2,400 matches
-
ni-l ceream unul altuia cu vorbele: „Dă-mi otobâcul.“ Primele zile din săptămână le petreceam aproape întregi în tipografie, în ambianța pe care am schițat-o, inhalând fără limite fum de țigară și emanațiile cu miros dulceag ale plumbului topit, folosit la linotipuri pentru turnarea rândurilor cu litere. În epoca de care vorbesc, controlul politic al presei se înăsprise iar, după mica destindere din anii ’54-’56, când ajunseseră și la noi, îndeajuns de filtrate, ce-i drept, ecourile dezghețului
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
act responsabil, nu-mi era teamă și mă așezam cu cea mai mare naturalețe pe scăunel. Odată, să fi avut posibil vreo șapte-opt ani, nu mi-am acoperit suficient de bine picioarele și un mic, foarte mic fragment de cositor topit a plonjat pe tibia piciorului, mi-a ars pielea și am de atunci amintirea acelor vremuri, „amintire topită în carnația neamului meu”. Paradoxal, de câte ori îmi vizualizez semnul - o mică cicatrice pe picior - îmi aduc aminte de celebra replică din „Desculț
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
spunea Alexandru Odobescu În Pseudokyneghetikos, cu veche tradiție autohtonă, deși de origine arabă (saraș malfug), din carne de purcel cu carne de vacă și cu șorici deasupra sau bucă țelușe de slănină râncedă, din pod, sau cu jumări din slănină topită presărate printre sarmalele mici și rumenite frumos În cuptor; sau varza creață „nemțească“ umplută, cu smântână deasupra; după care urmau, la rând, tocana „națională“, din mușchi de văcuță sau piept de purcel, cum și tocana sârbească de berbec, cu roșii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de la margine, cum erau cele de la zahanaua din Colentina, abatorul primitiv unde se tăiau, cum vedeam În copilărie, pe o podișcă deasupra gârlei puturoase, rămasă până azi ca acum o sută de ani, bivolii, oile și berbecii, pentru seul lor topit În căldări uriașe și adunat În burdufe de bivol, spre a fi trimise În Orient, remorcate, târâte prin mare de mahoanele turcești cu pânze. La cârciumile de la Zalhana mergeam, până mai acum zece ani, toamna, prin noroa iele de-o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
miele = 5 parale. Din soalba piciorului stâng al caprei, iar pentru jucătorul stângaci din soalba piciorului drept, se confecționa de către adevărați artizani ai genului „ichiul“ - spaima soalbelor și a mielelor la jocul de arșice - umplut În scobitura lui cu plumb topit șlefuit, patinat și lustruit cu răbdare și meșteșug mare pe marginea de bazalt a trotuarului, până ce căpăta silueta lune coasă și insinuantă a unui mic proiectil cu efecte percutante; Învârtit la joc, până ce-și lua vânt, Între degetul cel mare
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Lazarus, există numai în mintea mea. Mi-nchipui că e făcut dintr-o substanță diferită, de natură, probabil, imaterială, este iluminat, arată cam așa cum arată abajurul de sticlă al unei veioze când este becul aprins: atunci abajurul pare din aur topit sau din lumină. Cert este că după aceste vise, de fapt, după aceste coșmaruri, starea de rău despre care pomeneam se manifestă și prin alte simptome: greață, senzația de inconsistență, de leșin, dureri generale și un fenomen mai special pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Ionele, nu fi prost, nu aici îți găsești tu o prietenă, ci la Chimie sau la Matematică. Nu că nu te place nimeni. Știu eu, dar nu ți le spun, vreo trei care-s topite după tine, însă rămân așa, topite, decât să se uite după ele tot amfiteatrul. Dacă te bârfește o colegă, mai merge, dar dacă te bârfesc o sută, te-au desființat. Pricepi?“. Chiriță Ion pricepea, și prima fată de la Chimie pe care a invitat-o la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și al dorințelor, se îmblânzește sau se sălbăticește. La primul meu revelion în Germania, brusc, după miezul nopții, regele și-a făcut apariția în toiul petrecerii. Invitații au început să toarne forme de plumb 1. Eu doar mă uitam: plumbul topit, răsturnat din linguriță în apa rece, sfârâia încremenind pe fundul vasului într-o figurină neprevăzută. Mi-a devenit limpede că la fel stau lucrurile și cu regele, și că la fel aveau să se petreacă și cu animalul inimii. Ceilalți
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cinci frați, departe tatăl întemnițat fără vină pentru mulți ani, și de-a fi pierdut, într-un interval foarte scurt de timp ("Timpul" n-a avut deloc răbdare) cele mai dragi ființe: un bunic de nouăzeci și doi de ani, topit realmente de foame, surioara cea mai iubită răpusă de meningită și, în aceeași zi, bunica moartă într-un accident stupid, fugind după nepotul înnebunit de durere. Cu o justificată indignare retrospectivă (există răni sufletești care nu se închid niciodată), autorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nou din ce în ce mai greu. Îi făcea impresia că înaintează; în realitate însă, executa mișcări circulare, îndepărtându-se foarte puțin de la drumul arhicunoscut. Răsuflarea caldă a organelor olfactiv și bucal au topit toată zăpada abătută cu dușmănie spre fața mamei. Solidificarea zăpezii topite s-a finalizat într-un țurțure mare cât un morcov, asemănător celor ce se formează la streșinile caselor. Dar mama nu simțea și nici nu avea cum să vadă țurțuroiul ăla caraghios format dintr-o reacție firească prin combinarea respirației
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cade într-o biserică. Andrei Rubliov, Tarkovski. Sau ploaia din ceașca de ceai din Solaris. La polul opus, vrăbiile și porumbeii solari din biserica dărâmată a mănănastirii Maxineni, pierdută în deșertul Bărăganului, fostă ctitorie a lui Matei Basarab, în lumina topită a lunii august. Muzica, acest vehicul al memoriei. Ascult Simon and Garfunkel și mă simt transportat la Costinești, acolo unde "căsuțele de lemn ar fi trebuit să fie căsuțe de sticlă", după cum spunea fostul meu coleg de cameră de cămin
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
lungul a aproape tot atâtor decenii tinerețea mea, în robusta ta prezență, în care mă întrevăd - încrezător, sorbind din forța ta, din măreția ta Tinerețe și fericire a mea, a voastră tovarăși de drum, prieteni, Sângele poate fi și aur topit, poate fi catedrală, strigăt. A fost. Este.“ („Dedicație“, România literară, 6 mai 1971) ROMAN Elly, artist emerit De aproape treizeci de ani nu simt mândrie mai mare decât aceea că tinerele vlăstare ale României socialiste intonează cântecul meu «Mulțumim din
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
ploaie autobuzul de noapte, care vine rar, alergăm bezmetici pe culoarele întunecoase spre tipografie și ne certăm cu paginatorii și linotipiștii care nu se grăbesc îndeajuns. A intrat schimbul III, ei oricum trebuie să stea până dimineața și, datorită plumbului topit, în atelier e cald, nu ca în redacție. 14 octombrie După o oră de stat în ploaie într-o curte interioară de pe Republicii (femeie energică, cu o pungă de plastic pe cap, se răstea la vânzători: „N-ați auzit ce-
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
în ultima lună de școală să ieșim din uniformă și să purtăm altceva, adică o uniformă a clasei noastre. Au fost discuții lungi. Unele au vrut haine roz, altele negre. Cam trei sferturi și-au făcut fuste roz de pânză topită, un material foarte la modă atunci și foarte practic, pentru că nu se șifona. Dacă mi-a plăcut ceva din perioada aia, ei bine, a fost pânza topită! În afară de mine și de Ceri, nu-mi mai aduc aminte cine și-a
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
roz, altele negre. Cam trei sferturi și-au făcut fuste roz de pânză topită, un material foarte la modă atunci și foarte practic, pentru că nu se șifona. Dacă mi-a plăcut ceva din perioada aia, ei bine, a fost pânza topită! În afară de mine și de Ceri, nu-mi mai aduc aminte cine și-a făcut fustă neagră. Poate Dodoloi. N-o văd în ruptul capului în fustă roz. Ba, mai mult, ne-am pus și tricouri negre. Era o culoare care
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
un tunet puternic ca o explozie. Pentru o clipă Carlina se speriase atât de tare încât își pierdu echilibrul. O cuprinse cu repeziciune de mijloc redându-i stabilitatea și-i simți corpul cald și moale prin țesătura subțire de pânză topită. Mâinile lui stăteau încă ferme pe talia ei. Era îngrozită de senzația pe care i-o trezea acest bărbat cu atingerea lui. Ridicând privirea spre el, descoperi că fața lui era prea aproape de a ei și-o trecu un fior
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
din cameră. Trebuie să mă stăpînesc, să salvez, dacă mai poate fi salvat, vreun gram din mine însumi. Mă ridic încet de pe scaun și mă apropii de cuier: Vă rog să mă iertați, doamnă! Îmi pare rău! spun cu glasul topit, începînd să-mi îmbrac scurta de velur. "Doamnă"?!! se miră doamna Cristina, urmărindu-mă cu privirea. De cînd sînt doamnă pentru tine, că, acum cîteva minute, nu cred că vedeai în mine o doamnă!?... Stau cu privirea plecată, rotindu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
întrebi; ar fi fost mai cinstit; mai ales că nu-ți cerea să minți... Ori ar fi trebuit s-o sictirești dacă... dacă albul acelei nopți de Ajun ar fi fost într-adevăr un alb curat, nu șiroaie de zăpadă topită... Hm!... surîde scurt și trist Tamara, prostia vieții mele, făcută într-o clipă de rătăcire... Ai să regreți pentru tot ce mi-ai spus acum! îmi șoptește, aruncîndu-mi o privire plină de ură, apoi pleacă. În urma ei, ușa metalică se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fost smulsă. Cîțiva mecanici apar cu găleți pline cu ciment și le toarnă la locurile de îmbinare, în timp ce altă grindă e pusă la locul ei. În cîteva minute, încăperea e acoperită, apoi se aude cum deasupra se toarnă ciment, smoală topită și se întind plăcile de carton asfaltat. Munca asta, în alte condiții, ar fi durat măcar jumătate de zi. Vlad privește insistent spre interfon, dar interfonul tace. La fel și telefonul. Acum, spune el, că tot e gata treaba, pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
peticul de hîrtie și-l împing cu vîrful pînă îl arunc în canal. Pornesc apoi spre ieșire, să văd care-i situația sus pe acoperiș. Macaraua tocmai coboară o roabă metalică și cîteva găleți, cu care s-a cărat smoala topită. De pe clădire, pe scara de incendiu, apar mecanicul Valeriu, alți patru mecanici și maistrul Cornea. Gata! A ieșit ca nouă, zice Valeriu. Putem pleca? Puteți, le spun, strîngîndu-le mîna drept mulțumire. Mecanicii pleacă spre secție să-și schimbe hainele. Macaragiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mulțumește să ofteze și mai tare. Mă întorc exact când Suze și Tarquin îngenunchează, iar vicarul declamă sever: „Cei pe care Domnul i-a unit, nimeni să nu-i despartă“. O privesc pe Suze uitându-se radioasă la Tarquin. E topită de dragul lui. E a lui acum. Și, spre uimirea mea, mă simt brusc golită pe dinăuntru. Suze s-a măritat. Totul s-a schimbat. Am plecat la New York în urmă cu un an și am savurat fiecare clipă. Normal că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
apartament a devenit foarte tensionată, și eu pur și simplu nu știu ce să fac ca să fie mai bine. Acum câteva zile am cumpărat niște lumânări aromate relaxante, dar în casă nu s-a simțit nici o relaxare, doar niște miros de ceară topită. Ieri am încercat să mut mobila ca s-o așez într-o manieră mai feng shui și mai armonioasă. Dar Luke a intrat în sufragerie exact în clipa în care am dat una cu piciorul canapelei în DVD player, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Danny printre sunetele pașilor mei pe scări. Mă uit spre etajul de sus cu privirea în ceață. Mă simt ca după un maraton. Nu, ce un maraton, șase. Ultimele două săptămâni au fost o învălmășală haotică de nopți și zile topite una într-alta, în centrul căreia eram eu, Suze și bebelușul Ernest, care orăcăia nonstop. Să nu mă înțelegeți greșit, îl ador pe micuțul Ernie. Evident, doar o să-i fiu curând și nașă și toate astea. Dar... Dumnezeule. Când începea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
microbuze și două mașini mici cu 350 de pachete în valoare de 57 de lei / bucata, cu alimente luate din Kaufland Buzău: mazăre, zahăr, ulei, orez, mălai, făină, paste făinoase, conserve de pește și de fasole, dulciuri pentru copii, brânză topită, smântână etc. Un lucru foarte important pe care îl face ADRA este că nu lasă alimentele pe la primării ca să le împartă cei de acolo, ci aceste pachete sunt împărțite de către voluntarii ADRA direct acolo unde este cea mai mare nevoie
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
micul funcționar își răsfrânge statura unui revoltat de specie romantică, profesând acel titanism tragic al dezmoșteniților soartei. Aceste bilete de loterie transcriu paradigmatic economia șansei care-l desparte pe cel bogat de cel sărac, economie însoțită de o întreagă metafizică topită ulterior în ideologie. „Ș-apoi, schimbând tonul, cu glasul tunător : - Rușine pentru acest început de secol ! de trei ori rușine !” Și Nae din Situațiunea indica cu un ton profetic forma de sote- riologie radicală, „ne-ar trebui o tiranie ca
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]