2,536 matches
-
olandezi este Rembrandt. El pictează, desigur, portrete, peisaje și scene biblice, dar a fost influențat de Caravaggio și opera sa depășește cu mult gusturile convenționale și conformiste ale societății olandeze. În domeniul muzicii, "stilul concertant" (opoziția dintre ansamblurile sonore, cucerirea tonalității și a cromatismului, practica basului continuu și variația ornamentală) ia naștere din estetica "barocă". Dacă această expresie aplicată la muzică este diferită de sensul ei arhitectural sau pictural, este adevărat că un concert de Vivaldi, o operă ca Messia lui
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Bolta bizantină, încearcă - în vis și legendă, senzualitate și culoare, în mistica luminii și a apei - să recompună un „vechi suflet din Răsărit”: „bolta bizantină” este metafora acelui orizont spiritual. Dincolo de tușe ce trimit la modernism (fluidizarea senzațiilor, dominanta muzicală), tonalitatea generală a ciclului se înscrie în linia unui romantism minor, discret elegiac. Nici cele douăsprezece poeme din Zenit, cu lirismul lor sublimat, alunecând spre un ermetism orfic, nici echivalențele emoțiilor generate de muzică din Mirajul sunetelor nu conduc către experiențe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287474_a_288803]
-
condiția mi(s)tică; simte, altfel spus, că odată cu el se năruiește o lume. Una a valorilor tradiționale, în care puritatea era încă exemplară. Inorogul lui Cantemir are conștiința tragică a faptului că el este ... "ultima licornă" și deplânge, în tonalități răvășitoare, această fatalitate. Cum este vorba de una dintre cele mai frumoase pagini din literatura română, citez cu entuziasm: "Plecatu-s-au cornul Inorogului, împiedecatu-s-au pașii celui iute, închisu-s-au cărările cele neîmblate, aflatu-s-au locurile cele necălcate, în silțele
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și denunță tirania, rostind adevărul inconvenabil, încălcând tabuul: "Adunarea aceasta de drepte stăpânii, au de cumplite tirănii iaste?"21 Efectul creat în rândul celorlalți este de derută, căci adevărul, rostit tranșant și asumat public, devine amenințător. Treptat, cuvintele Liliacului capătă tonalități profetice, mai ales că el este cel care proclamă dreptul Filului și al Inorogului la domnie: "Iară acmu în alégerea epitropiii Strutocamilei, toată dreptatea cu ochii am vădzut. Ce dintr-atâțea mari și înțelepți sfétnici, unul macara a cunoaște n-au
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
după cum sugerează și versurile: „Pe câmpi alergând Pe toți întrebând Și la toți zicând”, în care utilizarea verbelor la gerunziu nu subliniază doar o continuitate dureroasă a acțiunii, ci conferă baladei, în acest episod al ei, o sonoritate gravă, o tonalitate de tânguire a celei care ar face orice numai să-și știe copilul aproape. Eroul popular din alte creații anonime, deși apropiat de natura protectoare în mijlocul căreia viețuiește, în momentele de însingurare profundă se confesează brazilor, munților, florilor, codrului, armelor
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
grandilocventă și anecdotic, începuturile poeziei macedonskiene prefigurează viitoarele-i teme și atitudini lirice. Cu tot sentimentalismul ei, poezia socială, de un patetic suflu umanitar-romantic, și satira, încă stângace, cu accente rechizitoriale uneori, alteori deformant-caricaturale, anunță marile înverșunări antiburgheze caracteristice Nopților. Tonalitatea lamentoului romantic (însușită prin conformarea la moda poetică a vremii) nu convine eului liric macedonskian, energic, incandescent atât în desfășurarea viziunilor ideale, cât și în prăbușirile în lutul realității. De aceea, nostalgia vârstei revolute, pure, a copilăriei este secondată de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
clasicizante (Ospățul lui Pentaur), cu „exotismul” lor temporal. De simbolism îl apropie pe M. muzica vagă a trecerii (Fântâna, Rondelul lucrurilor, Rondelul lunei), penumbra melancolică a instantaneelor „impresioniste” (Pe balta clară), nostalgia plecărilor, atracția himericului (Tutunul, Castele-n Spania), anticipative tonalități bacoviene (Rondelul orașului mic) și voluptățile senzuale, de mare rafinament, mai ales olfactiv (Rondelul crinilor, Rondelurile rozelor). Utilizarea pe scară largă a refrenului, încercările instrumentaliste, sinesteziile, apelul incidental la versul alb (Hinov), revenirea la câteva simboluri dominante fac din mentorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
1887) fiind între primele tălmăciri în românește din Rollinat. Rămânând înainte de toate un mare poet, la confluența romantismului său fundamental cu parnasianismul și, mai ales, cu simbolismul, creator al unui mit interior al „excelsiorului” și al „periheliei”, precum și al unei tonalități lirice specifice, remarcabil și prin meditația asupra poeziei, M. este precursor al unor direcții estetice și stiluri impuse de poezia și proza de după primul război mondial. Fără îndoială că Macedonski e un poet inegal. Luat în toată dimensiunea, el nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
care aparținuse lui Temistocle Solera și în care aduseseră modificări sensibile prin schimbarea personajelor din italieni în francezi. Muncă de adaptare prestata de Verdi s-a soldat cu o muzică unitară și convingătoare. Verdi a menținut pasajele semnificative, coborând uneori tonalitățile (ariile lui Oronte - Gaston, Giselda - Hélène, Păgâno Roger, ca și celebrul terțet). Orchestrația operei a fost rescrisa, semn al unui mai mare rafinament, cu o folosire mai intensă a resurselor orchestrei. Verdi a modificat într-o măsură sensibilă țesătura armonica
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Lady Macbeth, are mai multe ocazii să și dezvăluie individualitatea să specifică și poate unică, în cavatine, arii, cântecul de pahar și scenă nebuniei”. Insistența lui Verdi că rolul Lady Macbeth trebuie să fie interpretat de o cântăreață cu o tonalitate deformata, chiar urâtă, depășea în timp cu mult uzanțele epocii sale. Cand soprana Tadolini a fost distribuită în rolul Lady Macbet, Verdi se plângea: «La Tadolini ha troppe grandi qualità per fare quella parte! La Tadolini ha una figură bella
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
son io, corsaro...“. Remarcabilă este în preludiul operei transpunerea pentru clarinet a melodiei care anticipează pe cea a terțetului final “Più non ți vego“. Cea de al două strofa a imnului “Salve, Allah“ (introdusă după modă franceză) este coborâta în tonalitate minoră în timp ce aria Medorei “Non șo le tetre imagini“ este incrustata cu înflorituri delicate. Partitura dezvăluie în premieră o mare lejeritate și conciziune, dovadă a măestriei compozitorului, nealterate de îngroșări - notabil duetul cabaletta “Tornerai, mă forse spenta“ . În Îl Corsaro
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
departe mai atrăgătoare decât ar fi rezultat probabil din utilizarea melosului popular. În tabloul 2 din actul 2 procesiunea se deschide cu un grup de trompetiști care cântă un marș al carui efect tulburător este în mare măsură întărit de tonalitatea caracteristică a unor instrumente lungi și drepte pe care aceștia le utilizează. Că forma ele amintesc de instrumentele antice, iar strălucirea tonurilor lor sunt datorate calibrului tuburilor drepte și parțial faptului că aproape toate tonurile utilizate sunt deschise - acestea sunt
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
deschise - acestea sunt armonici naturale ale tonurilor fundamentale ale tuburilor. Există o inadvertenta între faptul că instrumentele folosite sunt dotate cu vâlve (care nu au fost inventate decât după mii de ani de la momentul desfășurării dramei). Primele trompete cântă în tonalitatea La bemol, în timp ce următoarele trompete cântă în Și natural. Efectul amestecului brusc al celor două tonalități când cel de al doilea grup de trompete intra în scenă este spectaculos. Nu există nici cea mai mica îndoială că impactul marșului triumfal
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
instrumentele folosite sunt dotate cu vâlve (care nu au fost inventate decât după mii de ani de la momentul desfășurării dramei). Primele trompete cântă în tonalitatea La bemol, în timp ce următoarele trompete cântă în Și natural. Efectul amestecului brusc al celor două tonalități când cel de al doilea grup de trompete intra în scenă este spectaculos. Nu există nici cea mai mica îndoială că impactul marșului triumfal din Aida a fost copleșitor, iar peste ani tema muzicală a devenit cea mai populară melodie
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
introdus în mod frecvent armonii și sonorități noi. De exemplu, în cel de al treilea act, atunci când Msr. Quickly și Alice relatează povestea stejarului lui Herne, Verdi orchestrează acompaniamentul utilizând patru corni contra fundalului asigurat de un singur piccolo cu tonalitate înaltă. Primul corn este în dialog cu cele două femei în timp ce ceilalți trei corni cântă notele joase evocând căderea nopții, cu o secvență de armonii pe cuvintele sorgon gli spirti vagabondi a frotte (spirite rătăcitoare se ridică în stol) care
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
pauză de peste douăzeci de ani, în care i-au apărut totuși câteva plachete cu versuri pentru copii - personale și traduceri -, nu lipsite de prospețime și vioiciune prozodică și imagistică, ineditele din volumul antologic Poeme (1965) se depărtează, în general, de tonalitatea sumbră și lamentuoasă în care D. se exprimase anterior. Doar în câteva mai persistă imaginea celui cu „inimă rănită”, „suflet ulcerat”, minte „bântuită și bolnavă” și care poartă pe „fruntea arsă” „tristețea ca un nimb crepuscular”. În rest, o serie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
pentru ordinea lui umană”; pentru un astfel de artist „funcția artei e să afirme și să ordoneze, nu să nege și să dizolve”, convins fiind că „arta este, înainte de orice, semnul puterii omului asupra haosului și morții”. Față de interpretarea în tonalitate comică la Aurel Baranga sau în cheie tendențios-minoră la Paul Everac, dramaturgia lui L., însumând zece piese mari și o duzină de piese într-un act, mult jucate nu numai pe scenele românești, dar și în URSS, China, SUA, Franța
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
în mod spontan, necontrolat și aleatoriu, de fiecare dată cu manifestări inedite și răspunsuri originale lăsând impresia unui nonconformism. ¾ În spiritul pedagogiei relația profesor-elev trebuie să fie mutuală, deschisă unui dialog permanent, să faciliteze instalarea unui climat psihic caracterizat prin tonalitate afectivă pozitivă, stimulatoare a exprimării creatoare a elevilor. XVIII. MIJLOACELE DE CULTIVARE A CREATIVITĂȚII Studiul aprofundat al fenomenului de creație a permis cercetătorilor din domeniul inventicii să elaboreze demersurile, procedurile, tehnicile și metodele de creație care constituie mijloacele principale de
ASPECTE PSIHO PEDAGOGICE ALE CREATIVITĂŢII ELEVILOR. GHID METODOLOGIC PENTRU PROFESORI by MIHAELA BĂSU, MARIANA DUMITRU () [Corola-publishinghouse/Science/312_a_609]
-
ultimul etaj, unde se află încăperea sa („acceleratorul de idei”, „reactorul”), „gândurile”, observațiile pe marginea existenței cotidiene fiind „depuse” în caiete speciale. Perspectiva înscenării epice, întemeiată pe o stilizare ludică, este vădit (auto)ironică și parodică, fără a părăsi însă tonalitatea gravă, a unei disperări comprimate. Jurnalul și documentele recuperate în Fragmente salvate (1975-1989), eseurile în formulă epigramatică din aceeași carte, din (Re-)citindu-l pe Eminescu. În umbra Timpului (2000) și din OftalMOFTologia sau Ochelarii lui Nenea Iancu (2002), poemele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287307_a_288636]
-
între kinetoterapeut și pacient; obișnuirea pacientului cu posibilitatea de a se relaxa înainte de începerea programului; plasarea pacientului într-o poziție corectă, specifică fiecărui exercițiu din program; atenție deosebită din partea kinetoterapeutului pentru a nu provoca dureri în timpul manevrelor aplicate; utilizarea unei tonalități adecvate, calmă și plină de înțelegere; fiecare exercițiu să fie demonstrat, pentru a asigura înțelegerea lui de către pacient; se indică și se pune mâna pe grupul de mușchi care trebuie să efectueze mișcarea respectivă; pacientul este ajutat numai atunci când dificultățile
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
creștere, se manifestă din ce în ce mai mult caracterele sexuale secundare (primele menstre la fete și ejaculările spontane la băieți, pilozitatea pubiană se extinde, cea axilară începe să se dezvolte, se modifică vocea, care, la băieți, devine aspră, nemelodică, inegală ca timbru și tonalitate etc.). Se dezvoltă sentimentul de independență, viața interioară devine preponderentă; caracteristice pentru această perioadă sunt dezvoltarea imaginativă și o mai mare aventurare a intelectului în diferite domenii. Postpubertatea, cuprinsă între 14 și 15 ani, se caracterizează prin instalarea caracterelor sexuale
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
adevărat (G. Călinescu a reținut Ploaia de noapte, Scafandrierii și În ceasul din urmă - profesiune de credință a unui discret, evidențiată și de Pompiliu Constantinescu), în tradiția lui Al. Vlahuță și Panait Cerna. Versurilor nu li se poate nega însă tonalitatea gravă, de oficiere înaltă, după cum sunt evidente distincția dicțiunii și oroarea de trivial, transpuse în obsesia formei. Probabil că în aceste trăsături stă și secretul bunelor sale traduceri din tragedia franceză clasică (Corneille, Racine), din Shakespeare, François Coppée și Alfred
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288352_a_289681]
-
în haina ușor parodică a „romanțului”, a baladescului, a ritualurilor hermetice. Pentru cine exist aduce noi accente, dimensiunea reflexivă, conținută până acum, devine mai directă, ideile sunt provocate prin dialoguri între instanțe abstracte, filosoful invocat și citat fiind, „neîndoielnic”, Platon. Tonalitatea frecventă e dată de revolta și exasperarea în fața existenței, mereu întoarsă, prin ricoșeul ironiei, către sine. Formula se regăsește în Poezie deschisă, unde, ca odinioară Arhimede, poetul le „strigă contemporanilor noli me tangere”, având conștiința absurdei „neînțelegeri”, dar și credința
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290314_a_291643]
-
răspântia secolului al XIX-lea, sau în vremea revoluției spaniole - perioade pe care le-am studiat în mod special - motivul unei asemenea atitudini ținea mult de încetineala evoluției mentalităților, în ciuda pozițiilor de principiu mai degrabă progresiste adoptate în rezoluțiile oficiale. Tonalitatea moralistă a dezbaterilor din mișcarea muncitorească a pus în evidență de nenumărate ori nu numai conservatismul dominant cu privire la locul ce le revine femeilor în familie, ci și pregnanța prejudecăților în tot ceea ce are legătură cu viața privată, și în special
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
momente prin care mi s-a arătat că nu mă comport adecvat, așa cum norma de gen predefinește. Mult mai târziu, profesoara mea de română din liceu, mi-a spus la începutul clasei a IX-a că trebuie să îmi moderez tonalitatea vocii pentru că este deranjantă și o femeie trebuie să fie suavă, nu gălăgioasă și deranjantă. De altfel, vocea mea este mult mai baritonală decât a femeilor în general, și inclusiv prilejul interviului admiterii mele la doctorat a scos în evidență
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]