1,736 matches
-
2.1.6. Necondiționatul, cunoștința aparentă și precomprehensiunea non-judicativului / 185 3.2.1.7. Schița dictaturii judicativului la Kant / 194 3.2.2. Reducție și deducție; constituirea cunoștinței / 197 3.2.2.1. Introducere / 197 3.2.2.2. Analitica transcendentală ca organon al constituirii cunoștinței veritabile; semnificația ei judicativă ca topos al constituirii fenomenale (a fenomenului și a cunoștinței veritabile) / 198 3.2.2.3. Topică transcendentală vs. amfibolie transcendentală / 208 3.2.2.4. Timpul ca termen mediu al
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cunoștinței / 197 3.2.2.1. Introducere / 197 3.2.2.2. Analitica transcendentală ca organon al constituirii cunoștinței veritabile; semnificația ei judicativă ca topos al constituirii fenomenale (a fenomenului și a cunoștinței veritabile) / 198 3.2.2.3. Topică transcendentală vs. amfibolie transcendentală / 208 3.2.2.4. Timpul ca termen mediu al tuturor judecăților sintetice a priori; "reducția transcendentală" la timp; funcțiile judicative ale "absenței" timpului în constituirea fenomenală sensibilă și schematic- imaginativă / 210 3.2.2.5. Timpul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
2.2.1. Introducere / 197 3.2.2.2. Analitica transcendentală ca organon al constituirii cunoștinței veritabile; semnificația ei judicativă ca topos al constituirii fenomenale (a fenomenului și a cunoștinței veritabile) / 198 3.2.2.3. Topică transcendentală vs. amfibolie transcendentală / 208 3.2.2.4. Timpul ca termen mediu al tuturor judecăților sintetice a priori; "reducția transcendentală" la timp; funcțiile judicative ale "absenței" timpului în constituirea fenomenală sensibilă și schematic- imaginativă / 210 3.2.2.5. Timpul și necondiționatul; sensul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
semnificația ei judicativă ca topos al constituirii fenomenale (a fenomenului și a cunoștinței veritabile) / 198 3.2.2.3. Topică transcendentală vs. amfibolie transcendentală / 208 3.2.2.4. Timpul ca termen mediu al tuturor judecăților sintetice a priori; "reducția transcendentală" la timp; funcțiile judicative ale "absenței" timpului în constituirea fenomenală sensibilă și schematic- imaginativă / 210 3.2.2.5. Timpul și necondiționatul; sensul judicativ-constitutiv al dialecticii transcendentale / 215 3.2.2.6. Concluzie / 220 3.3. Analitica existențială ca meontologie
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
2.4. Timpul ca termen mediu al tuturor judecăților sintetice a priori; "reducția transcendentală" la timp; funcțiile judicative ale "absenței" timpului în constituirea fenomenală sensibilă și schematic- imaginativă / 210 3.2.2.5. Timpul și necondiționatul; sensul judicativ-constitutiv al dialecticii transcendentale / 215 3.2.2.6. Concluzie / 220 3.3. Analitica existențială ca meontologie dialectică la Heidegger / 221 3.3.1. Introducere / 221 3.3.2. Principiul analiticii existențiale și intenționalitatea fenomenologică a enunțului (judecății) / 225 3.3.2.1. Principiul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
astfel cunoașterii, recunoașterii, culturii, filosofiei etc. Raportat la timpul fenomenologic despre care vorbește Husserl, dat în două ipostaze, ca timp intern originar, curgere neoprită a actelor conștiinței, și ca timp obiectiv, adică șir de durate corespunzătoare obiectelor constituite de conștiința transcendentală, timpul judicativ reprezintă un fel de temporalitate originară, evidentă, constituită într-o corelativitate deplină cu judecata, așadar fără un aport al timpului subiectiv sau obiectiv în sens fenomenologic. Timpul judicativ pare a fi mai degrabă obiectiv, dar obiectivitatea sa ține
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Heidegger. Motivul cel mai puternic pentru această non-identitate este faptul că cele două reducții ce urmează a fi operate dar numai după o pregătire a condițiilor lor "descriptive" de posibilitate nu reduc, propriu-zis, ceva la altceva, acest altceva fiind "subiectivitatea transcendentală" sau un "element a priori" al acesteia, cogito-ul unei cogitații, "noema și noesa" unui act intențional etc. Reducțiile readuc faptele gândirii, rostirii și făptuirii, "formate" judicativ, la unitatea lor originară logos-ul formal ca timp, întâi, apoi logos-ul ca
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aporetica mai veche a filosofiei și, totodată, suspendând evidența de "obiectivitate" a obiectului, ca și cum aceasta, acceptată, totuși, la un moment dat, ar fi problematică, dar admițând ca fiind dată și, desigur, ocolită de întrebare, gândirea (conștiința) însăși. De unde, așadar, puterea "transcendentală" față de ceva ce devine, tocmai prin intervenția acestei puteri, "obiect"? Și în funcție de această problemă se structurează fel de fel de întrebări care dau seamă de anumite intenții de tematizare filosofică. Dar nuanța ontologică a acestei probleme pare a fi fermă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
perspective de tema categoriilor, acestea sunt întotdeauna privite, dacă se ia în seamă dimensiunea lor logică, numai ca elemente ale unei "enunțări"; cum se întâmplă, de altfel, și la Kant, unde categoriile (ca forme a priori ale intelectului) sunt "deduse transcendental" din apercepția originară "eu gândesc" și în aplicarea lor la un material sensibil, dar ca funcții în judecată. Am putea spune că sub aspect logic, categoriile au semnificație numai dacă participă la forma de gândire și de exprimare "propoziție" sau
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ideea despre "formele a priori" ale facultății de cunoaștere. Fără forma intelectului numită de Kant "judecată", categoria nu poate face trecerea de la senzații la "obiect". E drept, tocmai categoria este cea care "obiectualizează" senzațiile (prin intermedierea schemelor temporale ale imaginației transcendentale), însă numai în funcțiunea sa judicativă (ca funcție în judecată). Trecerea gândirii (în mod reprezentațional sau noetic) către lucruri, în vederea "sintezei" onticului cu lingvisticul, este, așadar, problematică. Căci onticul pare a fi de la bun început un fel de sinteză între
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
întocmai: simplele date senzoriale devin indicii pentru un "obiect", constituit ca atare de noțiune, în context judicativ. Sau putem socoti valabil scenariul kantian al constituirii cunoștințelor prin contribuția formelor a priori ale facultății de cunoaștere, de fapt, a apercepției originar transcendentale, a categoriilor "aplicabile" la "obiecte" prin schemele temporale ale imaginației; sau scenariul fenomenologic al "umplerii intuitive, al "sintezei" și al "ideației" (Heidegger, după Husserl), desprinzând din toate acestea ceea ce ar corespunde unui "lucru" anume și unui "nume" determinat. Dar ne
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acesta logic, filosofic, științific sau ideologic. Pe de altă parte, ele sunt socotite, îndeobște, discipline logice, din unele motive arătate în subcapitole anterioare, dar și fiindcă sunt prezente în structura logicii clasice de tip aristotelic sau în cea a logicii transcendentale de origine kantiană. Din această ultimă perspectivă, trebuie să admitem că logica are o legătură necesară cu filosofia, fiindcă îi oferă acesteia condițiile formale de constituire a discursului: reguli de exprimare și utilizare a presupozițiilor, de punere în anumite raporturi
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
timpului. De aceea, atunci când timpul nu va mai avea puterea de a semnifica de fapt, de a timporiza -, de a-și impune sensul, aplicația își va restrânge ea însăși spațiul, așa cum se va întâmpla, de exemplu, în discuția despre dialectica transcendentală kantiană, în orizontul căreia timpul își pierde funcția constitutivă, iar reducția pe care o îngăduie o asemenea situație nu mai este cea propriu-zis judicativă, ci aceea non-judicativă. E drept, și aceasta din urmă poate avea ca "obiect" al său aceeași
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
capătă semnificație din cercetarea în spațiul topicii (dialecticii) este faptul că regulile privind temeiurile oricărei științe (desigur, și ale filosofiei) sunt constitutive discursului, așadar că ele nu sunt doar regulative. Ele devin elemente formale, totodată "temeinice" (cumva, a priori, apoi "transcendentale", în înțeles kantian), ale rostirii filosofice. Am folosit termenii "dialectică" și "topică", în acest context, ca și cum ar fi sinonimi; așa vor fi folosiți și mai departe, acest mod fiind cel mai acceptabil, potrivit lui Aristotel și comentatorilor lucrărilor sale de logică
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
principiile.97 Dar nu este cazul să luăm în sensul cel mai tare această "pretenție"; este vorba, mai degrabă, despre o dovadă suplimentară privind unitatea logicii-organon, așadar, o probă pentru competența aplicativă sau constitutivă a dictaturii judicativului. 3.2. Analitică transcendentală și dialectică transcendentală la Kant 3.2.1. Ipostaza kantiană a dictaturii judicativului 3.2.1.1. Introducere Regăsim cele două modele ale rostirii filosofice (scenarii de construcție a discursul filosofic, discipline logice, cum au fost numite anterior) proprii ditaturii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu este cazul să luăm în sensul cel mai tare această "pretenție"; este vorba, mai degrabă, despre o dovadă suplimentară privind unitatea logicii-organon, așadar, o probă pentru competența aplicativă sau constitutivă a dictaturii judicativului. 3.2. Analitică transcendentală și dialectică transcendentală la Kant 3.2.1. Ipostaza kantiană a dictaturii judicativului 3.2.1.1. Introducere Regăsim cele două modele ale rostirii filosofice (scenarii de construcție a discursul filosofic, discipline logice, cum au fost numite anterior) proprii ditaturii judicativului analitica și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cum spune Kant) sunt forțate. Dar poate fi vorba despre o schimbare radicală, în așa fel încât analitica și dialectica să funcționeze altfel decât ca un veritabil canon sau chiar ca un organon al gândirii corecte?98 În sistemul "Logicii transcendentale" (din proiectul criticii rațiunii pure), analitica transcendentală "expune elementele cunoștinței pure ale intelectului și principiile, fără care nici un obiect nu poate fi gândit"; iar dialectica transcendentală este "o critică a intelectului și rațiunii cu privire la folosirea ei hiperfizică".99 Dar obiectul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fi vorba despre o schimbare radicală, în așa fel încât analitica și dialectica să funcționeze altfel decât ca un veritabil canon sau chiar ca un organon al gândirii corecte?98 În sistemul "Logicii transcendentale" (din proiectul criticii rațiunii pure), analitica transcendentală "expune elementele cunoștinței pure ale intelectului și principiile, fără care nici un obiect nu poate fi gândit"; iar dialectica transcendentală este "o critică a intelectului și rațiunii cu privire la folosirea ei hiperfizică".99 Dar obiectul gândit după regulile de corectitudine ale intelectului
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
veritabil canon sau chiar ca un organon al gândirii corecte?98 În sistemul "Logicii transcendentale" (din proiectul criticii rațiunii pure), analitica transcendentală "expune elementele cunoștinței pure ale intelectului și principiile, fără care nici un obiect nu poate fi gândit"; iar dialectica transcendentală este "o critică a intelectului și rațiunii cu privire la folosirea ei hiperfizică".99 Dar obiectul gândit după regulile de corectitudine ale intelectului este obiectul cunoscut, adică fenomenul; iar obiectul rezultat printr-o gândire în care intelectul și rațiunea funcționează hiperfizic este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
știință, cât mai degrabă despre precizarea unor înțelesuri ale criticii kantiene care să ne îngăduie stabilirea relevanței judicative a analiticii și dialecticii "critice", raportat la principalele acte ale gândirii, rostirii și făptuirii. 3.2.1.2. Logică generală și logică transcendentală Dat fiind faptul că logica transcendentală concepută de Kant are aceeași structură ca logica generală (logica clasică de origine aristotelică) este firesc să deschidem, încă de acum, problema raportului dintre cele două. De altfel, Kant însuși se referă la aceasta
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unor înțelesuri ale criticii kantiene care să ne îngăduie stabilirea relevanței judicative a analiticii și dialecticii "critice", raportat la principalele acte ale gândirii, rostirii și făptuirii. 3.2.1.2. Logică generală și logică transcendentală Dat fiind faptul că logica transcendentală concepută de Kant are aceeași structură ca logica generală (logica clasică de origine aristotelică) este firesc să deschidem, încă de acum, problema raportului dintre cele două. De altfel, Kant însuși se referă la aceasta, insistând asupra diferențelor dintre logica generală
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aceeași structură ca logica generală (logica clasică de origine aristotelică) este firesc să deschidem, încă de acum, problema raportului dintre cele două. De altfel, Kant însuși se referă la aceasta, insistând asupra diferențelor dintre logica generală, strict formală, și logica transcendentală propusă de el, precum și asupra noutății acesteia din urmă; evident, și asupra pretențiilor exagerate ale logicii generale în privința constituirii cunoștinței veritabile, adică asupra pericolului ca aceasta să fie socotită în continuare drept organon al folosirii nelimitate a intelectului, în absența
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pretențiilor exagerate ale logicii generale în privința constituirii cunoștinței veritabile, adică asupra pericolului ca aceasta să fie socotită în continuare drept organon al folosirii nelimitate a intelectului, în absența oricărei condiționări empirice. La o primă vedere este clară apropierea dintre logica transcendentală, la al cărei proiect lucrează filosoful german în Critica rațiunii pure, și logica generală, alcătuite fiind amândouă din analitică și dialectică. Pornind de aici, separația dintre aceste două "logici" socotite și corpusuri normative care vizează orice constituire "logică" se face
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
logici se află, până la urmă, într-o diferență radicală: logica generală are un rol de ordonare a unor elemente "logice" în structuri mai mult sau mai puțin complexe, fără a interveni în vreun fel în constituirea acestor elemente; dimpotrivă, logica transcendentală are tocmai acest rol de constituire a tuturor elementelor care structurează cunoașterea și gândirea. Logica generală este o "analitică" și doar atât poate fi ea în mod legitim dacă se limitează la statutul de "canon de judecare", de colecție de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
logica generală, în alcătuirea sa ca analitică și dialectică, le pune în evidență, legitimându-le, nu se mai regăsesc în această imagine kantiană a logicii generale decât cu sensul lipsei de legitimitate. Unde se află, raportat la această imagine, logica transcendentală pe care o proiectează filosoful german? Ea apare în fapt ca o "critică", prin care sunt dezvăluite limitele intelectului și ale rațiunii ca facultăți de cunoaștere, așadar ca orizonturi ale elementelor constitutive ale cunoștinței veritabile, în care acestea pot fi
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]