3,898 matches
-
priveau păreau și ei destul de înspăimântați. Dacă ar fi acostat acum treizeci de ani, în mod sigur ar fi fost bucuroși, acum douăzeci de ani mândri și chiar încrezători într-un viitor mai bun și mai sigur. Acum însă când tobele războiului băteau foarte aproape de granițe erau doar înfrico- șați și cam uitaseră toată vorbăria despre emisarii militari cei care aduceau, în vorbe, dimocrăsi, fridom, sau prosperiti. Aflaseră între timp că soldații și armele aduc întotdeauna doar războaie. Unul dintre acelea
AU VENIT AMERICANII de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374224_a_375553]
-
cu soarele, nici cu luna! Nici cu alba hermină, nici cu hipopotamul cel credincios și răbdător...” Poetul are puteri demiurgice, atâta vreme cât poate schimba fața lumii. Ca un flamingo, este inițiatorul luminii: „Sub nimb de lacrimi berze șușotesc, șacali portocalii din tobă sună, antilopele din Dobrotești, pasărea Flamingo o cunună!”; „Și voi slăvi Eternitatea cu gura toată și voi merge-n rugăciune-n urma ta, de mă voi schimba într-un pește imens, tu să știi că-n abisul ființei rătăcesc, uite
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Scrieri > SUPRAVIEȚUITORUL Autor: Dan Norea Publicat în: Ediția nr. 1346 din 07 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Dragă Ina, nu-mi ascund vârsta, dar nici nu bat toba, așa că de tamburul tău nu prea am nevoie. Încerc să ignor trecerea vremii, nu bag în seamă părul alb sau faptul că nu mai urc treptele din două în două. Dar un lucru îmi amintește în permanență că nu mai
SUPRAVIEŢUITORUL de DAN NOREA în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362225_a_363554]
-
Toate Articolele Autorului Spre seară cerul supărat și-ascunde în nori fața Luna și ea s-a întristat c-a-nvăluit-o ceața. Și-n tăcerea de cerneal-a nopții adormite, Vântul țese o urzeală de șoapte vii, mocnite. Frunzele foșnesc speriate spaime iluzorii, Toba tunetului bate zguduind toți norii. Somnoroși și zăpăciti se ciocnesc cu forță, Scuipă flăcări aiuriți...cerul arde-n torță. Și în ropote grăbite ploaia se coboară În grădinile trezite, până-n ulicioară. Dansul ei amețitor pământul frământă, Cântecul șuierător noaptea o
PLOAIA de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378803_a_380132]
-
tot și-a pierdut-o, n-a voit să-și esploateze cel puțin greșala până la ultima consecuență bună ce se putea trage din ea. [ 10 mai 1880] ["AM ARĂTAT CUM ZGOMOTELE... Am arătat cum zgomotele serbărilor oficiale, ale surlelor, ale tobelor și ale urărilor asurzesc urechile capului statului și, acoperind gemetele de suferință ale națiunii, îl fac a nu le mai auzi. Am spus cum șiragurile baionetelor și ale escadroanelor, grămădirea cetelor polițienești, trâmbițele și aleile de tufe verzi, adunate prin
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de-o va voi serios, el să poală cerceta și vedea adevărul. Iată cum vorbește " Romînul" despre serbarea de la 10 mai - însă nu acum, ci pe când era în opoziție. Știți ce este acum 10 mai? Nu serbare oficială cu surle, tobe, trâmbițe ce asurzesc urechile pentru a acoperi gemetele de suferință ale națiunii, ci o fericită aniversară, o glorioasă aniversară, o zi de mii de ori ferice, o paradă cu trupe mai numeroase decât la intrarea triumfală a armatei în urma războiului
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
un discurs al căruia cuvânt întîi a fost orația funebră a discursului latin. D. Jules Ferry și-a început reformele prin suprimarea discursului latin, precum colegul său de la război a dat o dovadă memorabilă de spiritul său reformator prin suprimarea tobelor la armată. Face fiecare ce poate. Ceea ce e curios, uimitor și chiar de temut în acest din urmă discurs ținut la Sorbonna e tocmai această înfumurată amăgire de sine însuși, această imperturbabilă siguranță a unui ministru, punând ușurința sa de
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
din agapa de mare ștaif, pe holul cu mochete pe care calci ca pe nori de vată. Mă și simt ușor stînjenit: mai pe la fiecare din aceste figuri marcante am trecut, reglîndu-mi mecanismul care, din cînd în cînd, face ca toba de eșapament de la fostu-mi autoturism. Subiecte mundane, atacate nonșalant, mici confruntări de breaslă, pigmentate cu ironiile aferente, ce mai, conclav de lume bună, în care, dacă nu aș cunoaște generoasele spirite, m-aș simți ușor stingher. Dar... dar... din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Ieșiți la terminarea victorioasă a meciului din cămine, din case, de pe trotuarele restaurantelor și bistrourilor, cum i-a prins momentul, în maieuri, cu șlapi, în chiloți, înșfăcînd din fugă sticlele goale și făcîndu-le să sune ca darabanele napoleoniene sau ca tobele africane în jurul focului, miile de băieți și fete, într-o comuniune cvasi-senzuală, îți dădeau impresia unei marei purificatoare. La ferestre doar curioase celelalte vîrste: a doua, a treia... a patra. Ce hotărîtoare ar fi, mi-am zis pe loc, această
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tropăiau în ilustra sală ori de cîte ori cîte un brav "romantic", ce făcuse grea pușcărie comunistă, încerca să explice tropăitorilor cam cum vine chestia cu democrația. Ce spectacol vivant isca apariția, la tribună, a unui Dan Amedeu Lăzărescu, liberalul tobă de carte, dar și cu doza necesară de umor foarte grav jucat, cînd acesta mai în glumă, mai în serios se făcea avocatul diavolului din sală, flatîndu-i pe tropăitori în ideea că, numai și prin prezența lor numeroasă acolo, însemnau
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
gradul în farsa comemorativă și justificîndu-se, post festum, în fraze calchiate după Rică Venturiano. (De reținut aici, amuzat-digresiv, diagnosticul lui Al. Paleologu în aceeași notă: Iliescu, președintele etern al României farfurizilor). Orchestra, în care ponderea o dețin tromboanele, tubele și tobele, își dă, abuziv, concertele și pe scenele tradițional-accesibile. Ascultăm, aproape de miezul nopții și nu pe un post de radio al vreunei familiuțe, ci pe cel național un dialog ce pare, la prima vedere, de un incitant interes: redactorului însetat de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
prăpăditul pod al inundațiilor, de la Mărăcineni, a așteptat să simtă pămîntul Broadwayului sub tălpi, ca de-acolo să trimită încoace torpila constituțională. Și nu una oarecare. Ci, stupoare! parlament unicameral. Să sară peremiștii în aer de indignare, nu alta. (Ei, tobă de carte în materie de istorie strămoșească, marcată, ea, istoria strămoșească, firește, de tradiționalul bicameralism.) Nu și, culmea!, pesediștii. Care (de ce oare? de ce oare?) ar fi fost, ei, primii, care să se fi gîndit la radicala soluție. Ia uite! Dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
îmbrăcate în niște fuste făcute din tulpini lungi de iarbă strînse la mijloc printr-o betelie), care constă în legănarea ușoară a soldurilor și în mișcări complicate cu brațele ce spun o poveste în pantomima, acompaniate de bătăi ritmice de tobe și cîntece. Acest dans, așadar, este un adevărat dans epic, de structură mitologic-arhaică. De altfel, numele curent al acestui dans este hula-hula, si nu putem să nu remarcam că numele lui Blake Bowlahoola, pronunțat [baulahu:la], are rezonantele cuvîntului ritmic
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
corzi ori de suflat spre-a domoli ale robiei suferințe. Cu huiete se joacă dansatorii-n dansul morții, înveselindu-se-n măcel. Dure Ciocanele zimțate sînt domolite de ale flautelor cîntece de leagăn, Cuptoarele muginde răsună lîngă goarna cea hăulitoare, Toba cea dublă-îneacă urlete și gemete, si ascuțitul fluier șuiera și țipă, Cornul cel arcuit, aprig, dar armonios, pe șarpele care dogit răcnește în delir îl îmblînzește: Și Bowlahoola e Stomacul în orișicare om."123 Din fragmentul de mai sus se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
145 Și-n jurul sumbrei Femei fără nume ce úrlă de groază Cînd Zeii Stihiilor alăturatu-s-au toți minunatului cîntec: "Sunați din groaznică trîmbiță-a Războiului, suflete-n zale de oțel ce atrage! Sunați din fluierul ascuțit, șerpi ai războiului! Toba din Miazănoapte o-aud. Sculați! Aud un fîsîit de flamuri înfășurîndu-se. 150 Balaurii cei din Miazănoapte armurile-și pun; Spre marea de la Răsărit se-ndreaptă far' ocol. Lucirea hamurilor de pe cai a nopții bolta o-ntinează. Să oprim nói nălțarea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
150 Balaurii cei din Miazănoapte armurile-și pun; Spre marea de la Răsărit se-ndreaptă far' ocol. Lucirea hamurilor de pe cai a nopții bolta o-ntinează. Să oprim nói nălțarea Regelui slăvit: dați pinteni, dați pinteni nourilor voștri-ai Morții! O, toba de la Miazănoapte, trezește-te! O, mină de fier, bate 155 Din toba de la miazănoapte! Acúm porniți în iureș! cu vitejie-ntunecați De dardele-nghețatei grindini. Întindeți iarăși arcul negru: Din nou întindeți corzile Stihiilor la sînul vostru drept, Si toba
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se-ndreaptă far' ocol. Lucirea hamurilor de pe cai a nopții bolta o-ntinează. Să oprim nói nălțarea Regelui slăvit: dați pinteni, dați pinteni nourilor voștri-ai Morții! O, toba de la Miazănoapte, trezește-te! O, mină de fier, bate 155 Din toba de la miazănoapte! Acúm porniți în iureș! cu vitejie-ntunecați De dardele-nghețatei grindini. Întindeți iarăși arcul negru: Din nou întindeți corzile Stihiilor la sînul vostru drept, Si toba cea bubuitoare să repezească negrele săgeți". Din arc înnourat ziua întreaga săgețile
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
toba de la Miazănoapte, trezește-te! O, mină de fier, bate 155 Din toba de la miazănoapte! Acúm porniți în iureș! cu vitejie-ntunecați De dardele-nghețatei grindini. Întindeți iarăși arcul negru: Din nou întindeți corzile Stihiilor la sînul vostru drept, Si toba cea bubuitoare să repezească negrele săgeți". Din arc înnourat ziua întreaga săgețile zburară, pînă ce curs-a sînge 160 Din răsărit către apus, aidoma cu vinele-omenești, în rîuri Ale vietii pe pajiștile morții și ale deznădejdii vai. "Acuma sunați goarnele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în brațe luară coasă Și merseră nainte și-începură-a secera; și bucuroși toți fiii săi Au secerat largul Univers și-n snopi legat-au recolta minunată. 585 Îi duseră în largile hambare în mare sărbătoare și triumf De flaute și harfe, tobe și trîmbițe, corni, goarne. Ospățul se întinse în luminoasă Miazăzi, și Omul cel Regenerat Se așeza cu bucurie la oaspăt, și vinul Veșniciei Era adus aici de-ale lui Lúvah flăcări toată ziua și Noaptea toată. 590 Și cînd peste
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
tigrii se joacă-n Cărăruile care cu clinchet sună; lei înfuriați cîntă al bucuriei cîntec Roților de aur ce se-nvîrtesc peste a cerurilor pardoseala, si toate 720 Satele lui Lúvah sună; și cărămizile de aur ale satelor Răspund viorilor, micilor tobe, fluierului, flautului, lirei și chimvalului. Apoi căzut-au ale Tainei Legiuni în caos înnebunitor, Jos, jos prin nesfîrșire, țipînd, înfuriate și deznădăjduite, În teascurile lui Luváh; urlînd cădeau ciorchinii 725 De omenești familii prin adînc; fost-au umplute teascurile vinului
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sing. parte internă a corpului; parte interioară; (fig.) inima, emoțiile, localizate în pîntece; bowels pl. intestine, mate; infixul -ah: v. Luvah, Beulah Sufixul -hoola: < hula subst. dans polinezian-hawaiian sinuos al ploii, dansat de aborigenele din Hawaii, pe bătăi ritmice de tobe și cîntece; hula-hula v. hula Cathedron: pîntecul femeii, uterul, sau trupul femeii (cf. Damon); se află în Poarta Luban-ului (Sex); Cathedr-on [ființă bisericii, tronul bisericii, poartă bisericii: vezi o ilustrație pentru Vala, în care pîntecul femeii este reprezentat că o
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pierdut al lui Milton, Cartea I (Moloh este primul într-o serie similară celei prezentate de Blake): "Întîi fu Moloh, un groaznic rege,/ Mînjit cu sînge de umane jertfe/ Și lacrima sărmanilor părinți,/ Măcar ca-n larma de țimbal și tobe,/ Nu-și auzeau copiii cînd, prin foc,/ treceau la idolul necruțător./ Pe el îl adorară amoniții-n/ Rabbà și pe cîmpia ei jilava,/ Și-n Argob și-n Basan, pînă în undă/ Cea mai îndepărtată-a lui Arnon./ Cutezătoarea lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
considerat o culme a absurdității, o harababură, si aceasta datorită faptului că o parte considerabilă a acțiunii se presupune a se fi petrecut înainte de prima ridicare de cortina, iar evenimentele sunt relatate fragmentat în decursul acțiunii. Chiar și sunetul de toba de la începutul operei pare a fi un ecou venit din trecut. Multe din fapte nu au loc pe scenă, ci sunt pur si simplu descrise. Acest lucru este valabil, chiar și pentru evenimentele din prezent, precum bătălia de la Petilla în
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
oferă un alt fel de dragoste. Dânsul care începe este întrerupt de Fra Melitone care îi mustra printr-o predică fățarnica. Soldații italieni îl amenință, în timp ce soldații spanioli îl apără. Preziosilla le spune să-l lase în pace. Apucând o tobă, ea reușește să adune toată mulțimea în jurul ei și să intoneze împreună un marș militar însuflețitor. Actul IV Tabloul 1. Într-o curte de mănăstire, după scurgerea a cinci ani. O mulțime de cerșetori s-au adunat în curtea Mănăstirii
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
îl caută de atât de mult timp, Carlo este fericit sperând că va putea să o descopere și pe Leonora și să-și spele onoarea omorăndu-i pe amândoi. Marșul Rataplan, rataplan, din actul III scenă 3 Rezumat : Preziosilla apucând o tobă, reușește să adune toată mulțimea în jurul ei și să intoneze împreună un marș militar însuflețitor. Aria Pace, pace mio Dio! din actul IV, scena 2 Rezumat : Leonora se roagă pentru pace sufletească. Ea încă îl mai iubește pe Alvaro și
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]