1,405 matches
-
era nici un nor. Se auzeau păsările cântând. Pe urmă, la cinci jumate, s-a dezlănțuit iadul și artileria noastră a deschis focul asupra linilor germane. Ideea era că focul de baraj avea să le distrugă apărarea, să-i omoare În tranșee și gropi personale, să le Întrerupă comunicațiile, iar noi n-o să mai avem altceva de făcut decât s-o rupem la fugă peste țara nimănui și... să-i terminăm. Țara nimănui n-avea mai mult de trei sute de metri. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fotbal puse cap la cap și, chiar și cu pușca și cu ranița, tot puteai ajunge În partea ailaltă sub un minut, ne-a zis. Și, când s-a dat semnalul pentru atac și oamenii au Început să iasă din tranșee, cu ofițerii fluturând stegulețele roșii ca niște arbitri, Îți venea să zici că e un joc și să te uiți după minge... Dar nu era joc. Pentru că, vedeți, barajul de artilerie nu funcționase. Nu știu de ce, dacă tirul a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
vedeți, barajul de artilerie nu funcționase. Nu știu de ce, dacă tirul a fost greșit sau obuzele noastre au avut ceva de n-au explodat, așa cum s-a spus după aia, dar cei din Batalionul II, imediat ce-au ieșit din tranșee și au atacat, au fost secerați de rafale de mitralieră și focuri de pușcă. Era omor curat. Nu s-a apropiat nimeni la mai puțin de o sută de metri de liniile germane - erau Împrăștiați peste tot locul, morți, muribunzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
era Înfiorător. Tremuram de frică, nu mi-e rușine s-o recunosc, și nu eram singurul. Cel de lângă mine a făcut pe el - vă rog să mă iertați, domnule, dar l-am mirosit. Am avansat din a doua linie de tranșee până la prima și ne-am adunat acolo, cu baionetele la arme. Eu eram În plutonul al patrulea din Compania C. Primele trei plutoane au ieșit și noi ne-am pregătit să le urmăm. Locotenentul Haigh și-a ridicat fluierul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ne-am pregătit să le urmăm. Locotenentul Haigh și-a ridicat fluierul la buze și mi-am zis: Burgess, acu-i acu’. Și atunci a venit căpitanul Courthope și l-am auzit spunându-i locotenentului Haigh: „Nu scoate plutonul din tranșee. N-are rost. E o nenorocire.“ A fost decizia lui de a ține oamenii pe loc și ea mi-a salvat viața, sunt convins. Un pic mai târziu a venit ordinul de retragere de la cartierul general al batalionului, dar ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
regrupat În liniile din spate. Ne-au spus că urmează să susținem alt atac, târziu după-amiază. De data asta, așteptarea n-a fost deloc plăcută, credeți-mă. Dar primul val a căzut iar - câțiva băieți mai curajoși au ajuns până la tranșeele germane, dar nu s-a Întors niciunul, așa că atacul a fost contramandat. Pe la șase seara a venit ordin să ne Întoarcem acolo unde eram Încartiruiți, Într-un loc pe nume Gonnehem - să ne Întoarcem acasă, cum ar veni. Batalionul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
perciuni... După ce-am scăpat noi de acolo, a angajat niște gudulani maramureșeni, oameni râioși la muncă, care-n două mișcări au desfundat străduțele, au fleorțăit ogrăzile, au șubrezit fundațiile și i-au înconjurat vrăjitoarei gospodăria cu trei seturi de tranșee... Cataroiul deșirat nu mai rezistă. 57 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Pe întortocheatul canal format din holuri și cămăruțe al etajului întîi, se strecura, nepierzîndu-ne o secundă, parcă teleghidată, șoapta lipicioasă a negriciosului. După ce el și deșiratul cotrobăiră după
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care spui tu?!... Nu i-o fi ei tîrșă 55 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Psît... Slobozi-ne-am în interesul șanțurilor ei, hoarcă!... Dar poate unde te gândești că s-or fi topit damigenele alea, boangă Bruță? - ...Între tranșee au deschis niște podețe. Înăuntrul tranșeelor i-a pus fermecătoarea de au îngropat, tot din doi în doi metri, camioane cu turtoaie de farmece, cât căpățânile de verze. Vineții, drămuite cu otravă de viperă, slănină de înecat, scârboșenii murate, tăvălite
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fi ei tîrșă 55 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Psît... Slobozi-ne-am în interesul șanțurilor ei, hoarcă!... Dar poate unde te gândești că s-or fi topit damigenele alea, boangă Bruță? - ...Între tranșee au deschis niște podețe. Înăuntrul tranșeelor i-a pus fermecătoarea de au îngropat, tot din doi în doi metri, camioane cu turtoaie de farmece, cât căpățânile de verze. Vineții, drămuite cu otravă de viperă, slănină de înecat, scârboșenii murate, tăvălite prin făină să nu se deschege
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lor cărăbuși. Dar eu crez că nu se merită, să strici vreun cărăbuș cu nestemate, pentru nici o coardă de împărat... Mai bine, dacă l-ai găsit, urci pe Stoian Militaru, faci la stânga, suni la numărul 245... 54 DANIEL BĂNULESCU pe tranșee! Asta, de groaza noastră, vede ea totul în roșu și sparge pavajele!... Sparge-i-s-ar fața de către miliție!... - ...Și încasa-o-ar în bot și de la toți ăi cu roșu pe la caschetă! îi ținu hangul batjocoritor și negriciosul. - Ce te rînjești?... Și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
inima milioanelor de muieri. - Teanc de coli la îndemînă aveai, dar hârtiile pe care să-ți înscrii eventualele revendicări erau goale... Cinci ore le-au fost necesare specialiștilor noștri să se convingă că, în vecinătatea ta, nu fuseseră săpate nici tranșeele menite să-ți adăpostească posibilii complici. Nici picior de ziarist străin (care, relatîndu-ți, pentru străinătate, protestul, să te idealizeze) nu călcase pe-acolo. Erau trebuincioase deci doar șase perii de sârmă și zece kilograme de detergent, suficiente să curețe trotuoarul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mustață pomădate), cronicarul monden la Românul, Naționalul, La Lanterne mondaine, La Roumanie Illustrée, dar mai ales, vreme de 24 de ani, la L’ Indépendance Roumaine, semnând când Claymoor, când Valréas? Cine e „arbitrul eleganței bucureștene”, care moare la datorie, În tranșeele modei, mai exact pe treptele redacției, În 11 iunie 1903, aducând cu sufletul la gură un reportaj de la balul din ajun? Nimeni altul decât fiul lui Iancu Văcărescu. Cu o genealogie ilustră, bunic - Alecu Văcărescu, unchi - Enăchiță Văcărescu, Înrudit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de stânga, care dau mult de lucru Guvernului. Izbucnesc apoi rebeliuni militare - cum a fost aceea din 2, februarie 1927, din Nord, condusă de generalul Sousa Dias și alți șefi militari. A fost un adevărat război civil. Garnizoana rebelă sapă tranșee pe străzile orașului Porto și lupta continuă, sălbatic, multe zile și multe nopți. Artileria guvernamentală, așezată în bătaie pe Monte da Virgem, nu cruță nici unul din edificiile orașului, nici măcar celebrul teatru San Joîo, unde generatul Sousa Dias organizează depozitul de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sunt În această lucrare prea multe mostre ale umorului lui obișnuit, În afară, poate, de descrierea unei partide de badminton (sau poate de „fives“) pe care a jucat-o cu H.G. Wells și o relatare amuzantă a vizitei În niște tranșee din prima linie a frontului din Flandra, unde ospitalitatea a mers până Într-acolo Încât o grenadă germană a fost lăsată să explodeze la câțiva metri de vizitatori. Înainte de a fi publicat În volum, raportul a apărut În foileton Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
generali vestiți. Firește, ca toți oamenii fricoși, se dă în vânt după isprăvile altora..." Profesorul Ioniță Dragu se întoarse. Spuse răgușit: ― O am acasă... Privighetorile morții, documente din primul război mondial. Nemții inventaseră gazele de luptă. A fost prăpăd în tranșeele aliaților. Raul Ionescu tresări. Se răsuci iute ca un șarpe. ― Gaze! Asta ar putea fi într-adevăr o idee! Cum dracu' nu ne-am gîndit? Ioniță Dragu își mușcă buzele până la sînge: "Cu ce-am greșit Dumnezeule! De ce trebuie să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
prin minte și nici nu-l mai ascultam. La un moment dat însă, unul din bătrâni, cel care a murit... ― Profesorul Dragu. ― Exact. A început să vorbească despre prăpădul pe care l-au semănat boșii în '916 parfumând cu gaze tranșeele aliate. Asta mi-a dat ideea." Ar putea fi o chestie" mi-am zis, și l-am rugat pe Dascălu să ia măștile. ― Un moment! Ce înseamnă a început să vorbească? Așa, din senin, la ora 6 dimineața și-a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de pe Central Park West și, după ce i-am prezentat avantajele și dezavantajele diverselor tipuri de polițe disponibile, a început să își amintească de trecut. Mi-a spus că s-a născut la Berlin în 1916, crescut, după moartea tatălui în tranșeele Primului Război Mondial, de mama sa, actriță, ca singurul copil al unei mame de o independență feroce și uneori zgomotoasă, care nu a dat niciodată semn că ar fi vrut să se recăsătorească. Dacă nu îi interpretez eu excesiv comentariile, cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Nici nu mi-am dat seama până acum, dar mi-a lipsit. Mi-a lipsit mult. — Tu crezi că glumesc, am zis, dar să știi că vorbesc serios. Din giuvaierele înțelepciunii mele. Câteva ponturi după o viață de rânit în tranșeele experienței. Șarlatanii și potlogarii conduc lumea. Pungașii stăpânesc. Și știi de ce? — Spune-mi, maestre. Sunt numai urechi. Pentru că sunt mai flămânzi decât noi. Pentru că știu ce vor. Pentru că ei cred mai mult în viață decât credem noi. Poate tu, Socrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
după ce i-a șoptit ceva nedeslușit soției, s-a ridicat calm, a ieșit fără grabă din compartiment, s-a dus chiar lângă Bidaru, a scos capul pe fereastră, s-a uitat cu mare atenție în aceeași direcție ca și cum ar privi tranșeele unui inamic imaginar și, cu o alură de om îngrijorat, s-a întors. Cei din compartiment îi urmăreau mișcările în așteptarea verdictului final. Da, confirmă el dând afirmativ din cap, cred că tânărul are dreptate! Acuși va veni și la
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fie spus, la liceu Bidaru a luat notă maximă la chimie, când a reprodus fără a schimba nici un singur cuvânt din cele auzite de la învățător despre gazul acela galben-verzui, cu miros iritant, înecăcios, cu gust acrișor, care se răspândea deasupra tranșeelor producând tuse, vărsări de sânge și moarte. Tot de la el aflase despre fabrica de țigarete făcute cu mâna de locuitorii de origine turcă de pe insula Ada-Kaleh, cum a fost invitat de aceștia să tragă din narghilea și să guste din
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
hotarul dintre cele două gospodării. În realitate, numele lui adevărat, scris în certificatul de naștere, e Costică Chelaru. Rudele, vecinii, prietenii colegii îl știau de Ticu, Ticu Chelaru. Acesta, după aproximativ șapte ani: trei de armată și vreo patru în tranșee, executați aproape fără întrerupere, s-a întors spre sfârșitul războiului dintr-un spital militar. Era în anul 1945, chiar în dimineața primei zile de Paști, la numai câteva ore după ce cu mic cu mare s-au întors de la slujba de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ani împliniți. După atâta suferință bucuria mult așteptată a regăsirii cu familia și cu cei dragi s-a evaporat precum eterul. Logodnica, de care se despărțise când avea aproape douăzeci de ani, pe care o visa ziua și noaptea în tranșee și care i-a dat tăria să îndure orice, aproape că nu mai exista acum la întoarcere, când el împlinise deja douăzeci și șapte de ani. Biata fată, tot așteptându-l, s-a îmbolnăvit grav de plămâni. L-a întâmpinat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
vechi. Un caraghios, o arătare rară, de râsul lumii, ar fi acum un copil cu asemenea bazaconii legate de picioare, însă în timpul războiului, când copiii erau numai în grija mamelor, deoarece bărbații lor își petreceau toate cele patru anotimpuri în tranșee, cine se mai gândea la schiuri adevărate? Plăcerea de a practica acest sport în vacanțe, pe dealurile din împrejurimile orașului, iar mai târziu chiar pe pârtiile unor stațiuni de munte, a avut-o încă mult timp. Cu schiuri împrumutate de la
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
bronz sistem francez și materiale de asediu. Noi, față de superioritatea lor... trebuia să mai înfruntăm în atac și ploaia și terenul alunecos cu suișul în piept. Aveam, însă, în suflet o dorință de nestăvilit de a-i înfrânge. Stăteam în tranșee, sub ploaia cotropitoare ș‟așteptam... așteptam cu ochii țintă spre inamic... Spre ziuă furtuna se mai potoli, dar ploaia continua să potopească!... zise el și se opri pentru o clipă. Pădurarul mai aprinse o țigară, pe care o răsucise povestind
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nu mai contenea..., continuă Anton povestire, abia spre dimineață a stat. Întunericul s-a mai destrămat și dimineața s-a încruntat vânătă dintre nori. Era luni, în 30 august... a doua zi după Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul. Chirciți în tranșee, așteptam cu sufletul la gură semnalul... Ș‟odată, ca un trăsnet, răsună semnalul de atac. În aceeași clipă, au izbucnit tunurile din spate, din stânga și din dreapta... Tunurile băteau de se zguduia pământul... Am făcut cruce și ne-am închinat Sf.
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]