1,558 matches
-
Apăi, eu o să vă dau binecuvântarea bunului Dumnezeu și mă voi ruga să vă întoarceți cu bine! Mulțumind preotului, băieții adăpară caii, care se odihniseră, păscând troscotul de la fântâna mănăstirii, mulțumiră călugărului Pahomie, care le dădu un măgar și o traistă cu merinde călugărești și porniră spre întinderea verde a pădurii. Pădurea se arătă în toată splendoarea mantiei de toamnă. Frunzele foșneau printre picioarele animalelor, păsările își chemau puii la masa de amiază, o căprioară se vesti, deodată, călătorilor, apoi, ca
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
prunc de mai mare frumusețea, dar noaptea trecu și jalea omului era tot mai mare. Văzându l așa supărat, soția l-a îndemnat să plece în căutarea unei ființe, care să le mai aline singuraticele bătrâneți. Așa că moșul, potrivindu-și traista, în care își îndesase de ale gurii, neuitând să pitească plosca de rachiu de cazan, cătă a porni pe cărăruia întortocheată a pădurii. Pe vremea aceea, puțini aveau curaj să se încumete să pășească în pădurea întunecată, din cauza animalelor sălbatice
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
gros al dascălului Vasile, îngânat de glăscioare înfrigurate de copii: O, niho, ho O, niho, ho... De după răspântie, se ivi sutana neagră a părintelui Ioan, înalt, dar încovoiat din pricina frigului pătrunzător. După el, pășea apăsat dascălul Vasile, care ducea o traistă mare, pentru a primi pomenile credincioșilor, apoi, în urma lor, alergau trei băieței, clămpănind cizmele prea mari, dar, având în suflete și obraji, flori de mac roșu. Copiii și Fetea o luară la fugă spre casă, se dezbrăcară și așteptau să
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
sumese, uitându-se, cu coada ochiului, la tovarășul ei de peste treizeci de ani, amintindu-și, cu năduf, de sforăiturile lui după orele petrecute la cazanul de făcut rachiu al popii. Marie, strigă răstit bărbatul, să-mi pui ceva demâncare în traistă, c-am de gând să plec la târg! Azi ți-ai găsit! Când ogorul stă să-l ari, dumnealui pleacă să târguiască?! oftă femeia. Numai azi mai primesc negustorii grâul cel vechi. Vrei să n ai para chioară de Sfintele
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Vrei să n ai para chioară de Sfintele Paști? Parcă de Paști îți arde ție, Vasile? se zbuciumă femeia, dar nu ieși din cuvântul bărbatului, puse o bucată de mămăligă, o ceapă și o mână de perje uscate într-o traistă, pe care o agăță de parul din marginea ogrăzii, la care gospodarul lega vitele vara. Gospodarul înjugă boii, luă traista și biciușca și porni, legănat, spre poartă. Își îndesă căciula pe cap, căci un vântișor rece „spăria” dinspre Podu de
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
nu ieși din cuvântul bărbatului, puse o bucată de mămăligă, o ceapă și o mână de perje uscate într-o traistă, pe care o agăță de parul din marginea ogrăzii, la care gospodarul lega vitele vara. Gospodarul înjugă boii, luă traista și biciușca și porni, legănat, spre poartă. Își îndesă căciula pe cap, căci un vântișor rece „spăria” dinspre Podu de Lut, aducând, după părerea omului, o binevenită ploicică de primăvară. Boii mergeau alene, sătui de cât trăseseră în miez de
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
fi fost dat afară! Ori, mai rău, ar fi fost arestat și bătut! Rațiunea îl îndemnă să-și stăpânească pornirile impulsive. Se întoarse în sat, se îmbrăcă cu straiele vechi, dinaintea războiului, care atârnau, acum, pe trupul împuținat, puse, în traistă, câteva mere, smulse din mărul domnesc și porni spre noua familie a propriei copile, încercând să și-o închipuie.” Cu cine-o fi semănând? Aceasta era întrebarea care-i chinuia gândurile, în timp ce străbătea poteca știută, care-i purta pașii spre
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
nu-i urmez zâmbetul, ci clinchetul blând al clopoțeilor mărunți, argintii, n-a mai auzit Daniel niciodată în viața lui până la cei cinci ani ai lui, poate nici n-are încă cinci ani, nu mai auzisem un asemenea sunet cristalin, traista grea pe care o are pe umăr precum și poalele multe îi îngreunează înaintatul prin iarba încă necosită din poiană, sunt numai cu doi pași în urma ei, Floarea nebuna, cum îi spuneau oamenii pe la mănăstire și-i întindeau câte ceva de mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dragoste ale apostolului Pavel dintr-una din scrisorile către Corinteni sunt cu meșteșug rânduite în discurs de către vorbitor, sătui de cuvinte, unii oameni s-au ridicat deja nerăbdători, se caută se regăsesc unii pe alții în mulțime, se adună lângă traista cu mâncare, încheie și Preasfinția Sa Episcopul mulțumindu-ne de a fi venit să căutăm cheile la ușile Domnului, Amin! lumea se înghesuie la prescură, se calcă în picioare, un țiuit ascuțit în difuzoare, microfonul e demontat, eu caut din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
telefon al fotografului și un altul, alb, pe care era scris „DARREN CALDWELL: ANUL TREI, FERRYHILL ACADEMY“. — Era un nenorocit! spuse prietena femeii din nou, scuipând fiecare silabă. — Știți unde locuiește acum? — Ultima dată am auzit că și-a luat traista În băț și s-a mutat În Dundee! Dintre toate locurile, tocmai În Dundee! Prietena Își Înfipse o țigară În gură și o aprinse. Trase adânc În piept, Înainte să dea fumul afară pe nas, capătul țigării Înroșindu-se. — Nenorocitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și mâncară În liniște. — Și cum mai e cu povestea cealaltă a ta? Întrebă În cele din urmă. — Care din ele? Când mi-ai spus că o lași baltă cu Geordie-fără-genunchi, ai zis că ai un pește mai sigur În traistă. Reporterul luă o Înghițitură de cafea. — A, da. Aia. Miller făcu o pauză, privind În gol afară pe fereastră la zăpadă și la valuri și la marea agitată. Nu chiar așa bine. Recăzu În tăcere. Logan lăsă pauza să continuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și niște mongoli. Încleștarea continuă și În piața din fața catedralei Alexandr Nevski, sărind În apărarea unor cehoaice de lângă Lidiçe, de care s-au mai legat niște polonezi. Săptămâna sofiotă se scurge ca nisipul printre degete și nu-ți bagă În traistă decât o păpușă de plastic, cu o rochie pepit, o pungă de bomboane, câteva insigne, un tricou și tot felul de pliante turistice și o sumedenie de urme pe spate de la bastoanele de cauciuc ale milițienilor. În loc să fie festival, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
-n țara asta, rîul, ramul etc. sînt istoria și Europa. Apare resentimentul: „În vreme ce noi ne jertfeam pe cîmpurile de bătălie, aliații Își țeseau legende, Își Înălțau temple monumentale”. Stonehendge. De-acum trei mii de ani În vreme ce noi ne jertfeam pe traista ciobanului. „Dar oare ce-i democrația?” În combinație cu persiflarea, revolta ajunge inflamabilă și autorul, jupiterian, sfîșie rochița Europei În văzul tuturor. Nimic nu-i omis În acest rechizitoriu ce atinge cu violență sublimul. E prezent și Virgiliu, vigilența-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bade Petrea, acolo unde călătorești! Să ne dea Domnul avere de sănătate. Că alte averi le iau rușii și nu ne mai trebuie... Numai sănătatea-i de bază. Taman un calic trebuia să mă întâmpine, acuma, când mi-am luat traista în băț, plecând în bejenie? chibzui, cu oarece nemulțumire, Petrea Păun. Pe urmă, își spuse, iar, în cuget: Dar cine mai este de treabă în Goldana? Prea puțini gospodari, care să nu fi fost culeși de către tovarăși, cum culegi mărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
s-a prefăcut a se certa, pe el însuși și vorbind în pilda cuiva Zicând: ne-am robit foalelor și nu ne-am putut înfrâna, să nu gustăm slănina cu ceapă roșie, în timpul programului, că dacă nu mă duceam la traista cu mâncare a lui badea Enea, să-l ajut să-și desfacă nodul de la baieră și la scos merindea și să prânzim în afara amiezii, terminam pușcatul la timp și acuma nu ne mai găseam în măruntaiele cele dușmănoase și pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
socoată, pe care le mai zisese și altădată, mustrându-l iar, pe Enea Căpută, după cum urmează: Zicând: dumneata, Bade Enea, dacă nu te rodeau așa de tare șoarecii în foale și dacă nu ți-ai fi luat așa de harnic traista cu merinde, poate că în alte feluri se întocmea și triștea noastră Și eu, simțind iarăși prag cu primejdie, am scăpărat, aprinzând lampa de miner și luminându-i pe toți, ai noștri, cei de față, aflați în mare cumpănă Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
prost, nu un membru al clasei muncitoare și trăgeai la coasă, numai cu un castravete murat și cu o bucată de mămăligă rece, pe toată ziulica, puteai lucra, fără să te plângi, iar acuma, până nu-ți legi de gât traista doldora de pâine și de slănină sau de salam, îți vine să tușești Și doar nu ți-ar fi necaz, dacă ai fi venit de la drum lung, fără a fi avut când să-ți umfli buftul, înainte de a fi intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
A răcnit Pamfil Duran și a glăsuit: eu n-am ce scoate, fiindcă fac parte din rândurile proletarilor, care nu au decât lanțurile, așa că nu mai înșela masele muncitoare, ci fă bine și împarte, în mod egal, ceea ce porți în traistă! Însă Enea Căpută, dând la iveală traista, care nu arăta mai plină decât o desagă de cerșetor, pe la amiaza zilei, a scuturat-o ținând-o sus și strivind cuvintele printre dinți, a mârâit cu patimă Zicând: eu am adus merindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
eu n-am ce scoate, fiindcă fac parte din rândurile proletarilor, care nu au decât lanțurile, așa că nu mai înșela masele muncitoare, ci fă bine și împarte, în mod egal, ceea ce porți în traistă! Însă Enea Căpută, dând la iveală traista, care nu arăta mai plină decât o desagă de cerșetor, pe la amiaza zilei, a scuturat-o ținând-o sus și strivind cuvintele printre dinți, a mârâit cu patimă Zicând: eu am adus merindea, a mea este și tot eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la fiecare porția dreaptă, că dacă nu, îți mănânc eu carnea și sângele Și nemairăbdând numai zvâcnetul mâniei și iuțimea cuvintelor, s-a repezit în patru labe mergând pe puntea geamblacului sondei, unde era Enea Căpută și apucând de baiera traistei, unde numai nu începură amândoi a se lupta, ca niște urieși, unul încercând să o țină, altul să o smulgă, de se cutremura sonda, încât mare lucru că nu ne-a aruncat pe toți, jos în Apa cea rece și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
odată a înălțat el cuțitul, apoi l-a trecut ca trăsnetul printre cei doi și spre a lor mare mirare și năucire, despărțindu-i subit, Enea Căpută trezindu-se stăpân pe capetele baierelor, iar Pamfil Duran văzându-se cu toată traista dorurilor lui, în brațele sale Însă, Pamfil Duran, de îndată ce a băgat de seamă că are puterea economică la îndemână și-a strecurat mâna în traistă, cu repezeala îndrăcirii și a lăcomiei, scoțând o bucată de slănină de casă, roșie toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Enea Căpută trezindu-se stăpân pe capetele baierelor, iar Pamfil Duran văzându-se cu toată traista dorurilor lui, în brațele sale Însă, Pamfil Duran, de îndată ce a băgat de seamă că are puterea economică la îndemână și-a strecurat mâna în traistă, cu repezeala îndrăcirii și a lăcomiei, scoțând o bucată de slănină de casă, roșie toată de câtă boia de ardei iute avea presărată pe ea și fragedă ca roua, de cât fusese ținută la fum de lemn de prun Ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-se oarecum toată preajma și pentru ca să mai scadă, încă și mai mult, toată vrajba, Cornel Braiu a propus Zicând: Ștefan Sturz să împartă, cu dreptate și cu socoteală, puținul cel înfățișat de Enea Căpută, așa că Pamfil Duran să-i supună traista și cu ceea ce este în ea! Iar eu am făcut, așadar, parte fiecăruia, însă, cum firea ne era hărțuită de griji, porția ne-a părut prea mică și bunătatea slăninii prea mare Atunci am cunoscut noi că legea lui Ali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
că prea se iubește numai pe sine! De cum am rostit eu aceste vorbe, așa de tare încât toți le-au auzit cum trebuie, Enea Căpută s-a arătat încă mai nepăsător și așa de liniștit a băgat iar mâna în traistă și scoțând una din turtițele lui, a dus-o la gură, crănțănind-o între dinți, ca un cal, care roade la sfeclă, în grădină și parcă, făcându-ne în ciudă, la toți Deci Pamfil Duran l-a privit cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
zis că: de ce-mi zici tâlhar, că nu ți-am furat nimica? Mai bine ai lua seama cine se trage din neamuri de hoți și de tâlhari, știute în toate satele din vale!... După care a scos iar din traistă o bucată de turtiță negricioasă, dându-i-o, pe neașteptate, lui Pamfil Duran în mână Iar acesta a dus-o la buze, gustând-o cu evlavie, ca pe o prescură din mâna părintelui din biserică, apoi, a scuipat parcă scârbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]