regimul parlamentar. Locke arată că unicul remediu împotriva tiraniei este limitarea puterii monarhului și, în consecință, dreptul la rezistență (ius resistendi) al celor ce se simt oprimați. Justificarea separării puterilor se regăsește în nevoia de a înlătura tentația oamenilor de a acapara puterea, în fragilitatea caracterului acestora. Fără a
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
suveranității populare"201. Statele Generale erau conduse de ideea negării puterii absolute și constituirea unei monarhii temperate, aflată sub controlul lor. Noua viziune, prezentată în termeni foarte clari, susținea că acest tip de monarhie era singura modalitate de a evita tirania: "reprezentanții diverselor clase ale națiunii contrabalansau regalitatea, iar pentru a evita tirania era suficient de reveni la instituțiile dintr-un trecut destul de recent"202. Regele devenea din suzeran, suveran. Ce se urmărea ? În principal restabilirea echilibrului între monarhie și stările
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
și constituirea unei monarhii temperate, aflată sub controlul lor. Noua viziune, prezentată în termeni foarte clari, susținea că acest tip de monarhie era singura modalitate de a evita tirania: "reprezentanții diverselor clase ale națiunii contrabalansau regalitatea, iar pentru a evita tirania era suficient de reveni la instituțiile dintr-un trecut destul de recent"202. Regele devenea din suzeran, suveran. Ce se urmărea ? În principal restabilirea echilibrului între monarhie și stările privilegiate, adică repunerea instituției Statelor Generale, cu rol activ și efectiv, în
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
minuto (clasa inferioară). Câteva familii bogate din Florența își disputau întâietatea: Ricci, Albizi, Alberti, Medici. Aceștia din urma devin practic stăpâni din anul 1434. După moartea lui Lorenzo Magnificul (1492), în timpul căruia s-a desăvârșit trecerea de la Republica florentină la tiranie sau la Principatul medicean, de câteva ori florentinii nemulțumiți i-au alungat pe Medici. Oligarhia patriciană își exercita autoritatea prin mijlocirea Signoriei, organ colectiv de conducere a statului. În 1531 se restabilește puterea familiei Medici la Florența, proclamându-se duce
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]