2,164 matches
-
pentru că în jurul praetorium-ului se ridicau glasuri puternice, furioase. Vru s-o ia din loc. Copilul se opri. — Vreau să știu dacă frații mamei erau deja morți când Tiberius a devenit împărat. Preceptorul îi răspunse greu, obosit, de parcă ar fi fost torturat și n-ar mai fi putut îndura: — Da, cei doi frați mai mari, da. Al treilea era foarte tânăr, cam cum ești tu acum. Începu să meargă. De ce-au murit? — Se aflau departe de Roma; erau ani de război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din Edessa, care vorbea limba sacră din Urhai, nu le dădu speranțe. — Cu otrava asta erau omorâți regii, povesti el. Am văzut-o la un prinț care voia pacea cu Roma. Spuse că de data aceea îl descoperiseră și îl torturaseră pe cel care îl otrăvise; astfel aflaseră că otrava ajunsese la Edessa pe niște drumuri de caravane necontrolate, din munții îndepărtați. — Este foarte scumpă și e îngăduită doar unor mâini sigure. Atunci, de mult, cel care îl otrăvise pe prinț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fusese adus înapoi în același chip, mile întregi. — Există vreun leac? L-ați întrebat? îl iscodeau ei, tot mai neliniștiți. Gajus se ivi tăcut în ușă. — Aceasta a fost prima mea întrebare, răspunse supărat medicul din Edessa. Ucigașul, deși era torturat, mi-a zâmbit. A spus că, dacă o mică picătură de otravă s-ar fi prelins din vas, ar fi putut să-și salveze viața numai dacă și-ar fi ars repede, adânc, pielea de pe mâini. Dar nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
iar din piață se înălță, cu furie, milă și indignare, strigată dintr-un impuls, acuzația împotriva otrăvitorului Calpurnius Piso. Au găsit-o pe vrăjitoarea siriană, care nu reușise să fugă prea departe, au închis-o, au interogat-o și au torturat-o, însă pesemne că înghițise vreun medicament misterios, căci părea să nu simtă durerea și tăcea. Agrippina, ofițerii lui Germanicus și prietenii hotărâră că procesul pentru otrăvire trebuia să aibă loc la Roma. Locuitorii Antiohiei, iar apoi toată Syria și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că ridicaseră un rug, din proprie inițiativă, că aprinseseră focul funebru și adunaseră cu grijă cenușa și oasele, gândindu-se că într-o zi... Se bâlbâiau, căutându-i privirea - și aproape că zâmbeau, în așteptarea unei încuviințări. Centurionul care o torturase pe mama sa - nu reușea să-l privească în față, văzu doar că avea mâinile mari, greoaie, murdare - îl conduse într-o cămăruță unde, într-o nișă goală, fusese așezată o urnă grosolană, din lut, ca acelea din cimitirele pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe conjurați temuților germani și îi judecară imediat, pe când erau încă tulburați de evenimente; îi confruntară cu acuzatorii - cea mai impresionantă a fost întâlnirea dintre tată și fiu, pe care bătrânul senator îl credea încă în Sicilia. Porunciră să fie torturați și biciuiți; cel mai tare fu schingiuit cel pe care complicii îl indicau ca fiind căpetenia. — Este chestorul Betilenus Bassus, îi raportară bucuroși Împăratului. Pe când se întâmplau toate acestea, Împăratul se plimba singur pe aleile parcului pe care odinioară îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dușman al său căuta probe în legătură cu anumite transferuri de bani. Chipul lui Callistus căpătă culoarea marmurei gălbui, ca atunci când descoperise documentele lui Tiberius. Îl întrebă însă cu blândețe: — De ce-mi spui asta? Cluvius rămase dezorientat. — Călăul care l-a torturat pe Betilenus Bassus, spuse Callistus, mi-a povestit că Betilenus a rostit multe nume în noaptea aceea din Horti Vaticani. Călăul nu știa despre cine era vorba, iar ceilalți martori pesemne că nu au înțeles. Cluvius Rufus îi reproduse lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
l-a condamnat să fie sărac și cinstit, dar numai cu atât nu se poate trăi. Revoltat, Cain ridică mâna și-și face singur dreptate. El lovește În legea nedreaptă, instaurată de o transcendență oarbă. Cine e vinovatul? (iarna) Sunt torturat În fiecare noapte de vise lubrice, inimaginabile. Ascetismul dus la extrem Îmi dă o stare de amorțeală, ca și cum corpul mi-ar fi otrăvit cu cele mai grele toxine. Uneori, mă cuprinde o greață grea, ce-mi vine din glandele ascunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
parodice, traversate plat de cavalerul rătăcitor. Drept urmare, am părăsit lectura aproape imediat. Cum Îmi explic acum acest refuz? Este evident că Cervantes depășea romantismul adolescenței mele, Însetate de mitul creației, anticipând o perspectivă modernă. Demn descendent al peisajului eminescian, mă tortura intuiția că literatura nu poate fi separată de manifestarea unei transcendențe ascunse. Când lumea te asaltează doar ca extază pură, nu vrei să pătrunzi În atelierul marelui Creator. Atunci te sustragi violent din real (la acea vârstă, existența este inconștientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ai să pleci acum și ai să mă lași, pentru că nu poți trece peste marele tău orgoliu. Vei pleca mereu, de câte ori o femeie va Încerca să te lege prea tare de ea. Ai o idee fixă a ta, care te torturează și tu o urmezi orb, altfel m-ai ierta. N-ai să ierți niciodată femeile care te acaparează doar pentru ele. Te vor păstra doar cele care vor ști să te lase liber cu obsesiile tale; tu vei fi primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
câteva secunde o energie nebănuită, cu care puteam să hotărăsc să lupt, să dau totul pentru a Învinge. Dar atunci m-am Întors și l-am văzut pe Marin. El e prețul Încercării mele de a răzbate. Acest gând mă tortura, mă chinuia, de ce să dau atât de mult pentru glorie? Mă uitam la el, la Marinică, făcea cercuri În locul nostru, al meu și al lui, cum puteam eu să-i spun: pleacă, lasă-mă să mă antrenez, nu mai pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
am dus la dublu, Chindea nu era acolo. Am fost câteva clipe fericită, dar apoi ne-a dat afară și... am mers la un ceai Împreună cu un mare grup. Eu am tăcut tot timpul, gânduri negre mă Înconjurau și mă torturau, ei râdeau, ei puteau să râdă. Anda se dă cât mai mult posibil la Marinică. Las-o, las-o, lasă-i pe toți să-ți smulgă tot ce ai mai bun, lasă-l pe el să plece, de ce nu vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
când sosește sunt obrajii; apar sau nu acele petale Însângerate, semn al ridicării bruște a tensiunii erotice? Mă cobor cum n-aș fi crezut vreodată că aș fi capabil. Mă scrutez cu o curiozitate continuă: ce voi mai inventa ca să torturez o biată ființă ce nu are altă vină decât aceea că s-a născut cu o concavitate În locul unde eu am o formă convexă. (luni) Ne oprim la o cofetărie, Își ia o Înghețată; „Mai vreau una“; o privesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Încăpățânare pe loc. Mă visam zdrențuită de căderi și purtată pe brațe apoi, iar eu Încăpățânându-mă totuși să mă mai uit la Albastră. Ieșind din traseu, Învingând, nu mă visam niciodată În săptămâna dinainte de intrare În Albastră, m-a torturat timpul. Vremea rea mi-ar fi zădărnicit escaladarea. Fiecare norișor Îmi Împiedica antrenamentul și mă făcea să disper. Știam că un singur strop de nor Îl va face pe Eugen să amâne totul. Dar eu nu aș mai fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
făcea să disper. Știam că un singur strop de nor Îl va face pe Eugen să amâne totul. Dar eu nu aș mai fi putut rezista Încă o săptămână În asemenea tensiune. În săptămâna dinainte de intrare În Albastră, m-au torturat amintirile. Am vrut să scriu o carte Întreagă, ca un epilog la tot ceea ce trăisem sau dorisem să trăiesc până atunci. De câte ori puneam mâna pe stilou, capul Îmi devenea sec de idei. Degeaba mă Înscenam În a rămâne ore Întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe deasupra? — Odată, continuă Angela, a venit la mine și mi-a cerut să mă culc cu el. Mi-a fost de-ajuns. L-am aruncat cât colo pe bunul Dan și m-am azvârlit cu toată pasiunea spre Doru. Mă tortura. Mă făcea sclavă. Mă purta pe străzi ca să discutăm literatură. Niciodată nu mi-a spus că mă iubește. Niciodată, Înțelegi... — Ei, nu mai spune! Nu-l credeam chiar atât de ingrat! În mine, Însă, nu o credeam pe ea chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fugă prin oameni și-apoi voi trăi numai pentru tine. 11 aprilie 1965 (duminică) Ce departe mergem uneori cu visurile și, În fond, ce puțin ne desprindem de pământ! 12 aprilie 1965 (luni) Lui Martin. Oriunde-ai fi, mă vei tortura În visuri nedorite, dar care mă chinuie până la strigătul de bucurie. 14 aprilie 1965 (miercuri) Uite, soarele a-ncetat să ardă, e vremea apusului și-a cinei, călătorule. De ce-ți tremură un zâmbet pe buze? De ce te uiți la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lume! În ceasul de taină, când stelele se-mbată În apa fântânilor, atunci trebuie să vii. Când oamenii or să mănânce lacom și-or să se-njure la gura fântânilor, degeaba vei veni. Când cerul era copleșit de nori și torturat de Încleștările trăsnetului, atunci trebuia să vii. În zilele senine, când bucuria oamenilor se va Împleti cu sfânta lor ignoranță, atunci, degeaba vei veni. Mi se pare Însă c-a venit vremea să-ți spun, oricând vei veni, „Prea târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la unicul tău capăt, pasiunea cea fără de soluție: eu. El... liber la amândouă capetele, n-are de ce să-i pese, pe noi ne vor distruge pasiunile, el nu poate muri decât de râs. 25 mai 1965 (marți) Lui Martin. Mă tortura nu știu ce și credeam că e dragostea pentru tine. Cu o sinceritate imprudentă, ou ochii pierduți, ți-am mărturisit-o toată. A fost un zâmbet unicul răspuns; de izbândă? De răutate? Îți plăcea nespus să mă vezi zdrobită de micile tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
în pantalonii tăi, interveni Kara. Știu trucul. A palmat lama de ras în ultimul moment. - Oricum, ideea era că ai tendința de a nu asculta cu prea mare atenție oamenii, atunci când se află prea aproape de tine și te mai și torturează. - Haide, Rhyme, să zăbovim puțin la ce s-a întâmplat. Eu și Kara eram plecate să cumpărăm mâncare. Tu te uitai peste dovezi. Thom te-a dus sus în dormitor. Erai obosit, așa-i? - Nu, răspunse criminalistul. Nu eram obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și gândindu-se că acasă în Canton Falls, va face o poveste din Biblie despre asta. Iisus își va juca rolul, fiind înarmat cu un arc cu săgeți trăznet, și se va lupta cu o ceată de soldați romani care torturau creștini. Iulius Cezar va fi ascuns în spatele unui soldat, crezând să este în siguranță, dar Iisus va trage o săgeată prin soldat și îi va omorâ și pe nemernic. Foarte bună povestea. O să-i dea pe spate pe copii. Polițistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
anxietății rememorate. În orice caz, cu cât mă apropiam, cu atât mă simțeam mai curajoasă și, fără nici o intenție de a intra (asta ar fi deja prea mult, chiar și pentru sinele meu reconstruit), m-am oprit afară. M-am torturat singură vreme de câteva clipe, plină de încordare, privind prin ferestrele mari și căutând în grabă acel ceva pe care îl uram și, totodată, voiam să-l descopăr. Ce ciudat, m-am gândit, că sunt aici și mă uit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să fac? — Cine e Paul? întrebă Leigh încercând să-și amintească numele cuceririlor lui Emmy din ultimul an. Israelianul? — Croc Dundee? întrebă Adriana. — Tipul de pe plaja din Bonaire? — Cineva de care nu ne-ai spus și pentru asta o să te torturăm? Nu! șuieră Emmy părând foarte tulburată. Pe Paul l-am cunoscut la Costes în Paris, prima călătorie după ce am început Turneul. E cel la care m-am dat eu și care m-a refuzat. Trebuia să se ducă la petrecerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o să beau o cafea, o cană de „pipi-cafea“, cum zice Manlio. Trebuie să cobor. Avionul ăsta va cădea, trebuie să cobor, nu vreau să crăp alături de Manlio cu o cană de pipi-cafea în mână. Mă simt rău, transpir, inima îmi torturează pieptul, nu-mi simt brațul. Nu, voi muri de infarct, în picioare în w.c.-ul metalic care dansează, cu pachetul de șervețele detergente plutind în chiuvetă. Mă ridic. — Unde te duci? — Cobor. — Ce naiba zici? — Au închis ușa, avionul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
strâng în brațe fără o vorbă. Am coborât cu obrajii înroșiți de căldura din mașină. Străzile erau uscate în lumina aceea gri, în care se distingea de-acum fiecare lucru, sau poate că acolo nu plouase. Absența ploii care mă torturase toate noaptea părea să spună că lupta se terminase cu adevărat. Italia mă așteptase în siguranță, într-un loc uscat. Eram la jumătatea celui de-al doilea palier când am auzit jos bufnetul ascensorului care sosea, apoi țăcănitul înăbușit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]