2,672 matches
-
se acumulează ca atare și au locusuri specifice de acțiune. AGE pot, în consecință, fi considerați și ca markeri ai intensității stressului oxidativ; din acest motiv mulți autori reunesc în prezent cele două procese sub denumirea comună de glicoxidare. Acumularea tisulară a AGE a fost legată de apariția complicațiilor diabetului (retinopatia) și a BDR. În ultimii ani au fost identificate mai multe molecule care fac parte din AGE, dintre care cele mai importante par să fie: carboxi-metil-lisina (CML), pentosidina și compușii
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
este „iatrogenă”). Mecanismele concurente prin care hiperinsulinemia poate contribui la geneza HTA sunt redate în Tab. III-6; la baza acestora stau procese moleculare complexe, prin care insulina modulează tonusul și reactivitatea vasculară. Insulinorezistența periferică asociază, pe lângă scăderea captării și utilizării tisulare a glucozei, scăderea vasodilatației insulino-induse și a eliberării de NO endotelial, cu creșterea consecutivă a tonusului arteriolar și scăderea recrutării tisulare de capilare, aceste ipoteze fiind în prezent parțial demonstrate experimental [8]. a. Relația biunivocă dintre insulinorezistență și disfuncția endotelială
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
procese moleculare complexe, prin care insulina modulează tonusul și reactivitatea vasculară. Insulinorezistența periferică asociază, pe lângă scăderea captării și utilizării tisulare a glucozei, scăderea vasodilatației insulino-induse și a eliberării de NO endotelial, cu creșterea consecutivă a tonusului arteriolar și scăderea recrutării tisulare de capilare, aceste ipoteze fiind în prezent parțial demonstrate experimental [8]. a. Relația biunivocă dintre insulinorezistență și disfuncția endotelială Această relație este importantă, deoarece aduce argumente fiziopatologice în sprijinul celor epidemiologice care au arătat o asociere semnificativă între insulinorezistență și
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
condiții, nivelul bazal al expresiei eNOS este redus, iar capacitatea insulinei de a stimula sinteza NO este amputată. Cea de-a doua cale de transducție intracelulară a semnalului insulinic este calea MAPK (mytogen-activated protein kinase), care nu influențează fluxul sanguin tisular și nici eliberarea de NO endotelial, însă stimulează proliferarea și migrarea fibrelor musculare netede din media arteriolară, precum și echilibrul coagulare-fibrinoliză (prin reglarea negativă a producției de PAI-1). Această cale nu este afectată în situațiile date de către insulinorezistență, însă rolul hiperinsulinismului
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
starea postprandială, cănd producția acestora nu este supresată de insulină datorită insulinorezistenței țesutului adipos. Studii recente [21, 184] au arătat că expunerea constantă a fibrelor musculare scheletice și a endoteliului la concentrații crescute de NEFA reduce suplimentar rata de captare tisulară a glucozei. Astfel, creșterea NEFA extracelulari se asociază cu scăderea inducției insulino-dependente a ratei de sinteză a glucozo-6 fosfatului, scăderea concentrației de glucoză în citoplasmă și rate scăzute de glicogenosinteză și de degradare oxidativă a glucozei [184]. Mecanismele prin care
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
sindromului inflamator subclinic, caracteristic BDR. Scopul acestui capitol este de a detalia principalele mecanisme moleculare prin care disfuncția endotelială intervine în fazele precoce ale aterogenezei/glomerulosclerozei. Una dintre funcțiile esențiale ale endoteliului este controlul tonusului vasomotor, deci al fluxului sanguin tisular, în vederea adaptării acestuia la necesitățile metabolice. Stimulul fiziologic este tensiunea la nivelul peretelui vascular (shear stress), ale cărei variații declanșează secreția endotelială de molecule vasoactive, dintre care cea mai importantă este NO (dar și prostacicline, endotelină, factor hiperpolarizator etc). Mecanismul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
țesut și reglată prin mecanisme complexe. Astfel, expresia mARN pentru TGF-?1 se face predominant în celulele endoteliale și țesuturile conjunctive, în timp ce TGF-?2 este exprimat preferențial în celulele epiteliale și neuronale. De asemenea, TGF-?1 și TGF-?2 sunt exprimate intens în timpul morfogenezei tisulare, în timp ce TGF-?3 este exprimat mai tardiv în epiteliile diferențiate (mature) [221]. Fiecare dintre izoformele TGF-? este sintetizată sub forma unor precursori cu moleculă mare (propeptide); clivarea proteolitică are loc intracelular (înaintea secreției), molecula activă rămânând însă atașată de precursor prin
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
nu pot realiza aportul caloric și proteic recomandat. Pe lângă suplimentele alimentare, larg utilizate, există și suplimente dietetice specifice, dintre care cele mai cunoscute sunt L-carnitina și vitaminele. Suplimentarea aportului de L-carnitină este necesară la pacienții dializați deoarece concentrația plasmatică și tisulară a acesteia scade atât prin aport insuficient cât și prin pierderi crescute prin dializant; metabolismul carnitinei este de asemenea afectat în IRC. Cu toate acestea, nu există până în prezent studii care să demonstreze efectele benefice scontate ale aportului de L-carnitină
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
diferențierea celor trei straturi embrionare ectoderm, mezoderm și endoderm se produce o diferențiere a acțiunii factorilor de creștere în funcție de originea embrionară a țesuturilor. Totodată, alți factori de creștere acționează într-o etapă ulterioară, atunci când s-a produs deja o diferențiere tisulară semnificativă (de exemplu, atunci când sistemul nervos, țesutul osos sau țesutul adipos sunt deja diferențiate planșa 1) . Efectele diverșilor factori la nivelul cartilagiului de creștere al oaselor lungi vor fi detaliate ulterior. Talia produsului de concepție este mai bine corelată cu
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
strictă dependență de GH, începând cu perioada postnatală. Exceptând efectele de stimulare a creșterii mediate de IGF-I, GH exercită și efecte metabolice directe, precum eliberarea acizilor grași și trigliceridelor din rezervele lipidice, stimularea proceselor de gluconeogeneză și creșterea rezistenței tisulare la acțiunea insulinei. Totodată, hGH favorizează direct utilizarea tisulară a aminoacizilor prin stimularea transportului acestora, având și unele efecte directe de stimulare a proliferării cartilagiului de creștere. Prin toate aceste efecte, indirecte și directe, hGH menține un raport optim între
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
efectele de stimulare a creșterii mediate de IGF-I, GH exercită și efecte metabolice directe, precum eliberarea acizilor grași și trigliceridelor din rezervele lipidice, stimularea proceselor de gluconeogeneză și creșterea rezistenței tisulare la acțiunea insulinei. Totodată, hGH favorizează direct utilizarea tisulară a aminoacizilor prin stimularea transportului acestora, având și unele efecte directe de stimulare a proliferării cartilagiului de creștere. Prin toate aceste efecte, indirecte și directe, hGH menține un raport optim între masa musculară și țesutul adipos, scăzând riscul de hipoglicemie
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
specifice, cunoscute sub numele insulin like growth factor binding proteins (IGFBPs). Dintre aceste proteine mai importante sunt IGFBP-1 (25 kDa) și IGFBP-3 (150 kDa). IGFBPs au rol de transport al IGFs, influențând legarea IGFs de receptor și, implicit, efectele lor tisulare. Astfel, IGFBP-1 inhibă efectele IGFs, având rol important în creștere mai ales în perioada fetală. Nivelul de IGFBP-1 de la naștere este invers proporțional cu greutatea nou-născutului. Nivelul IGFBP-1 este inhibat de insulină, mecanism suplimentar prin care hiperinsulinismul reactiv al fătului
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
într-adevăr, nivelurile de IGF-I și IGF-II fetal sunt puternic corelate cu talia fătului și sunt reduse la fetușii cu IUGR . în plus, rarele cazuri de deleție a genei pentru IGF-I sunt însoțite de IUGR severă . Așadar, secreția tisulară locală de IGF-I este foarte importantă pentru creșterea intrauterină a țesutului respectiv și este în mare măsură independentă de secreția intrauterină de GH. Nivelul foarte crescut al GH intrauterin sugerează că feedbackul negativ exercitat de IGF-I asupra secreției
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
abia în a doua jumătate a sarcinii, când nivelul de GH fetal începe să scadă . Administrarea de GH la copiii cu IUGR în primul an de viață postnatală nu are un efect semnificativ asupra creșterii, sugerând că lipsa de sensibilitate tisulară la acțiunea GH persistă și în primul an de viață postnatală . De altfel, în primul an de viață postnatală nivelul circulant de GH se menține crescut peste limita superioară a normalului, în ciuda lipsei de sensibilitate a țesuturilor la acțiunea lui
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
endocrinologic sau efectuării cariotipului, acești copii trebuie supuși unor analize în acest sens, precum evaluarea glicemiei, a hemoglobinei, a globulelor albe, a vitezei de sedimentare a hematiilor, măsurarea acidului folic, a carotenului, a titrului anticorpilor antigliadină, antiendomisiali, antireticulină sau antiglutaminază tisulari, valoarea totală a IgA, nivelul bicarbonatului plasmatic, funcția renală și hepatică. Analizele urinare trebuie centrate pe măsurarea densității și osmolarității urinare, pentru a exclude un diabet insipid sau zaharat, precum și pe evaluarea capacității renale de acidifiere a urinii, pentru a
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
steatoree din cauza limfangiectaziei intestinale. Pe de altă parte, acești copii au un consum energetic crescut, cauzat de un efort suplimentar al aparatului cardiovascular și respirator de a compensa handicapul hemodinamic. Discrepanța dintre aportul și consumul energetic pe fondul ineficientei oxigenări tisulare vor determina apariția hipoxiei, cianozei și întârzierii în creștere și dezvoltare a țesuturilor. Copiii cu insuficiență cardiacă congestivă vor avea un nivel scăzut de IGF-I și IGFBP-3, pe fondul unei secreții normale de GH, având o expresie normală a
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
proteinele GH dependente (IGF-I și IGFBP 3) vor avea un nivel scăzut, demonstrând rezistența țesuturilor la acțiunea GH. IGFBP 1, proteină de legare a IGF care este inhibată de insulină, va crește în absența insulinei și va bloca funcționalitatea tisulară a IGF-I . d. Malnutriția, malabsorbția și maladii gastrointestinale Malnutriția cauzată de pauperitatea alimentelor, și nu de o maladie cronică este cea mai frecventă cauză de talie mică de pe glob (figura 40). Dacă malnutriția apare la copii care nu sunt
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
evaluarea grăsimilor eliminate prin scaun . Maladia celiacă poate avea ca prim semn de debut deficitul de creștere. Ea poate fi demonstrată prin efectuarea de biopsii intestinale. Diagnosticul precoce al maladiei celiace se poate realiza prin evaluarea anticorpilor antitransglutaminază endomisială sau tisulară și a nivelului anticorpilor de tip IgA, în condiții de dietă cu conținut normal de cereale. Titrul scăzut al anticorpilor antiglutaminază tisulară de tip IgA susține existența maladiei celiace, care, odată suspectată, trebuie certificată prin biopsierea mucoasei intestinului subțire, ce
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
efectuarea de biopsii intestinale. Diagnosticul precoce al maladiei celiace se poate realiza prin evaluarea anticorpilor antitransglutaminază endomisială sau tisulară și a nivelului anticorpilor de tip IgA, în condiții de dietă cu conținut normal de cereale. Titrul scăzut al anticorpilor antiglutaminază tisulară de tip IgA susține existența maladiei celiace, care, odată suspectată, trebuie certificată prin biopsierea mucoasei intestinului subțire, ce va releva un aspect aplatizat în caz de diagnostic pozitiv. Scoaterea glutenului din alimentație determină, în 6-12 luni, reversibilitatea tulburării de creștere
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
e o formă autozomal recesivă de GHD izolat mai puțin severă, care se transmite tot autozomal recesiv. în aceste familii, mutațiile sau rearanjamentele genei pentru GH determină sinteza unei molecule modificate de GH, care uneori mai are un oarecare efect tisular. Sinteza acestei proteine GH-like încă din perioada embrionară determină o toleranță imună față de GH, adică împiedică recunoașterea GH ca proteină non-self de către sistemul imunitar. în acest mod, pacienții cu GHD-IB pot beneficia de tratament cu GH recombinant fără a dezvolta
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
total sau fracția legată în complex, fie IGF-I secretat local (paracrin) la nivelul cartilagiului de creștere e suficient pentru a stimula proliferarea condrocitară . Dacă toate cazurile de mai sus se referă la perturbări evidente ale axei somatotrope cu privire la sensibilitatea tisulară la acțiunea GH, există situații, mult mai numeroase, în care se poate discuta de insensibilitate parțială la acțiunea GH, sau deficit parțial de IGF-I (planșa 27). Acești copii au un nivel normal de GH cu un răspuns normal la
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
către adâncime va determina alungirea cartilagiului de creștere. Dinspre interior, cartilagiul e înlocuit cu osteocite, osificându-se. Planșa 9. Principalii reglatori ai secreției de GH. GH este secretat de celulele somatotrope din hipofiza anterioară și stimulează secreția de IGF-I tisulară (hepatic, osos etc.). IGF-I circulant are rol de feedback negativ (inhibitor) asupra secreției de GH, autoreglând astfel axa somatotropă în funcție de necesarul organismului. Ritmul secretor al GH este reglat de doi hormoni peptidici hipotalamici, secretați de neuroni parvocelulari situați în
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
și producerea unor componente ale sale, reprezentate de factori umorali - anticorpii (imunoglobulinele), complement - factori nespecifici, substanțe cu efect bactericid din umori etc., precum și de factori celulari, reprezentați de fagocite și imunocite prezente printre elementele figurate ale sângelui sau printre componentele tisulare din diferite organe. În anumite componente ale sistemului imunitar are loc o densificare celulară care poate atinge nivelul constituirii unor organe precum splina, timusul, amigdalele, ganglionii limfatici etc. denumite organe limfoide. În organizarea sistemului imunitar, organismul animalelor superioare dispune de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
tip specializat de celule albe fagocitare, adică celule care realizează fagocitoza. Macrofagele circulă în tot organismul, înghițind și digerând bacterii invadatoare, material străin și resturi celulare proprii sau străine. Macrofagele fagocitează orice celulă opsonizată, adică învelită cu anticorpi, precum și celulele tisulare moarte. Limfocitul este o celulă specializată a sistemului imunitar cu rol esențial în recunoașterea specifică a epitopului antigenic, prin intermediul receptorului său membranar. Limfocitele B sunt celule specializate în sinteza anticorpilor, fiecare clonă de limfocite B fiind specializată pentru producerea unui
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
îndeplinesc activități fiziologice importante:- elimină moleculele organice proprii care au devenit nefuncționale și reintroduc în economia organismului constituenții chimici ai acestora;- îndepărtează celulele îmbătrânite în embriogeneză, precum și în remanierea osoasă (osteoclastie), în cazul vertebratelor superioare;- joacă un rol în remodelarea tisulară. I. Metchnikoff a clasificat fagocitele în două categorii:- microfage (PMN) - celule care fagocitează particule mici;- macrofage - celule care înglobează particule mari, chiar celule întregi. În anul 1924, Aschoff a creat conceptul de sistem reticulo-endotelial (SRE), în care a inclus:- fagocitele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]