1,417 matches
-
să uit urcioarele mele, dintre care unul primit, de ochii Măriucăi, de la barcagiul care ne trecea peste Dunăre la Turtucaia, sau altul găsit printre dărâmăturile palatului bei zadelei Sturdza-Vițel de la capul Podului Mogoșoaiei, urcioare din care beam pe vremuri, În tovărășia neuitată a prietenilor și camarazilor, astăzi dispăruți, de la revista noastră Ideea Europeană, tulburelul Înăsprit care, turnat cu urciorul În ulcele din târgul Râmnicului, arunca În sus stropi mărunței și iuți, ca Înfiorați parcă de atingerea prietenoasă a vinului dat În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Colonelul, mai ales când se îmbăta, îl ura pe bariton. Pur și simplu nu înțelegea de ce Partidul și Republica Socialistă România nu putea să le facă nimic câtorva cântăreți și doctori. La doctori, mai înțelegea, că erau mamoși și toți tovarășii ajungeau cu nevestele la mâna lor, dar cântăreții? „Acum, c-a trecut timpul și e și dânsul pensionar ca și noi -a zis Marin -, pot să vă spun ce l-a enervat atunci. Putea să fie mutat sau și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
petrecute la cabana lacului Bâlea și după ce am făcut o plimbare la Bâlea Cascadă, am purces la ultima etapă a periegezei noastre montane - escaladarea Negoiului. Din câte îmi aminteam de această parte a Făgărașilor, făcută cu ani în urmă în tovărășia lui Popingham, păstrasem o viziune sumbră, desprinsă parcă din Împărăția lui Verde Împărat: un drum de calvar, alcătuit din imense stânci negre, peste care se așternuse un lințoliu de licheni galben-albaștri, învăluit în cețuri și presărat tot timpul de o
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
multe greșeli de ortografie, fără doar și poate... Chiar și Tata, după cât mi s-a părut, a fost impresionat de această scrisoare. 6 iulie 1953 M-am întors dintr-o scurtă excursie la munte pe care am în treprins-o în tovărășia lui Mihai... La început, dat fiind că această mică aventură nu izvora dintr-o necesitate a mea, ghinioanele și bucuriile ei m-au impresionat mai puțin. Eram calm pentru a menține un fel de echilibru față de Mihai, care a fost
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
o serie de succese mari, dat fiind că răspundeau unei necesități interioare ale mele din cele mai puternice și mai vechi: aceea de a revedea Satulung! A fost ziua reîntâlnirii mele cu Copilăria, și încă într-o atât de aleasă tovărășie! 15 iulie 1953 Presat prea de tot de avalanșa de evenimente, am aban donat Jurnalul pentru un timp oarecare. (În ceea ce mă privește, marile lacune ale Jurnalului meu nu corespund epocilor sărace în fapte, ci dimpotrivă - ele se suprapun de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
anul primului contact cu Lumea largă, anul mincinoasei speranțe de mai frumos și de mai bine. 4 august 1953 Am fost ieri la spectacolul dat de către mimii francezi Marcel Marceau și J. Ségal... În acest peisaj festivalesc, mai cu seamă, tovărășia „tinerilor amici“ începe să mă apese. Îi suport din ce în ce mai greu. Mâine, de pildă, am intenția să plec chiar la ora la care i-am convocat... Nu! În vara anului 1953 nu era loc de toceală, de studii ori de bune
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
am face cu adevărat din timp în timp?... 1 noiembrie 1953 Început de iarnă, prima zăpadă... Alte evenimente: am primit o scrisoare de la Constantin Noica... O scrisoare bună. Duminică „duminicoasă“. Dimineața, până pe la orele două am ascultat muzică simfonică în tovărășia lui Mihai și a lui Florino. După-amiază în familie, la gura sobei... Dinu Noica, din Câmpulung, lui Pierre la București 24 octombrie 1953 Pierre dragă, Rândurile dumitale erau neașteptate în pachetul de scrisori trimis de Mihai. După ce le-am citit
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și, dacă ne zâmbim uneori, muindu-ne buzele în aceeași cupă cu vin, aceasta nu ne împiedică să avem păreri bine definite unii despre alții... În țara mea sunt șef de trib și, ca atare, în vremurile acestea de restriște, tovărășia mea e preferată singurătății, sau gloatei răzvrătite și răzbunătoare. Dar nu încape îndoială că în timpuri normale nici unul dintre ei nu mi-ar recunoaște această depărtată suveranitate și, chiar în cazul când destinul m-ar fi ocrotit de soarta nemiloasă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
maurilor, mai rea decât ciuma, care a adus pârjolul și moartea în țară, după doi ani de captivitate, Navarra își revine cu greu... Pierdut într-o țară barbară, departe de patrie și de familia lui, Castilia se pierde într-o tovărășie pernicioasă și mai mult decât dubioasă, căutând să dejoace planurile unui dușman puternic și isteț. Noi nu-i mai dorim victoria, ci doar să se întoarcă viu și nevătămat în țara lui și nu ne dorim altă fericire decât pe
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ne-am ruinat în compune rea meniurilor pentru musafiri de tot soiul. (Soi - ăsta-i cuvântul.) Câteodată erau atât de mulți, încât nu mai știam pe unde să-i mai culcăm... O excursie pe timp dubios în Piatra Mare, în tovărășia unui Licurici de 14 ani... O înfiorătoare, dar delicioasă coborâre prin prăpăstii, pe urmă proaspătă de urs, în valea Gârcinului. Personajul principal - Vally, manifestând o groază plină de haz. Planurile nerealizate de hagealâc la mânăstirea Cheia, la sfinții părinți Macarie
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
gânduri vinovate... Sau nici măcar gânduri, ci mai degrabă năzuințe sub formă de impulsuri. țelul nu mai e atât de limpede ca de-obicei. Tendința de a te bucura tru pește se strecoară înainte și ia proporții neliniștitoare, amenințătoare. Dorința unei tovărășii vesele... De am fi cel puțin doi pe același drum. Doi - la fel... Sau - unul mai mare, de care să ascult. Un guru... 29 decembrie 1954 Ultimele zile ale anului - sfârșitul Saturnaliilor! Ziua de Anul Nou nu mai contează, am
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
vieții, cu înceti șorul însă - nu vreau să mă grăbesc, căci îmi este teamă să nu care cumva să pierd acel bun pe care l-am agonisit în ultimele luni acolo, în singurătate... Vreau să fiu singur și aici, în tovărășia doar a celor care îmi sunt dragi și a celor care la rândul lor mă îndrăgesc. În ultimele două seri am ieșit cu Mama la plimbare. Umblam pe străzi îndepărtate și necunoscute, zvârlite pe la margini de București... (Comisioane de la tovarășii
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
tovărășia doar a celor care îmi sunt dragi și a celor care la rândul lor mă îndrăgesc. În ultimele două seri am ieșit cu Mama la plimbare. Umblam pe străzi îndepărtate și necunoscute, zvârlite pe la margini de București... (Comisioane de la tovarășii de pușcărie, de la Petrică R. de pildă.) E atâta liniște în conștiința pe care am căpătat-o și pe care vreau cu tot dinadinsul să o păstrez, conștiința de a avea nevoie de așa puțin în viață pentru a fi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
umbră și de lumină bine conturate; de la el - plăcerea de a trece dimineața pe străzi de piatră, cu hainele fluturânde de adieri, printr-o mulțime voioasă și zgomotoasă, liber de dânsa, în afara ei, deasupra ei, singur sau cel mult în tovărășia unui prieten, atât de prieten, încât vorbele să nu-ți mai fie de nici un folos, ci doar privirile, zâmbetul și pasul călcând într un același ritm... Cu el mă plimbam într-o toamnă asemănătoare cu mulți, mulți ani în urmă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ca să nu mi se înfunde tocmai acolo unde aș fi dorit-o mai puțin. Întâlnirea care îmi făcuse atâtea griji s-a realizat cu o ușurință neașteptată. Dar, odată cu ea - și sfârșitul... Obice iuri și tabieturi, obligații mondene, teama unei tovărășii compromițătoare și, mai presus de toate - indiferență. Toate laolaltă au dus la refuzul de a petrece vacanța împreună. Am plecat mai mult mirat decât nefericit. În tren am fredonat melodii nostalgice, iar apoi am uitat, ca și cum nici n-ar fi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
însă că a ieșit bine. Plictisit de mare și de ineficiența ei, eu cu Augustul ne-am întors pe neașteptate la București. Iar peste două zile plec mai departe, la munte. Singur, în sfârșit singur! Scăpat de nostalgia chinuitoare a tovărășiilor cu orice preț, stăpân pe mine - „hoinar, cu inima ușoară, iau drumul mare / sănătos, liber - lumea înaintea mea...“ La 1 septembrie voi fi înapoi la București. Te salut și mă înclin, al Vostru, P. Bilanț I Oh, comme c’est
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Nu știa să vadă dincolo de prima impresie, fie că era vorba de inteli gență, fie de eleganță, fie de un nu știu ce vino-ncoa’ animalic. În toți acești ultimi ani, nici unul din bipezii pe care i-am în tâlnit întâmplător în tovărășia lui Mihai nu era mai de Doamne ajută din nici un punct de vedere. În afară de unul - deosebit în toate privințele - tinerețe, farmec, talent. Un student la scenografie... „Chipul tău mă durea. Se răsfrângea în mii de ape în mintea mea. Îmi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Troia nu se face, plecat în 1966... Sau cu privire la Crin Teodorescu-Mugur, cel dintâi din generația „tinerilor mari regizori români“... Pe Giglio l-am întâlnit ultima oară într-o seară de vară a anu lui 1971, pe bulevardul Ana Ipătescu, în tovărășia lui „al dumnea voastră, Neculai Constantin Munteanu“, pe atunci june și ferice. Ne-am baladat timp de vreo două ore, glumind, râzând și petrecând. La o săptămână după aceea, am aflat că prietenul meu fusese găsit la el în cameră
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
în cea mai frumoasă odaie din casă. În închipuire am văzut însă dâra neagră-albăstruie din jurul gâtului său - de un albastru indigo ca dudele în copacul de-afară. Aidoma crestei oricărei găini, dâra de la gât devenise acum coroana lui. Mortul rupsese tovărășia cu propria-i carne, trecuse într-un alt material, într-unul tăcut, schimbase tabăra, intrând în carnea fructelor. Cu dâra aceea întunecată de la gât și vârât în costumul lui cel bun, făcuse din el însuși cea mai mare dudă ce
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
va fi tot mai rău și voi muri aici”. Așa a fost. La prânz - controlându-mi mereu limba, jucând-o între măsele și cerul gurii, nu, nu era umflată, nu era un cancer - n-am putut mânca nimic, indispunându-mi tovarășii, aducându-mi aminte că tata, când nu voiam să mă ating de furculiță și cuțit, îmi cerea să mă ridic de la masă. Criticul îmi diagnostică sobru că sufăr de anorexie, auzeam prima oară termenul și l-am întrebat „ce-i
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
foarte bună prietenă că să-mi fie rușine, că n-am simț civic. Și, ca să nu se supere pe mine, am votat. A fost prima dată și ultima. Bunicuța analfabetă și adusă de spate care a rugat în fața mea pe tovarășii care se ocupau de organizare să-i arate cum să-l voteze pe Iliescu mi-a anihilat orice iluzie de eficiență a votului. Sau uluirea lor când mărturiseam francezilor că nu numai că nu-s feministă, dar că treaba asta
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și-a rafinat metodele de intimidare și opresiune, ajungând în final o adevărată organizație criminală legalizată de ,,conducerea înțeleaptă” cu sarcina precisă de a apăra interesele nomenclaturii PCR ! Datorită regimului Iliescu, care timp de 15 ani și-a înfipt bine tovarășii în structurile de putere ale ,,democrației originale”, până acum nu s-a vorbit mai nimic despre felul cum era organizată Securitatea, cine și cu ce se ocupa în această instituție. Dar pentru cineva neavizat și cu o părere desigur subiectivă
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
a 215,84 ha. teren, din care 82,70 ha., arabil. Locuitorii satului Oprea Cârțișoara, au fost mai «îndărătnici» în ce privește acceptarea noii forme de proprietate asupra pământului, despre care știau că e de fapt al lor. Dar din noiembrie 1961, «tovarășii» activiști de la raion s-au pus pe treabă. S-au organizat echipe ce se aflau zilnic în teren, care mergeau din casă în casă ca să-i convingă pe oameni, dar mai ales pe boresele care se mai întâmpla să le
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
care s-au scurs de atunci, cu glas unduios ce trăda tristețe și regrete, ne-a împărtșit-o și nouă... În ultimul lui stagiu de „expulzare” la țară (după absolvirea clasei a II-a primară) își petrecea mai tot timpul în tovărășia vărului său Adrian, cam de aceeași vârstă cu el, cu care organiza jocuri, pescuit și scăldat, hoinăreli prin sat și împrejurimi și, bineînțeles, năzbâtii pentru care bunicul, mai iute din fire și mai darnic cu corecțiile, îi trata fără prea
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și ne însoțește întreaga viață. În ceea ce mă privește, sunt un împătimit și incurabil sentimental. Tânjesc și acum, la venerabila vârstă pe care o am, după satul natal, după casa părintească și familia în care mi-am petrecut copilăria, după tovarășii de joacă și de năzbâtii, împreună cu care mi-am însușit alfabetul vieții, după școala friguroasă și sărăcăcioasă în care am deprins buchea cărții, și care a constituit pentru mine rampa de lansare spre învățătura înaltă, după câmpurile pe care pășteam
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]