3,163 matches
-
fiind cooptați, în afară de Stoian, Liviu Boeriu, la camera 80, Murărescu, la 81, Octav Botez, la camera 82, și Marcel Buta, Gheorghe Simionovici și Florin Bârsan, la 99. Popa recunoaște că obținerea informațiilor se făcea prin bătaie și că, înainte de începerea torturilor, stătea de vorbă cu oamenii lui din camere, dându-le indicații despre cei care vor veni acolo și ce material dețin. De asemenea, îi amenința pe acoliți că, dacă vor deconspira acțiunea, vor fi omorâți, după care le indica ce
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
după încetarea bătăii, au fost împărțiți în două tabere și că a trăit dezamăgiri teribile din această cauză. Din „comitetul” agresorilor făceau parte Zaharia și Juberian, dar și Păvăloaie ori Măgirescu, foști colaboratori direcți de-ai săi. Enumeră câteva dintre torturile la care au fost supuși: obligați să soarbă mâncarea fierbinte, bătuți individual, într-un crescendo continuu, întrucât echipele de agresori erau mereu schimbate sub pretextul că nu știau să bată, puși să frece podeaua sub greutatea unui bătăuș în cârcă
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
întâlnit cu Paul Limberea și Chirică Balanișcu; amândoi au murit în pat, lângă el. Popa a fost îngrijit timp de șapte luni la infirmerie, după care a fost transferat la Gherla, la jumătatea lui august 1951. Afirmă că, după toate torturile, trăia doar fizic, sufletește fiind complet distrus. Nu a mai avut de-a face cu acțiunea violentă în Gherla, reușind să stea izolat, motivând că are TBC și străduindu-se să tușească cât mai mult. Mai târziu a fost dus
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
fizică și complet înspăimântat. Când unii colegi din Jilava i-au lăsat pâine la baie, Aristotel Popescu i-a denunțat gardianului pentru că îl ajutau, refuzând să mănânce cadoul primit. A fost, într-un fel, victima absolută a Piteștiului, pentru că, prin torturi îngrozitoare, a fost transformat în agresor doar pentru a fi acuzat că este unul dintre responsabilii crimelor din Pitești și Gherla și pentru a muri în condiții mizerabile în închisoare, fără a-și reveni vreodată sufletește. Gheorghe Popescu 1tc " Gheorghe
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
care primise o condamnare de 8 ani de detenție. A ajuns la Pitești pe 5 noiembrie 1949 și a stat într-o cameră cu Cornel Pop, Murărescu, Lucian Plapșa, Grigorie Frunză, Constantin Petrescu și Gheorghe Ionescu, până a intrat în torturi la camera 4-spital cu lotul timișorenilor, pe 31 decembrie 1949, fiind bătut de Țurcanu, Popa, Gebac, Virgil Bordeianu, Roșca, Pușcașu, Livinschi, Bogos, Mărtinuș și Andronache. Imediat după torturi și autodenunțuri, a fost forțat de Popa să facă parte din „comitetul
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Plapșa, Grigorie Frunză, Constantin Petrescu și Gheorghe Ionescu, până a intrat în torturi la camera 4-spital cu lotul timișorenilor, pe 31 decembrie 1949, fiind bătut de Țurcanu, Popa, Gebac, Virgil Bordeianu, Roșca, Pușcașu, Livinschi, Bogos, Mărtinuș și Andronache. Imediat după torturi și autodenunțuri, a fost forțat de Popa să facă parte din „comitetul” a două camere, unde a agresat mai mulți deținuți, până pe 1 martie 1950, alături de Popa însuși, Murărescu și Grigore Romanescu. Pretinde că din martie până în iunie 1950 ar
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Popescu să ascundă faptul că s-a bătut și să nu-l implice pe Constantin Ionescu, pentru ca el să poată continua acțiunea la Gherla. Cât despre motivele care l-au determinat să se alăture acțiunii, recunoaște voalat în anchetă că torturile l-au îngrozit și i-au dat de înțeles că va trebui să dea informații oriunde se va afla. A fost executat în urma procesului deținuților. Traian („Macă”) Popescu1tc "Traian („Macă”) Popescu1" Născut în București pe 27 august 1923, Traian Popescu
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
regimului și demararea tatonărilor pentru pornirea acțiunii violente a fost izolat la secția SSI, alături de alte vârfuri studențești. Din luna august a stat într-o cameră cu Octavian Voinea, Valeriu Gafencu și Florică Dumitrescu. A scăpat de primele serii de torturi fiind dus pentru cercetări la Securitatea din București, pe 30 decembrie 1949. Transportat la Jilava, a fost avertizat de Iosif V. Iosif și Ion Păunescu asupra bătăilor din Pitești, astfel că l-a rugat pe grefier, un fost gardian care
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
cu deținuții, să nu îl trimită în temnița argeșeană. Grefierul l-a ajutat până în iunie 1951, când s-a scuzat că nu îi mai poate ține dosarul. A ajuns la Pitești într-o perioadă în care nu mai aveau loc torturi. Transferat la Gherla cu lotul din august 1951, a fost torturat la camera 99 începând cu luna septembrie. În urma bătăilor i-a plesnit o venă de la ceafă și urina sânge, dar a refuzat să lovească un coleg deținut, astfel că
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
2 ani de închisoare corecțională, a trecut prin arestul Securității Timișoara, penitenciarele Timișoara și Pitești, coloniile Cernavodă și Valea Neagră. După o perioadă la una din camerele de carantină, Răitaru a fost dus în camera 4-spital, unde a trecut prin torturile conduse de Țurcanu. În primăvara lui 1950 a fost mutat la Cernavodă, iar apoi la Valea Neagră, unde s-a îmbolnăvit grav de enterită din cauza apei. A fost eliberat pe 20 iulie 1951, după ce a semnat o declarație conform căreia
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
și nu îl lăsa să doarmă aproape deloc, astfel că nu își amintește toate chinurile la care a fost supus. În timp ce era bătut, un planton (Mărtinuș ori Livinschi) stătea de pază la ușa care era izolată fonic cu o saltea. Torturile l-au lăsat cu deficiențe de auz, câteva coaste rupte, buza și articulațiile gâtului rupte. După încetarea torturilor în Gherla, a fost scos la muncă în atelierul de vopsitorie, iar în 1953 a fost cercetat la Ploiești pentru procesul Țurcanu
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
fost supus. În timp ce era bătut, un planton (Mărtinuș ori Livinschi) stătea de pază la ușa care era izolată fonic cu o saltea. Torturile l-au lăsat cu deficiențe de auz, câteva coaste rupte, buza și articulațiile gâtului rupte. După încetarea torturilor în Gherla, a fost scos la muncă în atelierul de vopsitorie, iar în 1953 a fost cercetat la Ploiești pentru procesul Țurcanu, fiindu-i repartizat un rol de martor al acuzării. A refuzat să colaboreze în orice fel cu anchetatorii
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Sebeșan a fost eliberat pe 18 martie 1954 și a avut destinul tipic al foștilor deținuți politici, șicanați în permanență de Securitate. Și-a terminat studiile abia în 1989. Ion Simionescutc "Ion Simionescu" Victima care a contribuit decisiv la oprirea torturilor, doctorul Ion Simionescu a fost o perioadă subsecretar de stat la Ministerul Sănătății în cadrul guvernului Ion Gigurtu (iulie-septembrie 1940). La Canal a fost supus torturilor fizice și morale, după cum au povestit mai mulți martori. Unii dintre studenții agresori de la brigada
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
studiile abia în 1989. Ion Simionescutc "Ion Simionescu" Victima care a contribuit decisiv la oprirea torturilor, doctorul Ion Simionescu a fost o perioadă subsecretar de stat la Ministerul Sănătății în cadrul guvernului Ion Gigurtu (iulie-septembrie 1940). La Canal a fost supus torturilor fizice și morale, după cum au povestit mai mulți martori. Unii dintre studenții agresori de la brigada 13 l-au șicanat permanent. Odată au agățat o funie într-un loc pe unde trecea Simionescu, care s-a făcut inițial că nu o
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
îl ajutau cu mâncare pe ascuns, cu toate că erau pedepsiți dacă erau prinși. Un coleg deținut l-a văzut cum mânca coji de ceapă din gunoi cu câteva zile înainte de a fi ucis3. Trecut de prima tinerețe, Simionescu nu a rezistat torturilor fizice la care era supus noaptea, după ce ziua muncea în colonie, și s-a îndreptat hotărât spre gard, conștient de faptul că santinela îl va împușca. A fost ucis pe 12 iulie 1951, iar corpul său a fost lăsat câteva
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
atitudinea sa la Suceava, dar s-ar părea că a fost una mai degrabă neutră, întrucât, în prima bătaie generală de la Pitești, s-a ferit să lovească, lucru sesizat de Țurcanu, care l-a avertizat înainte de a doua rundă de torturi că nu mai are scăpare și va trebui să bată. După ce a participat la încăierarea generală din camera 1-corecție, Țurcanu i-a ordonat să obțină informații de la Alexandru Bogdanovici, adăugând că, după două zile, va sosi și el în cameră
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
în cameră pentru a porni bătăile. Pe 24 decembrie, cu o zi înainte de torturarea lui Bogdanovici, a mers la infirmerie pentru că îl durea o măsea, iar Țurcanu l-a privit cu suspiciune, bănuind că ar încerca să evite implicarea în torturi. Probabil amenințat, adaugă mai târziu că a participat „cu mult zel” la bătaia cruntă de pe 25 decembrie, pentru a-i demonstra lui Țurcanu că nu pactizează cu „bandiții”. A fost inclus chiar în „comitetul” camerei, alături de Adrian Prisăcaru, Popa „Țanu
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
de informații a elevilor scoși la muncă în ateliere, fiind cel căruia i se dădeau materialele, probabil pe la începutul lui 1951, întrucât, odată cu sosirea lui Țurcanu la Gherla, acesta a fost cel care a supervizat activitatea din fabrică. Cât despre torturile la care a supus numeroase victime, sunt amintite, în numeroase surse: obligarea deținuților să se sărute reciproc în anus, să își introducă degetul în fund și să îl sugă, să mănânce un băț cu fecale ori să le scuipe în
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
numit la conducerea colectivului care se ocupa cu strângerea informațiilor, format la acea dată din Octav Grama, Constantin Stoica și Constantin Ionescu, pe care i-a îndrumat până când a părăsit și el penitenciarul, la 4 mai 1951. Implicarea sa în torturi a fost minimală, singura mărturie fiind cea din ancheta lui Mihai Livinschi, care pretinde că au bătut împreună un deținut la camera 88, până când acesta și-a făcut necesitățile pe el; Șerbănescu i-a dat jos chiloții, obligându-și victima
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
tocmai de aceasta: „Ce faceți aici, bandiților? Țineți ședință legionară?”. Timaru și apoi Duduța l-au înfruntat: „Cine ești tu? Și cum îndrăznești să ne insulți și să ne faci bandiți?”2, însă răspunsul a venit sub forma schingiuirilor. Enumeră torturile îndurate: trântit pe spate, cu capul țintuit la podea de bocancul unui reeducat și cu mâinile imobilizate de alții, a fost lovit la tălpi până a leșinat. Lovit apoi pe spate până la leșin, a fost bătut timp de o săptămână
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
a spus călăilor că va vorbi. I s-a dat hârtie, însă el a denunțat toți activiștii de partid din județul Vrancea pe care îi știa. Minciuna a fost descoperită peste câteva zile, astfel că a fost dus pentru alte torturi la camera 97, unde a fost introdus cu capul în hârdău. În momentul în care Țurcanu a aflat de poza pe care o avea Timaru, a început să îi insulte nevasta și copilul, i-a rupt fotografia și i-a
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
interzise în închisoare. Doctorul de la infirmerie i-a spus că a fost adus acolo după vreo lună și jumătate, inconștient și murdar din cap până în picioare; striga din când în când după nevastă și copil, apoi izbucnea în plâns. Cum torturile încetaseră la Gherla, a fost scos la muncă în ateliere, dar a fost în continuare șicanat de Avădanei, care i-a cerut în 1952 să își rescrie autodenunțurile. Revoltat, Timaru i-a arătat rănile supurânde, refuzând să colaboreze cu el
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
rănile supurânde, refuzând să colaboreze cu el, însă după câteva zile a fost bătut de Avădanei și de încă un ofițer, fiind apoi aruncat pe scări. A fost permanent șicanat de acesta, lovit și înjurat ca să recunoască declarațiile smulse sub torturi. Iarna lui 1952 a petrecut-o în izolare la Zarca, iar în anii următori a mai fost cercetat la Securitatea din Bârlad și Ploiești. Deși bolnav de TBC și internat în infirmeria din Gherla, în iunie 1955 a fost transferat
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
pe mama, să vă rugați pentru tata și să fii mândru că te-ai născut român”1. A mai participat la un proces în Galați, ocazie cu care a aflat de la Jean Voinea (fratele lui Octavian, și el trecut prin torturi) că soția lui era șantajată pentru a divorța: dată afară din casă și din serviciu, i s-a refuzat orice mijloc de a se întreține și de a-și crește copilul. Timaru și-a petrecut restul detenției la Aiud, fiind
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
timp prin bătăi, pentru că a acceptat să se autodenunțe, după care a fost transferat la camera 4-spital, unde i-a găsit pe Mărtinuș, Livinschi, Dan Diaca, iar dintre victime pe Voinea, Cornel Pop, Ieronim Comșa, fiind obligat să asiste la torturi timp de câteva săptămâni. A participat și la „școala de cadre” din aprilie-mai 1950, întrucât avea să fie transferat la Gherla cu lotul din iunie 1950. S-a declarat zidar, scăpând astfel de bătăi, motiv pentru care a fost certat
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]