2,402 matches
-
pregătim preluarea puterii? Îl apuc pe Chun-qiao de mâini. Trebuie să-i prindem pe „băieții din vechea gardă” înainte să ne prindă ei pe noi. Cel puțin câteva zile. Acționează acum, căci securea cade! Mă duc la Shanghai. Vă rog, tovarășă Jiang Ching, de dragul siguranței și sănătății dumneavoastră, lăsați această chestiune în mâinile noastre. Nu am încredere în voi! țipă ea. Perspectiva voastră pesimistă mă îngrijorează! Spectacolul trebuie jucat exact pe dos, iar personajele ar trebui inversate! Noi suntem cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pe Jiang Ching să se întâlnească după-amiază în Sala Milei. Secretara lui Jiang Ching, Micuța Lună, întreabă despre motivul întrevederii. Publicarea celui de-al cincilea volum al operelor răposatului președinte. Răspunsul e dat fără vreo ezitare, pe un ton măgulitor. Tovarășa Jiang Ching va absenta. Vocea Micuței Luni e scăzută, dar clară. Îi voi transmite mesajul cât mai repede posibil. Doamna Mao Jiang Ching își face apriția în ușă. E îmbrăcată la costum, cu o eșarfă nisipie la gât. Se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Taiwan Jing Fu-zi, Mao și femeile lui, ed. Lian-Jing, Taiwan Viața adevăraților revoluționari, ed. Marea Sudului, China, 1996 Ross Terrill, Demonul cu oase albe, ed. William Morrow, 1984 Ross Terrill, Mao - o biografie, ed. Harper and Row, 1980 Roxane Witke, Tovarășa Jiang Ching, ed. Little, Brown, 1977 Yao Ming-le, Conspirația și moartea lui Lin Biao, ed. Alfred A. Knopf, 1983 Edgar Snow, Revoluția cea lungă, ed. Random House, 1972 Dr. Li Zhi-Sui, Viața privată a președintelui Mao, ed. Random House, 1994
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
că și mama lucrează În aparat, te cred, e arătoasă și-acu’, dar știi părerea mea de femei? Se spurcă ușor, se fac duble, triple, așa e firea lor, muierile la cratiță, dacă mă Întrebi pe mine, excepția e doar Tovarășa! Nu po-să-ț’ spui În ce belea ne-a băgat bețivu’ de Gherghina, fă repede actele pentru Matei, e lucrare urgentă! Are dreptate Șeful, ce spunea ieri, tovarășul colonel, avem nevoie de o reformă instituțională, dar adevarată! De profesioniști adevărați avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Sibir cu ei, pentru... naționalism burghez... - ... și moșieresc, să nu uiți, zice tata. Și regalisto-fașist... - Ai auzit, la radio Chișinău, ce limbă le-au impus să vorbească, să gândească: o limbă care nu există! Comisarii au fabricat-o! - Dimpreună cu tovarășele comisar, chicotește tata. - Șșșt! Copilul! - mă arată ea, chiar și după ce am ieșit din domiciliul obligatoriu - așa, cam pe la treizeci de ani. - N-am vrut să zic nimic despre ce făceau ei, neprincipial, când Își strângeau, bolșevicește, mâna-n așternut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
aparent dezinteresat. Până ar fi ajuns la băgatul la urnă, vorba Roșioarei, uite că-i pica bine preludiul schimbului de impresii despre cunoștințe comune, prietene ori foste prietene de-ale Mirelei, pe care se întâmpla să le știe și el - tovarășe de bârfă de-ale soră-sii, care bineînțeles că trebuiau și ele bârfite. Păi, Roșioara cu copiii ei crescuți vai de capul lor, care o șantajează de nu-ți vine să crezi. Păi, să-l vezi p-ăla mare cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nesănătos, care poartă haine de proletar și-și trag false accente de oameni din clasa muncitoare atunci când vând exemplare din Socialismul Viu pe la gurile de metrou. Din clipă În clipă va Începe să dea din mână și să ne zică „tovarășă“. Mi-am privit ceasul și-am spus: — Doamne, atâta s-a făcut ceasul? Habar n-aveam că e așa de târziu. Trebuie să plec acasă. M-am ridicat și am Început să-mi trag pe mine haina piele-de-leopard. Rachel prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
chiuleam cîte opt elevi de la ora ei și făceam gălăgie în curte, chiar sub ferestrele clasei, ea ne dojenea doar un pic. Nou era și faptul că nu mai aveam învățători, ci profesori. Prescurtat: prof. Denumirea completă: tovarășul profesor sau tovarășa profesoară. Clasa noastră se mărise, număra treizeci și nouă de elevi și eleve. Aveam și o anorectică, ea dădea numai din când în când pe la școală. „Anorectic e cineva căruia nu-i face plăcere mâncarea”, ne lămurise Pintea. Eu unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cea mai dură dintre lovituri. Ce să fac, Întrebă, să ne imaginăm că faptul că el n-a murit când trebuia l-a scos În afara sferei mele de acțiune, cum voi ieși eu din această Încurcătură. Se uită la coasă, tovarășa ei În atâtea aventuri și masacre, dar ea se făcu că nu Înțelege, nu răspundea niciodată, și acum, complet absentă, ca și cum i s-ar fi făcut greață de lume, Își odihnea lama tocită și ruginită sprijinită de peretele alb. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
până la un moment dat cu mamele iubitelor mele. M-am căsătorit doar ca să exersez graiurile. Pe un sac de cartofi cel mai bine citești Victor Hugo, Les Chatiments. Nu-mi pot permite să fiu needucat, însă. Mai întâi îmi culc tovarășa de drum, apoi socializez cu călătorii. Inițial se impun doi indivizi din Dorohoi care vin din Banat, după ce se interesaseră de prețurile la mașinile de acolo. Adorabil cum știu ei să pronunțe mărcile străine cu accent moldovenesc. Discuția despre biemveuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sus. Ba în loc să-i combată "teoriile", într-o zi i-a spus că s-ar bucura dacă i-ar plăcea fata lui Tudor Ionescu. Grigore a înțeles îndată de ce s-ar bucura bătrânul și i-a răspuns că, în alegerea tovarășei de viață, nu se poate lăsa condus de anume utopii, căci trecutul nu se mai întoarce, oricât am vrea noi să-l întoarcem. ― Tu să vezi fata, utopiile le iau asupra mea, a zis Miron ironic. Când a văzut-o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
spaimă, făcu o săritură în dreapta să se ferească parcă de primejdie, în aceeași clipă Petre o croi cu biciul peste burtă. Durerea o sperie mai tare, încît zvâcni drept înainte, pe șoseaua netedă, într-un galop furios, stârnind și frica tovarășei sale de oiște. ― Ce faci? Ce faci? țipă deodată Nadina. Ne omoară!... Ajutor! Se agăță îngrozită de gâtul lui Titu, în vreme ce caii, sforăind și ciulind urechile, goneau nebunește, izbind deseori cu picioarele dinapoi în frontalul bombat al saniei. Atunci răsună
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întovărășească, dar cum ea nu prea se afla tocmai bine de câteva ziîe (tăcea întruna, fără să spună ce are, privea fix în gol, cânta fără nici o noimă), d-na Sen n-a lăsat-o și ne-a dat drept tovarășă pe sora lui Khokha, o văduvă tânără și timidă, care muncea ca o roabă și nu avea altă dată prilejul să se plimbe cu mașina. La plecare, eu m-am suit lângă șofer, iar ele două la spate, dar îndată ce
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o sfătuise mereu pe Maitreyi să nu se lase intimidată de legile castei și de rigorile familiei, ci să treacă la fapte, iar în cazul unei opoziții îndărătnice, să fugă cu mine în lume. Pe această prietenă a mea și tovarășe a Maitreyiei, singura care a consolat-o în zilele ei de blestemată mizerie, o vedeam foarte rar, îi vorbeam numai întîmplător și nu i-am știut niciodată numele. Am recitit de mai multe ori jurnalul ca să-l regăsesc; nu l-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
au dispărut în timp ce mă aflam în ascensor. Evident, n-au dispărut propriu-zis, ci s-au ascuns doar, s-au camuflat. Au ajuns irecognoscibile... - Atunci nu poate să fie la 21, îl întrerupse femeia. Poate la anexă? se întoarse întrebătoare către tovarășa ei. Se întoarse și Adrian și o privi mai bine. Era înaltă, cu o față oarecare, fără vârstă, și răsucea distrat între degete un inel cu chei. Era, ca și cealaltă, îmbrăcată în cenușiu, cu un mic șorț verde, care
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lăsîndu-i impresia că i-a mai văzut odată, de foarte aproape, dar cînd? Cînd? - Întrebați de pictor, continuă doamna ușor intimidată. Artistul laureat al hotelului, i s-a spus mai târziu, evident în glumă... - Sau, și mai bine, o întrerupse tovarășa ei, căutați vitrina de lângă Sala catalană, vitrina în care s-au păstrat lucruri de-ale lui - caiete cu schițe, obiecte de artă, măști, toate de el... Adrian le privise pe rând pe amândouă, și fața i se lumină de un
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
interesantă legendă cu un artist laureat... Poate că dacă ați încerca la celălalt ascensor, adăugă, căutîndu-l cu privirile. - E mai simplu pe scări, îl sfătui tânărul. Asta o să facem și noi, de altfel. Nu sânt decât cinci etaje. Luă brațul tovarășei și porni repede pe coridor. De-abia atunci Adrian își dădu seama că tânăra fată care, în ascensor, îl ascultase fermecată, rămăsese lângă el, parcă l-ar fi așteptat. - Îmi pare realmente rău, îi spuse, după ce o privi cu un
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ar fi vrut s-o arunce peste umeri, adunînd-o, întreagă pe spate. - Despre ce e vorba? întrebă cineva de lângă zid, fără să-și scoată țigarea din gură, înaintînd încet spre Pantelimon. - Tovarășul susține că suntem în 1966... - Îmi dați voie, tovarășe; n-am susținut asta. Mi-am permis doar să vă întreb în ce an suntem. Mai precis, am vrut să mă conving că nu mă înșel când afirm că suntem în 1969, deși... - Deși? Își scoase țigarea dintre dinți, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
că erați prieteni... - Nu eram prieteni. De altfel, dacă vreți să cunoașteți adevărul, din cauza lui m-am despărțit de Alexandra... Năstase continua să-l privească, clătinând încet capul. - Și cu toate acestea, d-ta n-ai rupt definitiv legăturile cu tovarășa Irineu. Îi scriai la răstimpuri... - Cărți poștale ilustrate, zâmbi Pantelimon, căci făcea colecție... - Anul trecut i-ai trimis chiar o carte... - Era o broșură în limba germană, știam că o interesează... Am voit să-i fac plăcere. - Dar nu i-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
zâmbi Pantelimon, căci făcea colecție... - Anul trecut i-ai trimis chiar o carte... - Era o broșură în limba germană, știam că o interesează... Am voit să-i fac plăcere. - Dar nu i-a mai ajuns, continuă Năstase, pentru că, între timp, tovarășa Irineu schimbase din nou adresa. A fost trimisă în misiune în Suedia și a rămas acolo... Pantelimon păli, își trecu mâna prin păr și începu să-și șteargă picăturile de ploaie, parcă atunci le-ar fi simțit pentru întîia oară
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
șase luni de cercetări, rezultatele s-au dovedit atât de neașteptate încît proiectul a fost trecut, cu prioritate, la secția A, iar Pantelimon promovat șef de laborator, cu grad de asistent universitar. Fără a se cunoaște motivul, rupe logodna cu tovarășa Sanda Irineu, colega lui de laborator. Devine suspect în noiembrie 1967 și se află de-atunci sub supraveghere. Nu are prieteni. Singurul cu care stă de vorbă la cantină și se întîlnește câteodată este tovarășul Ulieru, de la direcția contabilității. - Cum
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
arată? întrebă Pantazi. Îl văzu pe ecran, în fața alimentarei Mătăsari, apoi în laborator, privind încruntat conținutul unei retorte, apoi înaintînd pe stradă alături de Ulieru; în cele din urmă, apucând brațul unei tinere, parcă ar fi vrut s-o îmbrățișeze. - Este tovarășa Sanda Irineu, explică Năstase. A studiat patru ani, la Facultatea de Chimie din Moscova. Specializată în aniline și cerneluri. În noiembrie 1967 a fost trimisă la un congres la Stockholm și nu s-a mai întors. Actualmente în Uganda. Colecționează
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
un cobai. Dispunând de informațiile transmise, de domnișoara de la numărul șase, e ușor de înțeles de ce Gestapoul vrea cu orice preț să te răpească. Rămase câtva timp pe gânduri, apoi fața i se lumină pe neașteptate de un mare zîmbet: - Tovarășa dumitale de o noapte, sau mai multe... - Mi-e teamă că au fost mai multe, recunoscu roșind. - Tovarășa dumitale era mai inteligentă decât o socotea Siguranța. Nu s-a mulțumit să verifice potențialul erotic și, profitând de condiția parasomnambulică în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu orice preț să te răpească. Rămase câtva timp pe gânduri, apoi fața i se lumină pe neașteptate de un mare zîmbet: - Tovarășa dumitale de o noapte, sau mai multe... - Mi-e teamă că au fost mai multe, recunoscu roșind. - Tovarășa dumitale era mai inteligentă decât o socotea Siguranța. Nu s-a mulțumit să verifice potențialul erotic și, profitând de condiția parasomnambulică în care te aflai, să te descoasă, încercînd să-ți descifreze identitatea. A procedat științific: a înregistrat la un
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
amnezie. - Dar ce limbă vorbește? întrebă cineva din grup. - Bănuiesc un dialect indian, răspunse prudent. Din actele de identitate s-a aflat că se numea Veronica Bühler, avea 25 de ani, era institutoare și locuia în Liestal, în cantonul Bîle-Campagne. Tovarășa ei, Gertrud Frank, era germană, stabilită de câțiva ani la Freiburg, funcționară în administrația unei edituri. Rezultatul autopsiei confirmase primele presupuneri: moartea fusese provocată de o sincopă cardiacă. Cum era singurul care se putea înțelege cu Veronica, singurul în prezența
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]