1,605 matches
-
ipoteză arată că toponimul s-a format din "zola", întâlnit în limbele slave cu sensul de sol după arderea pădurii. Istoricul arată că în Zalău au avut loc numeroase defrișări de păduri prin metoda arderii. A treia ipoteză arată că toponimul vine din "zalov", participiu de la verbul "zalovitti", care înseamnă a începe să prinzi. Dacologii consideră că toponimul s-a format pe baza cuvântului "zilai" din limba dacă, ce are sensul de vin negru, roșu. Ipoteza poate fi apropiată de adevăr
Zalău () [Corola-website/Science/296954_a_298283]
-
după arderea pădurii. Istoricul arată că în Zalău au avut loc numeroase defrișări de păduri prin metoda arderii. A treia ipoteză arată că toponimul vine din "zalov", participiu de la verbul "zalovitti", care înseamnă a începe să prinzi. Dacologii consideră că toponimul s-a format pe baza cuvântului "zilai" din limba dacă, ce are sensul de vin negru, roșu. Ipoteza poate fi apropiată de adevăr, deoarece în zonă se cultiva viță de vie. Istoricul Chendre a explicat și forma în care Zalăul
Zalău () [Corola-website/Science/296954_a_298283]
-
zonă se cultiva viță de vie. Istoricul Chendre a explicat și forma în care Zalăul a fost atestat în 1808 sub denumirea germană de "Zillenmarkt" și "Waltenberg". "Zillenmarkt" semnifică "piața Zalău". "Wald" înseamnă pădure, iar "berg" înseamnă munte, astfel că toponimul însemna "munte împădurit". Descoperirile arheologice de pe teritoriul municipiului Zalău au pus în evidență dovezi ale existenței umane în aceste locuri încă din neolitic, respectiv cu cca. 6500 de ani în urmă. Monedele dacice descoperite în perimetrele arheologice din zona centrală
Zalău () [Corola-website/Science/296954_a_298283]
-
Roman, Suedia și Rusia, s-au soldat cu faptul că sunt foarte puține opere literare vechi în limba estonă. Cele mai vechi texte în estonă datează din secolul al XIII-lea. "Originates Livoniae" din Cronica lui Henric din Livonia conține toponime, cuvinte și fragmente de frază în estonă. "Liber Census Daniae" (1241) conține toponime și nume de familie estone. Stratul cultural eston a fost la început caracterizat printr-o formă în principal lirică de poezie populară, bazată pe cantitatea silabică. În afara
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
opere literare vechi în limba estonă. Cele mai vechi texte în estonă datează din secolul al XIII-lea. "Originates Livoniae" din Cronica lui Henric din Livonia conține toponime, cuvinte și fragmente de frază în estonă. "Liber Census Daniae" (1241) conține toponime și nume de familie estone. Stratul cultural eston a fost la început caracterizat printr-o formă în principal lirică de poezie populară, bazată pe cantitatea silabică. În afara câtorva excepții altfel remarcabile, această formă arhaică nu a mai fost folosită în
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
că avem de a face cu o denumire cu rădăcini pecenego-cumane: "tehek-uciu", care înseamnă, "capătul", sau "marginea țării". V. Spinei are o părere asemănatoare . În opoziție cu această opinie, Iorgu Iordan, prezintă în lucrarea sa "Toponimia românească", o altă explicație. Toponimul Tecuci are o etimologie slavă, derivând dintr-un verb care înseamna, "a curge". Numele s-a dat mai întâi pârâului Tecuci, iar apoi târgului și ținutului. O explicație asemănătoare a dat-o și istoricul Ion Bogdan care spune că "Tecuciul
Tecuci () [Corola-website/Science/296974_a_298303]
-
săsesc "Änjet, Angetn, Stroßbrich", în , în ) este un municipiu în județul Alba, Transilvania, România, format din localitățile componente (reședința), Aiudul de Sus, Gâmbaș, Măgina și Păgida, și din satele Ciumbrud, Gârbova de Jos, Gârbova de Sus, Gârbovița, Sâncrai și Țifra. Toponimul maghiar, cel vechi german, precum și cel român al orașului provin de la numele sfântului Egidiu. Stema municipiului Aiud se compune dintr-un scut tăiat, având partea superioară despicată. În primul cartier, pe câmp roșu, se află o poartă de aur dotată
Aiud () [Corola-website/Science/296991_a_298320]
-
bază numele provinciei romane Galatia din Asia Mică. Kallatiasy ar aduce mai degrabă cu Callatis (Mangalia), colonia greacă din Dobrogea care a fost centru de emisii monetare. În privința provinciei romane Galatia din Asia Mică, este valabilă aceeași remarcă. Totuși, etimologia toponimului nu poate fi legată de circulația monetară. Însă de aici au plecat misionarii creștini care au participat la convertirea la creștinism a populației din fosta Dacie. Astfel, în anul 313, împăratul Constantin cel Mare a înființat un vicariat condus de
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
roman din Histria datând din anul 157 d.Hr. O altă ipoteză, mai puțin plauzibilă, este legată de numele celților gali, care în antichitate ar fi trecut prin zonă în drumul spre Galatia din Asia Mică. Potrivit unei alte ipoteze, toponimul Galați (împreună cu toponimul Calafat) reprezintă o adaptare a denumirii turcești pe filieră dialectală pecenegă sau cumană a cuvântului arab "kala'at" "cetate, fortăreață" (vezi comparativ cuvintele "kala", "kale" și "kula" "culă" din limbile turcice contemporane). O altă ipoteză ar fi
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
datând din anul 157 d.Hr. O altă ipoteză, mai puțin plauzibilă, este legată de numele celților gali, care în antichitate ar fi trecut prin zonă în drumul spre Galatia din Asia Mică. Potrivit unei alte ipoteze, toponimul Galați (împreună cu toponimul Calafat) reprezintă o adaptare a denumirii turcești pe filieră dialectală pecenegă sau cumană a cuvântului arab "kala'at" "cetate, fortăreață" (vezi comparativ cuvintele "kala", "kale" și "kula" "culă" din limbile turcice contemporane). O altă ipoteză ar fi cuvântul grecesc "γαλάζιο
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
din suprafața sa. Numele localității se pare că derivă din "Bai" (de la "Baiu", un cioban coborât din Munții Baiului, aflați puțin mai la nord de Băicoi - probabil primul locuitor al satului) și "köy" (care în cumană și turcă înseamnă sat). Toponimul "Băicoi" poate avea deci semnificația „satul lui Baiu”. Baiu (ulterior Baicu) a fost familia care a stăpânit cea mai mare parte a vetrei satului. Primele vestigii istorice descoperite pe raza orașului s-au găsit la Țintea și datează din aproximativ
Băicoi () [Corola-website/Science/297014_a_298343]
-
este centrul unui areal din nordul județului Neamț în care se găsesc aproximativ 20 de mănăstiri ortodoxe, unele de o importantă valoare artistică și culturală, de exemplu Văratec, Agapia sau Secu. Are o populație de de locuitori (2011). Asupra originii toponimului Neamț au existat diferite discuții și ipoteze, care nu au soluționat mulțumitor această problemă. Bogdan Petriceicu Hasdeu 1870 consideră că "Neamț e tot Neamț", adică numele de Neamț se referă la grupul de nemți (germani), poate chiar cavaleri teutoni ori
Târgu Neamț () [Corola-website/Science/297002_a_298331]
-
Neamț. Această ipoteză a fost susținută și de alți istorici: Dimitrie Onciul, A. D. Xenopol, Nicolae Boierescu, Grigore Ionescu și mulți alții. Cert este că în evul mediu a trăit aici o importantă populație de negustori germani. Numele orașului vine de la toponimul râului Neamț. În sprijinul acestei idei sunt și însemnările episcopului catolic Marco Bandini, care, vizitând comunitatea catolica din Tîrgu Neamț, în 1646, nota: "„orașul este așezat lângă un râu ... , de la care își ia numele”" (Călători străini prin Țările Române, tomul
Târgu Neamț () [Corola-website/Science/297002_a_298331]
-
din Tîrgu Neamț, în 1646, nota: "„orașul este așezat lângă un râu ... , de la care își ia numele”" (Călători străini prin Țările Române, tomul V, 1973). De la orașul Neamț și-a luat numele cetatea din apropiere, Cetatea Neamț, respectiv Mănăstirea Neamț. Toponimul Neamț s-a extins asupra loculului și ținutului care și-a avut centrul în oraș sau la cetate. În cele din urmă a intrat și în componența numelui Piatra, care din Piatra lui Crăciun (în ), cum se numea la început
Târgu Neamț () [Corola-website/Science/297002_a_298331]
-
este unul din cele mai vechi orașe din Moldova, fiind atestat documentar la sfârșitul anilor 1300 (Letopisețul Novgorodului - cunoscut și ca „Lista rusă de orașe”, datat între 1387-1392), din timpul domniei lui Petru vodă, când se construiește și Cetatea Neamțului. Toponimul Neamț este menționat întâia oară în lista rusă de orașe „valahe” - adică românești - întocmită între anii 1387 și 1392, unde este înscris „Neamțul în munți”. Ulterior, regele Ungariei Sigismund de Luxemburg a folosit acest toponim „ante castrum Nempch” (înaintea Cetății
Târgu Neamț () [Corola-website/Science/297002_a_298331]
-
se construiește și Cetatea Neamțului. Toponimul Neamț este menționat întâia oară în lista rusă de orașe „valahe” - adică românești - întocmită între anii 1387 și 1392, unde este înscris „Neamțul în munți”. Ulterior, regele Ungariei Sigismund de Luxemburg a folosit acest toponim „ante castrum Nempch” (înaintea Cetății Neamț) într-un act emis în ziua de 2 februarie 1395, cu ocazia unei incursiuni în Moldova, urmată de o lupta la Ghindăoani,unde a fost învins de domnul Ștefan I. La 7 ianuarie 1403
Târgu Neamț () [Corola-website/Science/297002_a_298331]
-
ante castrum Nempch” (înaintea Cetății Neamț) într-un act emis în ziua de 2 februarie 1395, cu ocazia unei incursiuni în Moldova, urmată de o lupta la Ghindăoani,unde a fost învins de domnul Ștefan I. La 7 ianuarie 1403 toponimul Neamț apare într-un document al cancelariei Moldovei, unde domnul țării, Alexandru cel Bun, menționa pe boierul "pan Sansru de la Neamț" ca făcând parte din sfatul domnesc. Apoi termenul apare din ce în ce mai des în documentele vremii. Între timp Tîrgu Neamț a
Târgu Neamț () [Corola-website/Science/297002_a_298331]
-
a pietrei, a apei și a cultivării pământului denumită și Lunca Ialomiței. Terasa situată la cea mai mare înălțime față de cursul apei este populată, în trecut fiind o zonă cu arbori, pomi fructiferi și fâneață. Pe terasa centrală, cunoscută cu toponimul Podurile de Sus și de Jos, sunt amplasate zonele locuite,fabricile, atelierele, magazinele, școlile, bisericile, instituțiile publice. Lungimea terasei centrale este de 4 km, iar lățimea între 300 și 700 de metri și ține de la locul unde Ialomița este traversată
Pucioasa () [Corola-website/Science/297028_a_298357]
-
a acordat așezării dreptul de a ține târguri. Cu timpul localitatea a dobândit importanță comercială, fiind al doilea târg ca mărime din Țara Bârsei. Apar breslele dintre care cele mai importante sunt cele ale lemnarilor, țesătorilor și sticlarilor (de aici toponimul Valea Glăjeriei). În 1600, după lupta de la Mirăslău, trupele lui Mihai Viteazul au jefuit localitatea, fără să reușească cucerirea Cetății Râșnov. Pastorul Paul și fiul său au fost uciși de mercenari. Mihai Viteazul a acordat privilegii bisericii ortodoxe Sf. Nicolae
Râșnov () [Corola-website/Science/297030_a_298359]
-
recensământul din 2011 era al doilea oraș al României ca populație. Numele de Cluj provine, cel mai probabil, din latinescul "Castrum Clus", folosit pentru întâia oară în secolul al XII-lea pentru a desemna cetatea orașului medieval din acest loc. Toponimul "Clus" are semnificația de „închis” în latină și se referă la dealurile care înconjoară orașul. O altă ipoteză acceptată este aceea a provenienței numelui topic din germanul "Klaus" sau din cuvântul "Klause" (însemnând «trecătoare între munți» sau din "clusa" «stăvilar
Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/296743_a_298072]
-
De-a lungul pârâului Bănia se întinde Lunca Băniei. Ea începe în aval de sat și se contopește cu Lunca Nerei. De aici și până la Gabroț se întinde un deal prelung cu multe fragmentări și subdiviziuni toponimice. Amintim câteva dintre toponimele cele mai uzuale: Gabroțul și Dealul Gabroțului a căror denumire vine de la Ogașul Gabroțului. Pornind de sub munte, de sub Arșiță, se întinde cel mai lung deal, numit pe hărțile cadastrale, Dealul Mare. Culmea lui, face în cea mai mare parte hotarul
Bănia, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301069_a_302398]
-
Radimna este un sat în comuna Pojejena din județul Caraș-Severin, Banat, România. Se află la poalele munților Locvei. În afara faptului că Radimna este o localitate, toponimul vine însă de la un hidronim, sau invers. Radimna este de aseamenea un râu. Bazinul hidrografic al râului Radimna este inclus în totalitate în cadrul Parcului Natural Porțile de Fier. Formă bazinului este alungita și are o direcție ciudată de la est la
Radimna, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301092_a_302421]
-
dincoace și de dincolo de Carpați. Fiind aproape și chiar conducând către granițe cu Austro-Ungaria, nu se exclude ca, pe Plaiul Domnesc, să fi existat și unele elemente vamale, luând în considerație numeroasele lucrări fortificate semnalate, construite în scop de apărare. Toponimele "În vârf la Straja" (mărturie că aici au fost cândva străjeri), "La cetățuie" (loc întărit, aflat undeva la apus de Straja) sau "Vâlceaua Plăieșilor" (folosită pentru deplasarea plăieșilor sau locuitorilor cărora li se încredințau misiuni de pază și apărare), toate
Brebu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301156_a_302485]
-
Safta, căsătorită cu Șerban Brezoianu sertar. În 1780, Safta Brezoianu lasă moșia celor patru fii ai săi să o împartă frățește. În acest timp se numea doar Dragăești. Locuitorii din această veche așezare au fost olari din vechime, dovadă și toponimul Valea Olarului. În amintirea acestei vechi preocupări, o parte din satul Dragăești se numește și acum Olari, iar un deal se numește Piscul Olarului. După cum arată Barbu Slătineanu, la Dragăești se păstrează vechea tradiție dacica în ceramică, sătul fiind "cel
Drăgăești-Pământeni, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301169_a_302498]
-
Vârfureni 7,3%. În anul 2000, populația comunei era de 2231 de locuitori (1122 de bărbați și 1109 femei). În 2002, populația scăzuse la 2228 locuitori, dintre care 1110 bărbați și 1118 femei, densitatea fiind de 63,3 locuitori/km2. Toponimul Pucheni derivă de la numele căpitanului Pucheanu din oastea lui Mihai Viteazul, care pentru vitejia lui și a oștenilor lui secui au fost împroprietariți in această zonă. Prezența voievodului în această zonă este reală deoarece a construit o biserică în satul
Comuna Pucheni, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301186_a_302515]