7,762 matches
-
încredere în Ducele de Carmagnol, care comanda trupele, au fost obligați să-l facă să părăsească această lume". Mărturisesc că nu înțeleg ce înseamnă a fi obligat de a face pe cineva să părăsească această lume, altceva decît a-l trăda, otrăvi, asasina. Iată cum înțelege Doctorul în Crimă să facă inocente acțiunile cele mai negre și mai vinovate: îndulcind termenii. Grecii aveau obiceiul de a se servi de perifraze atunci cînd vorbeau despre moarte, pentru că nu puteau suporta, fără o
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
regele să aibă cel mai mic motiv să se teamă de popor; nici regele Angliei n-are de ce se teme, dacă nu provoacă el însuși furtuna. Conchid așadar că un principe crud este mai degrabă în pericol de a fi trădat, decît un principe larg la suflet, deoarece cruzimea nu poate fi suportată și curînd lumea se satură să se tot teamă; în fine, pentru că bunătatea este întotdeauna iubită, iar oamenii nu se satură de a-l iubi. Ar fi, deci
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mult decît oricine, judecății lumii. Ei sînt ca aștrii, spre care un popor de astronomi a îndreptat o mulțime de lunete și astrolaburi; curtenii care-i observă fac zilnic remarcile lor: un gest, o aruncătură de ochi, o privire îi trădează, iar poporul se apropie de ei în diverse împrejurări, într-un cuvînt, pe cît de puțin soarele poate să-și ascundă petele, tot atît de puțin marii suverani își pot ascunde viciile și fondul caracterului, ochilor atîtor observatori. Chiar atunci
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
liniștea doar atunci cînd a devenit virtuos. Tiranul Commodus, succesor al divinului Marc-Aureliu, a fost omorît, în pofida respectului pe care lumea-l avea pentru părintele său. Caracalla n-a putut să reziste tocmai din pricina cruzimii sale. Alexandru Sever a fost trădat și ucis de Maximin de Tracia, iar acesta din urmă, după ce a indignat toată lumea cu barbariile lui, a fost ucis și el. Machiavelli susține că acesta a pierit din cauza disprețului pe care lumea-l avea pentru originea sa joasă. Autorul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
se urce pe tron, sau în cele care au fost fidele suveranului lor legitim. Cînd un oraș este cucerit prin inteligență și prin trădarea unor cetățeni, ar fi o mare imprudență să te încrezi în trădători, care, probabil, te vor trăda și pe tine; și trebuie să presupunem că cei care au fost fideli foștilor stăpîni, vor fi astfel și față de noii lor suverani; aceștia sînt, de obicei, oameni înțelepți, așezați, cărora le este bine în țara lor, care iubesc ordinea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mult nu mai poruncesc popii În țara noastră, toată comanda e-n mîna Partidului, iar de Partid, În comună, mă ocup eu și tovarășii de la raion, ai Înțeles, măgarule? — Iai! — Te doare, hai? Dar mie să-mi placă dacă tu trădezi cauza Partidului și mergi pe la popi pe acasă ? Dacă vrei să-nveți la popa unguresc, Partidul o să te scoată de la școală și o să te lase la popă! Nu vreau, am mormăit, pentru că una ca asta chiar că nu-mi plăcea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
știa unde, că aici, la spart piatră În munți, nu erau. Pe la sfîrșitul lui august, În toată colonia s-a produs o mare tulburare. Șefii de orice fel, militari ori civili, Îi Înju rau pe români că, la București, au trădat cauza războiului, s-au dat cu rușii, iar acum vin peste Ardeal. Frontiera era păzită de regimente de grăniceri În rîndurile cărora mulți erau români. Soldații au Început să dezerteze pe capete. S-a pornit o debandadă de bătălie pierdută
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dus Împușcat la Cehu Silvaniei, la Secu ritate, ca să-l arate la lume, unii din cei care l-au văzut au spus că nu era el. Iar nevastă-sa n-a fost adusă ca să-l recunoască, numai mîndra care-l trădase a fost chemată pentru identificarea cadavrului. Dar ți-am spus, ajunge cît am vorbit. — Valer dragă, zise mama Maria venind din curte, Îți spun io cu cine să vorbești la Partid pentru Sănducu din Baba Novac: du-te, gîndesc, pe la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
iubit”. Criteriul face aluzie la Ioan 21, 21-23: Întorcându-se, Petru îl vede pe ucenicul pe care l-a iubit Isus urmându-L (cel care, la cină, s-a aplecat peste pieptul Lui și a zis: Doamne, cine Te-a trădat?). Văzându-l așadar Petru pe acesta, îi zice lui Isus: Doamne, ce-i cu acesta? Isus îi zice: Dacă vreau ca el să rămână până când vin, ce te privește pe tine (ti pros te)? Tu urmează-Mă! Atunci a ieșit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu în ultimul rând pentru patriotismul acestuia. Isus apare și tulbură apele. Maria Magdalena se îndepărtează și de Iuda, și de Flavius, dar nu-L poate salva pe Isus de la moarte; dimpotrivă, I-o grăbește. Iuda, ros de gelozie, își trădează rivalul, dându-l pe mâna lui Caiafa. Motivul iubirii dintre cei doi „blestemați” reapare în romanul lui Sebastiano Vassalli, La notte del lupo, 1998. Atrasă magnetic de Isus, Maria Magdalena își pierde orice sentiment pentru fostul ei iubit, Iuda. Acesta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o altă etimologie, propusă de Schwarz, este „omul din Ierusalim”. În Targumim, așadar mai târziu, keriotha e folosit adesea cu sensul de „Ierusalim”. Trădare, trădare, dar s-o știm și noi! Traducerile românești folosesc sistematic verbele „a vinde” și „a trăda” pentru echivalarea verbului grecesc paradidomi, verb ce denumește fapta lui Iuda în Noul Testament. În Mt. 10,4, Iuda apare ca ho kai paradous auton; în Mc. 3,19, hos kai paredoken auton; în Lc. 6,16, hos egeneto prodotes. Etichetarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
caracterizează acțiuni săvârșite de Dumnezeu, de Isus, de Pilat, de oameni, în general. Între aceștia se numără și Iuda Iscariotul. Nu există nici o rațiune, cel puțin de ordin filologic, pentru ca verbul respectiv să fie tradus prin „a vinde” sau „a trăda”. Fapta lui Iuda nu poate fi pusă într-un registru separat de cel al acțiunilor săvârșite de Dumnezeu, Isus ori Pilat din Pont. Echivalarea prin „a vinde” este așadar nelegitimă și trebuie abandonată. Când vom ajunge la episodul „remunerării” lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vinde” este așadar nelegitimă și trebuie abandonată. Când vom ajunge la episodul „remunerării” lui Iuda, vom vedea că el nu contrazice verdictul nostru. Există încă un argument puternic de ordin filologic. Greaca dispune de un verb aparte, care înseamnă „a trăda”, „a vinde”, compus tot din verbul didomi, dar cu un prefix verbal diferit, pro: prodidomi. De ce evangheliștii n-au folosit, în cazul lui Iuda, acest verb curent, al cărui sens nu punea absolut nici o problemă, străduindu-se, împotriva oricărei logici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
despre împărtășirea cu trupul (exact: „carnea”) și sângele Său întru dobândirea vieții veșnice. Predica scandalizează, stârnește împotriviri și apostazii: Dar unii dintre voi nu cred (căci Isus știa de la început cine sunt cei care nu cred și cine-l va trăda). și zicea: De aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu-i este dat de la Tatăl. De atunci mulți dintre ucenicii Săi s-au dat înapoi (apelthon eis ta opiso) și nu mai umblau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
am crezut și am știut că Tu ești sfântul lui Dumnezeu. Isus le-a zis: Nu Eu v-am ales pe voi doisprezece? și unul dintre voi este diavol. Zicea despre Iuda al lui Simon Iscariotul. Acesta avea să-l trădeze (paradidomi), unul dintre cei doisprezece. Ioan descrie o relație foarte tensionată între Învățător și ucenici. șocați de „enormitatea” pretențiilor lui Isus, mulți (polloi) dintre ei „dau înapoi”, părăsindu-L fără nici o ezitare. Isus nu-i cruță nici pe cei doisprezece
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
trebuie să discearnă atent grăuntele de adevăr istoric (probabil niciodată pur sută la sută) de aluviunile tendențioase. În primul rând, trebuie să reamintim sensul justificat filologic și teologic al termenului paradidomi, impropriu tradus în românește prin „a vinde” sau „a trăda”. O traducere corectă, netendențioasă va folosi echivalentul „a preda”, în conformitate cu sensul dat de autorii textelor din Noul Testament. Cât privește evoluția reprezentării personajului, am constatat o diabolizare in crescendo. Marcu propune un portret obiectiv și nepătimaș, dar în același timp „subțire
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
va preda pe Isus întru moarte, sugerează adevăratul sens al Cinei de Taină. Accentul nu trebuie pus pe curățenia interioară sau exterioară (acestea sunt conexe), ci pe calitatea însăși a Cuminecării, interpretabilă ca actualizare a Împărăției mesianice. Chiar dacă unul va trăda („Cine? Oare eu?”), Împărăția se află prezentă aici și acum, ca împărtășire din trupul și sângele Domnului. Orice s-ar întâmpla, ea dă sens și orientare vieții noastre. Iuda nu maculează Cina, actualizare și prefigurare în același timp a Împărăției
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu siguranță altă meserie, nu pe cea de „apostol”. De asemenea, nu cred prea mult nici în explicația politic-naționalistă: decepționat de mesajul metafizic și universalist al unui Mesia care ezita în fața acțiunii directe, politice, apostolul zelot s-ar fi răzbunat trădându-L. O asemenea teză se întemeiază, dacă nu pe o contradicție, cel puțin pe o imprecizie: dacă Isus nu era un Mesia politic, atunci pentru ce a fost condamnat la moarte de către Sinedriu și Pilat? În fine, se cuvine pusă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și trădarea omenească. Într-adevăr, trădarea este un simbol pentru cel mai josnic act pe care noi îl putem săvârși față de altă persoană (de aceea adulterul a fost văzut dintotdeauna ca fiind păcatul cel mai grav într-o căsătorie: el trădează încrederea și, prin aceasta, subminează o relație ca nici un alt păcat). Pentru a-și asuma totalitatea vieții și suferinței omenești, Isus a trebuit să-și asume și trădarea. Numai astfel kenoza Lui se putea „desăvârși”, îndurând suferința și calvarul nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Iuda. Dacă Isus, spune Celsus, era Fiul lui Dumnezeu și dacă învățătura lui dumnezeiască a schimbat sufletele celor din jur, făcându-le mai bune și mai curate, atunci cum se explică faptul că tocmai unul dintre apostolii săi L-a trădat? Lucrul acesta nu dovedește că evanghelizarea s-a soldat cu un eșec? Nici un adevărat ucenic nu-și trădează Maestrul. Ori, dacă și-l trădează, înseamnă că Maestrul a meritat să fie trădat, pentru că n-a reușit să-și convingă ucenicul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
din jur, făcându-le mai bune și mai curate, atunci cum se explică faptul că tocmai unul dintre apostolii săi L-a trădat? Lucrul acesta nu dovedește că evanghelizarea s-a soldat cu un eșec? Nici un adevărat ucenic nu-și trădează Maestrul. Ori, dacă și-l trădează, înseamnă că Maestrul a meritat să fie trădat, pentru că n-a reușit să-și convingă ucenicul de validitatea învățăturii sale. Origen răspunde acestei întâmpinări încercând să pătrundă în psihologia lui Iuda, încercând să-i
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și mai curate, atunci cum se explică faptul că tocmai unul dintre apostolii săi L-a trădat? Lucrul acesta nu dovedește că evanghelizarea s-a soldat cu un eșec? Nici un adevărat ucenic nu-și trădează Maestrul. Ori, dacă și-l trădează, înseamnă că Maestrul a meritat să fie trădat, pentru că n-a reușit să-și convingă ucenicul de validitatea învățăturii sale. Origen răspunde acestei întâmpinări încercând să pătrundă în psihologia lui Iuda, încercând să-i înțeleagă fapta, fără a i-o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
că tocmai unul dintre apostolii săi L-a trădat? Lucrul acesta nu dovedește că evanghelizarea s-a soldat cu un eșec? Nici un adevărat ucenic nu-și trădează Maestrul. Ori, dacă și-l trădează, înseamnă că Maestrul a meritat să fie trădat, pentru că n-a reușit să-și convingă ucenicul de validitatea învățăturii sale. Origen răspunde acestei întâmpinări încercând să pătrundă în psihologia lui Iuda, încercând să-i înțeleagă fapta, fără a i-o justifica sau legitima în vreun fel. În același
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
simplifică și deformează. El vede în Iuda un trădător „brut”, când, în realitate, lucrurile sunt mult mai complicate, după cum reiese dintr-o lectură atentă a Noului Testament. În primul rând, trebuie remarcat faptul că Origen folosește sistematic verbul prodidonai, „a trăda, a vinde”, iar nu paradidonai, „a preda”. Pentru el, așadar, fapta lui Iuda se definește ca trădare, fără nici o ambiguitate. Totuși, spune Origen, Iuda n-a fost nici trădătorul brut, cum îl vede Celsus, nici discipolul fidel, ca și ceilalți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vede Celsus, nici discipolul fidel, ca și ceilalți apostoli. Iuda este „călduțul”, omul de la mijloc, omul indecis, omul intervalului, al spațiului dintre semiafirmare și seminegare, dintre semifidelitate și semiinfidelitate. El era „sfâșiat de raționamente contradictorii (enantiais krisesi)”; nu L-a trădat „cu tot sufletul” pe Isus, dar nici nu I-a fost discipol „cu tot sufletul”. A ezitat mereu între Bine și Rău, practicând o echilibristică de oportunist. Sărutul final este, după Origen, dovada cea mai clară a respectului pe care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]