22,705 matches
-
ochelari de soare/ Tânăr, 27/175/70: nefumător, sărac, singur, există oare/ persoana care poate să spună "îmi pasă, George!"". Textul nu rămîne un simplu colaj, pentru că îl destructurează comentariile subiective și deraierile ficționale: monotonia unui limbaj (autenticitatea mesajelor în ton patetic sau cinic, în notă kitsch) e întreruptă de insinuarea cîte unei voci diferite. Acolo unde textele sînt rescrise, metamorfoza e și mai interesantă: limbajul e barochizat de jocul de cuvinte și mai ales de complicarea sintactică, adesea și de
Poezie si limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15906_a_17231]
-
20) în comparație cu ceea ce urmează. Autorul își pune fără acuitate întrebări asupra creației, are unele proiecte etc., totul într-un stil evaziv și șters. Singurul lucru de reținut este, pe 10 februarie 1957, un paragraf asupra traducerilor de poezie. Pe un ton jenant apodictic, tălmăcirea lui Dan Botta din Villon, "cu toate că e fidelă textului francez", este nimicită: "Are ceva mort, ceva de cadavru" (p. 18). Gravă nu e neaderarea lui Victor Felea la acea versiune (ale cărei mari merite precum și unele scăderi
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
răbdător examinate de Virgil Ierunca în cartea sa "Semnul mirării", Editura Humanitas, 1995), ci orientarea sa intelectuală. Aici apare întâia oară o teorie cel puțin discutabilă: " De aici rezultă, se pare, că într-o tălmăcire e mai important să redai tonul, fluxul liric, accentele specifice, utilizând acel minimum de elemente particulare poetului tradus care îl disting dintre alții; fără a merge până la respectarea cu strictețe a fiecărui vers. Dar nu e vorba aici să denaturezi forma originală, ci doar să reții
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
jos în stil oriental, se aplecă spre mine, fiindu-mi alături, îmi apucă mâna și fără a mai avea timpul să schițez vreo mișcare, a depus un sărut ușor pe dosul palmei mele stângi, cu buzele ei vopsite într-un ton vișiniu, stins, o nuanță chinezească. Am fost surprins. Foarte surprins. Nu știam ce să fac. Toți se uitau la noi și râdeau. Explicația veni repede din partea unui confrate orientalist. Că era vorba de un obicei feudal chinez, potrivit căruia, dacă
Imperativul categoric by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15890_a_17215]
-
datorită Radio-ului. Pe aceste unde, ascultătorii trăiau mirajul fenomenului, fascinația unor voci, își imaginau chipul actorilor, felul în care se naște un spectacol de teatru radiofonic. Mai înainte de orice, actorii însemnau un glas, un timbru, o inflexiune anume, un ton grav sau, dimpotrivă, plin de spirit ludic. Toți marii noștri actori își au vocile fonotecate la Radio, care, astfel, deține realmente o comoară. Ani de zile, actorii, în ciuda prejudecăților noastre, s-au sculat dimineața devreme, la ora 8 începeau înregistrările
Spre Europa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15910_a_17235]
-
Da, e aici". Năvala s-a produs o dată cu lectura buletinului. Stăteam în pat, în capul oaselor, și tremuram de emoție. Mama, nedumerită, pe urmă, speriată, a încercat să-i întrebe ce vor. în loc de răspuns, i s-a cerut pe un ton, care mi s-a părut groaznic de sever, să se îmbrace și să-i urmeze. Mama i-a rugat să stea cu fața la perete pînă se îmbracă. în mod curios, s-au executat. îl văd și acum pe unul din securiști
O amintire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15896_a_17221]
-
lovit atunci o furie de nedescris. Omul era, în chip indiscutabil, sclipitor. - Eu singur, strigă el, sînt o invazie de barbari, întruchiparea ravagiilor lor. - Atunci de ce accepți să faci pe portarul? Se întunecă la față și-mi răspunse pe un ton sinistru: - Din pricina cheilor. Apoi adăugă: Ei bine, îl mai iubești pe Niezsche după tot ce ți-am spus despre el? - Bineînțeles, e ca Wagner. Nici n-apucasem bine să-i rostesc numele, că am văzut dezlănțuindu-se o adevărată furtună
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
semnături: Camil Petrescu - Despre unele probleme: Obiectivitate-obiectivism; Tudor Vianu - Shakespeare și antropologia Renașterii; Lucia Sturdza-Bulandra - Spicuiri din viața mea în teatru; și cronici semnate de I.D. Sîrbu, Ștefan Augustin Doinaș, Florian Potra. Coperta revistei era desenată de arhitectul și scenograful Toni Gheorghiu. După revoluția maghiară din '56, Doinaș și I.D. Sîrbu au fost arestați. De-a lungul timpului, aici au lucrat Radu Popescu, Ana-Maria Narti, Mira Iosif, Victor Parhon, Cristina Dumitrescu. După revoluție, echipa s-a schimbat: Dumitru Solomon, Alice Georgescu
Vocile specialiștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15891_a_17216]
-
tîlc. Mi se pare că formează o oglindă pentru imaginea fenomenului din România. Teatrul azi merge pe altă direcție. Publică dosare, unele inedite în jurul unor curente sau mari personalități: Grotowski, Strehler, Aureliu Manea, Haig Acterian, Vlad Mugur, Pintilie și Revizorul, Toni Gheorghiu. Teatrul azi încearcă să dezvolte ideea unei reviste-carte pentru bibliotecă. Albumul cu fotografii, din fiecare număr, creează suportul vizual, documentul imagistic al marilor spectacole, marilor actori și scenografi. Mai mult decît atît, suplimentul revistei înseamnă cărți, editarea unor volume
Vocile specialiștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15891_a_17216]
-
mod real de soarta lui Eminescu și adunând cu discreție bani pentru tratamentele lui sau găsim versurile naive ale Veronicăi Micle, ori articole apărute la moartea poetului între care cel din 'Revista Politică' la 1 aug. 1889 la Suceava are tonul naiv, emoționat și pios al admirației fără limite, oferind, nonșalant și comic, informații despre autopsia poetului alăturate convingerilor lui: După părerea doctorilor, moartea a provenit din apoplexie. Eminescu a fost conservator în vederile lui politice." Clișeele stilistice romantice din scrisori
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
din vârful unei piramide,/ Care în ore cenușii,/ M-alungă și mă prinde." Sunt poeme spiritualizate, cu o respirație aproape mistică ("Plouă soare/ Să nu fii și totuși ești/ Serafima,/ Și în vis./ A înmărmurit lumina.") Poezia de dragoste are tonuri de pasiune și senzualitate sublimate până la transformarea lor în principii primordiale: Și mă prinse iar în brațe,/ Care nu erau deloc,/ Răsuflarea mea de gheață se făcu,/ Iar a lui de foc." Moartea e un "munte de oase" cu "cioburi
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
o mirare. Am să mă duc în fiecare dimineață, să văd cum se face Arderea de toamnă." "Domniță, care te iubesc eu pe Tine, și atunci când vorbesc, și atunci când tac. Nu-i așa c-o știi și Tu?" Acesta e tonul greu de definit ca intensitate a poeziei și afecțiunii dintre cei doi corespondenți, Lucian Blaga și Domnița Gherghinescu-Vania, în perioada 1941-1948, Domnița fiind un "personaj" blagian clasic, de o enigmatică feminitate "runică", șăgalnică Domniță pentru care poetul nutrește sentimente și
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
fi fost înalta prietenie intelectuală care îi anima, hrănită de pasiunea comună pentru poezie și inspirația permanentă din ființa Celuilalt? Să fi fost iubire ceea ce apare sublimat în poezia Nebănuitelor trepte și în corespondență? Greu de spus, și scrisorile păstrează tonul echivoc. Este certă însă valoarea literară inestimabilă a unor pasaje epistolare din partea amândurora, Domnița cea cu atât de poetic nume fiind ea însăși poetă, și traducătoare, pentru care frumosul era un viciu. Domnița va fi doborâtă de tuberculoză în 1969
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
secondează cu fidelitate ideile și gusturile. Să fie acesta motivul pentru care această femeie cultă și-a refuzat creația, socotind cu luciditate că "mediocritatea în creație nu dă niciodată ascendent asupra excelenței în receptare"? Corespondența dintre cei doi are adesea tonul îngrijoratei preocupări pentru sănătatea șubredă a Domniței, preocupare pe care poetul o împletește cu șăgalnice scuze și amânări ale vizitelor poetului sau cu umorul dezolat al acestuia, citindu-și poemele apărute cu greșeli de tipar ce schimbau radical sensul. Sufletele
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
e nemulțumit, pe bună dreptate, de portretul cu "ficționalitate minimă" făcut lui Mircea Eliade și profită de ocazie pentru a-și spune părerea în "cazul" ce a stîrnit atîtea polemici. Ei îi reproșează lui Bellow "colportarea unor acuzații nefondate, precum și tonul general de dispreț, condamnare și calomnie. În opinia mea, e destul de rău că Eliade a avut rătăciri legionare juvenile, e poate și mai rău că nu s-a despărțit de ele convingător nici măcar la senectute. Dar Eliade nu trebuie incriminat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15894_a_17219]
-
de-al doilea s-a bucurat de un succes răsunător. Nici nu-i greu de înțeles de ce. Concepute cu multă ironie (sau uneori numai cu umor), luând în antrepriză viața măruntă, cotidiană, cu o erudiție egalată doar de relaxarea din ton, pastișele lui Eco sunt, s-ar zice, un soi de vehicule (de lux!) între Academie și cafenea. Observațiile bonome, dar riguroase, hipnotic somnolente, necruțătoare totodată, "răcoresc" asemeni unei brize mediteraneene. Autorul nu sancționează - dezvăluie. E nevoie de vervă în concentrație
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
esențială a unei mișcări literare. Cît de unitară poate fi totuși o culegere de articole? I.B. Lefter vine cu idei puternice, dar cu texte scrise la intervale mari de timp. Cum se împacă o istorie coerentă cu sincopele inerente din tonul articolelor, marcate, într-un fel sau altul, de timpul în care au fost scrise. O altă observație ar fi că unele articole sînt de întîmpinare, altele sînt studii (sau fragmente de studii) extrem de serioase (la Ivasiuc sau la Papadat-Bengescu). Oricum
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]
-
timpul în care au fost scrise. O altă observație ar fi că unele articole sînt de întîmpinare, altele sînt studii (sau fragmente de studii) extrem de serioase (la Ivasiuc sau la Papadat-Bengescu). Oricum, cu toate aceste mici sau mari diferențe de �ton", se păstrează intactă provocarea intelectuală, fie că a fost făcută în ianuarie 2001, fie la începutul anilor '80. Din desantul editorial al lui I.B. Lefter (în ultimii doi ani, cinci cărți de critică și primele două volume din dicționarul Scriitori
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]
-
și văd încă) în acest critic doar un militant, un fel de �manager" al generației sale, arătînd în acest fel cît de puțin l-au citit. Doritorii vor găsi în aceste cărți o combinație extrem de rară la noi: noutate și ton temperat, ipoteze imprevizibile și rafinament interpretativ. I.B. Lefter, Scurtă istorie a romanului românesc (cu 25 de aplicații), Editura Paralela 45, 2001, 262 p., f.p.
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]
-
drept, printre în înșiruirea de clișee, germanul K. scapă și informații de "interes documentar". Cea mai importantă a devenit, fără voia sau știrea autorului, basmul de la care a pornit Eminescu. Și, pentru a fi pe placul epocii, rigoarea, diplomația, ironia, tonul superior, scrupulozitatea notării anumitor detalii din jurnalul germanului nu pot purta decât o singură etichetă: nemțească. Richard Kunisch - București și Stambul. Schițe din Ungaria, România și Turcia; trad. din germană, prefață și note - Viorica Nișcov, Ed. Saeculum I.O., București
Bazarul cu imagini by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15947_a_17272]
-
lor, nu pot fi încă astfel". Cele cîteva note despre București, ale cehului lasă impresia că acesta nu a fost tocmai încîntat de capitala română, în ciuda celor cîtorva exclamații admirative pe care le scapă, neconvingător, doar pentru a fi în ton cu un anume mod de a scrie. Citite singure, însemnările scriitorului ceh despre București, nu sunt prea interesante. Jan Neruda se limitează la o simplă descriere a orașului, cu câteva fraze generalizatoare despre cum trebuie văzut un oraș oriental și
Bazarul cu imagini by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15947_a_17272]
-
de angajament" la Ecovoiu ar însemna: alcătuirea unor povești fără un mesaj care să treacă dincolo de text, neaderarea la vreo modă literară, lipsa de relevanță în cîmpul inovației literare. Același stil predomină și în culegerea de povestiri Cei trei copii-Mozart. Tonul lejer, invenția totală, cu o putere de sugestie infinită. Cartea este un mic șir de parabole, unele atingînd serios latura SF. Însă un SF care amintește de Istoriile insolite ale lui Crohmălniceanu, niște istorii în care important este ineditul tematicii
Nu interpreta! by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15948_a_17273]
-
fapt, îl îndeamnă să nu interpreteze, să nu fie activ, așa cum școala contemporană de literatură îl educă să fie. Înclin să cred că, din păcate, nu aceasta este și intenția autorului, pentru că în unele proze, mai puțin reușite, intervine un ton destul de demonstrativist. El nu reușește să-și exploateze la maxim gustul pentru ficțiunea pură, pentru literatura care te confiscă - întotdeauna lasă loc pentru interpretări. Și atunci ficțiunea se transformă în fabulă, limbajul parabolic devine limbaj esopic. Dar drumul ales de
Nu interpreta! by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15948_a_17273]
-
și "Ei spun că merge, că se învârte/ dar eu nu văd decât un crepuscul vânăt, prelung,/ un lapte vechi, putred/ albind în șuvițe cenușii cerul concav și întunecat" (Lumea asta-i caducă). Magda Cârneci riscă de multe ori prin tonul poemelor. Patetismul patriotismului, ironia, disperarea, suferința, dezamăgirea, scepticismul marchează însă retoric (r)evoluția politică a ultimilor 20 de ani. Datarea unor versuri pare uneori inutilă. Poemul închide în el momentul istoric din care s-a născut. Secvența Quintet politic (1992
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
aici s-ar manifesta mai ales sentimente frumoase, sensibilitate și afectivitate pozitivă. Tema nu poate să nu evoce cazul Caragiale: în a cărui receptare și contestare au intrat și acuzații de insensibilitate față de copii și animale (bazate mai ales pe tonul narațiunii din Vizită, D-l Goe, Grand Hôtel "Victoria Română", Bùbico). Notele ediției Al Rosetti, Ș. Cioculescu, Liviu Călin (Opere, vol. II, 1960) îl apără pe scriitor de acuzațiile moraliste cu argumente proletcultiste ("schița atacă problema greșitei educații a copiilor
Imagini și desemnări ale copilului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15967_a_17292]