5,746 matches
-
să suprimăm procesul de crearea principiilor de interpretare (o perspectivă „diacronică”), vom face apel la teoriile constructiviste (de tipul interacționalismului simbolic sau altele). Interpretarea diferă de la o epocă la alta, generând un mod specific de raportare la lume prin cultură. „Transcrierea” realității (din afara noastră) prin procese de interpretare presupune a da nume fenomenelor, a le „decupa” și conștientiza ca „ceva pentru noi”. Cât timp, de exemplu, oamenii nu aveau cuvinte pentru a desemna o organizație, o instituție, o Întreprindere, nu puteau
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
contravenție, sancționată cu amendă (de la 40.000 la 80.000). Această faptă contravențională, are în lege următoarea reglementare: "e) neprezentarea certificatelor de stare civilă sau a extraselor eliberate de autoritatea străină ofițerului de stare civilă de la locul de domiciliu, pentru transcriere în registrele de stare civilă română în termenul prevăzut la art. 43, alin.2". Atribuțiile de stare civilă pot fi delegate de către șefii misiunilor diplomatice și ale oficiilor consulare de carieră ale României unuia dintre funcționarii consulari. Procurarea și eliberarea
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
optează la care dintre aceste autorități vor fi înregistrate actele și faptele juridice ale românilor într-o altă țară15. Dispozițiile art.61-64 din Metodologie se coroborează cu prevederile articolelor la care ne-am referit din Legea nr.119/1996, iar transcrierea actelor de stare civilă ale românilor întocmite de autoritatea administrativă străină, în mod obligatoriu, se va face în Registrele de stare civilă române, pentru a avea putere doveditoare în România. III.4. Proceduri legale pentru stabilirea stării civile a persoanei
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
42 din lege). Pentru a avea forță probantă în România, aceste acte de stare civilă întocmite în străinătate se transcriu în Registrele de stare civilă române, cu aprobarea Ministerului de Interne. Solicitantul trebuie să ceară autorității administrative de la domiciliul său, transcrierea în termen de 6 luni de la data întoarcerii în țară. III.8. Rolul instanțelor judecătorești în stabilirea corectă a stării civile a persoanei Sunt numeroase atribuțiile instanțelor judecătorești în probleme aparținând dreptului familiei și, implicit, ale stării civile a persoanei
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
regăsesc pe teritoriul altor state, pot solicita întocmirea actelor de stare civilă la autoritatea administrației publice locale în a cărei rază administrativ teritorială au domiciliul, pe baza extrasului de pe actul de stare civilă ce se găsește în păstrarea Arhivelor statului. Transcrierea acestor extrase în registrele de stare civilă se va face cu aprobarea Ministerului de Interne." 16 În practica instanței supreme s-a admis că ne aflăm într-un caz de rectificare a actului de naștere al copilului atunci când acesta, născut
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
civ. dispune: "Hotărârea prin care se pronunță divorțul nu se va motiva dacă ambele părți solicită instanței aceasta". 81 Vezi și Constantin Crișu, Ordonanța președințială, Edit. Argessis, Curtea de Argeș, 1997, p.142-145. 82 În legislația actuală nu mai este cerută formalitatea transcrierii hotărârii de divorț pentru ca aceasta să producă efectele legale. 83 În art.44 lit.c din Legea nr.119/1996 privitoare la actele de stare civilă sunt prezentate mențiunile pe actul căsătoriei în următoarele situații: căsătorie, desfacerea, încetarea sau anularea
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
nu a încetat niciodată să-i ofere lui Boccaccio încurajări, sprijin și ospitalitate. De câteva ori, Boccaccio l-a vizitat pe Petrarca și fiecare din aceste întruniri a produs un schimb de idei și o colaborare fructuoasă în descoperirea și transcrierea textelor.” 7 și Boccaccio și Chaucer s-au aplecat, cu răbdare și pasiune, asupra unor opere antice sau medievale pe care le-au tradus. Lui Chaucer îi revine meritul de a fi tălmăcit în engleză Romanul Trandafirului, dar și opera
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
privirea În adâncime a problemelor, dar poate lăsa loc și pentru prejudecăți. Datele obținute trebuie să constituie punctul de plecare pentru colectarea sistematica a datelor, care comportă: discuții libere, structurate; chestionare; analiza documentelor; liste de control; scări de notare; analiza transcrierilor. Evaluarea didactică se face luându-se În considerare șapte componente ale acesteia, pe baza cărora se poate stabili cu suficientă precizie calitatea competențelor de predare ale unui cadru didactic universitar: 1. Pregătirea și organizarea cursurilor. Această abilitate se exprimă, În
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
organizării noastre psihice, integrarea ei pe cele trei segmente ale orizontului temporal - trecut, prezent, viitor. Metoda (din grecescul methodos - drum, cale de urmat) desemnează o serie de demersuri sau reguli pe care le adoptam În vederea atingeri unui scop. Modelul reprezintă transcrierea matematică a unor ipoteze simplificate despre starea sau evoluția unui fenomen sub influența anumitor variabile. Modelul determinist este modelul care nu conține variabile aleatoare și care determină cert starea sau evoluția fenomenului. Modelul statistic (stohastic) este modelul În care intervin
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
capăt propria logică: sinucigându-se, scriitorul nu dă un sens realității de care se desparte tocmai În numele lipsei de sens a acesteia. El operează o simplă modificare În domeniul statisticii, fără a reuși să facă din ea altceva decât este: transcrierea oarbă a unei tendințe - mai degrabă marginală -, irațională și tragică, a spiritului uman incapabil să-și mai găsească o motivare a existenței, Înstrăinat de propriile determinații psihologice și fiziologice. S-a scris enorm despre ultimele cuvinte ale oamenilor celebri aflați
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
real și ce excrescență resentimentară În acest du-te-vino bezmetic? Până În ce punct furiile, furiile verbioase ale lui Drieu corespund unei realități obiective? E clar că nici un răspuns nu poate fi mulțumitor. Pentru că, asemeni propozițiilor scriitorului, realitatea e o proiecție suspectă, transcrierea unor senzații Încâlcite, lipsite de sens. Ori chiar a dedublării pe care autorul și-a asumat-o cu imperturbabilă seninătate. Și totuși, există un element care ne obligă să privim fiecare cuvânt al lui Pierre Drieu la Rochelle cu multă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ce-l Înconjoară nu-l mai poate impresiona. Totul e parte dintr-un scenariu pe care-l cunoaște Încă din copilărie. Se Îndreaptă spre moarte cu un fel de resemnare Întristată. Tot ce va mai face pe parcurs e doar transcrierea mecanică, lipsită de patetism a unei predestinări. Chiar dacă visează, pentru o clipă, să joace rolul de mediator Între Franța și Germania, nu e decât un gând trecător. Gândurile constante Îl duc În altă direcție, spre moarte, spre moartea ce avea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
disperată de a depăși și de a anihila atât valorile burgheziei, cât și pe cele ale proletariatului. Elitismul său e unul de extracție mitologică, Întrupat În silueta hieratică a unui cavaler nordic pierdut În cețurile septentrionale. „Nebunia” lui Drieu e transcrierea greșită a unor idealuri preluate pe cale livrescă. Om de cabinet, În fond, el fantasmează dramatic, apelând la memoria culturală a unui individ pentru care descoperirea teutonismului a echivalat cu o veritabilă găsire a Graalului. Căderea În jargonul naționalist și În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
toate stemele fuseseră decupate din steagurile revoluționarilor, Înseamnă că acest lucru s-a produs la un ordin („sub o directivă”)! Or, semnificația „decupării” cu pricina se află În cu totul altă direcție. Dar intimitatea, apropierea de Întâmplări și imediata lor transcriere În jurnal opacizează tocmai nivelul simbolic al gesturilor. Ea refuză, cum s-a văzut, exterioritatea, dar, În același timp, este incapabilă să pătrundă prea adânc În inima lucrurilor. Afecte, trăiri Or, intimitatea este tocmai această aproximare: inima lucrurilor... Adică un
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
strict controlată de arhitectura interioară a edificiului ce se construiește pe măsura derulării scenariului confesiv. N-a scăpat, de altfel, nici unuia dintre analiștii domeniului coté-ul sexual al oricărei activități intimiste. Complicitățile, rețeaua de mici și trainice secrete, tensiunile rezolvate prin transcrierea În caietul de Însemnări zilnice (echivalent parodic al canapelei psihanalitice!), toate acestea alcătuiesc premisele unei tensiuni În care se Întrevede refularea sexuală. Intimitatea se leagă, de altfel, de dorință și de (ne)Împlinirile ei. Nu există, așadar, jurnale ale „fericirii
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de destructurare. Raportările la un posibil protocol al constituirii materiei prime textuale nu sunt În nici un fel relevante. Intimul poate fi atât consecința unei Încercări constante și conștiente a autorului de a (se) dezvălui, cât și efectele secundare ale unei transcrieri evenimențiale cu substrat strict contabilicesc. Deformări Între prima modalitate și cea de-a doua se poate discerne o diferență de tensiune emoțională. Dacă În cazul dintâi patetismul, coloratura emoțională, subiectivitatea conștientă (dar creatoare) sunt mai ușor de descoperit, În cea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
confesează intră automat În regimul precar al indeterminării spațio-temporale: el abolește o realitate preexistentă pentru a-i contrapune una pe cale să se ivească. Dezvăluirea corpului „Dezordinea”, „mișcarea browniană” a jurnalului, aleatorismul absolut (În fapt, un aleatorism... obiectiv: el e doar transcrierea dinspre realitate spre ficțiune a unui șir de secvențe ce se impun subiectivității autorului, ignorându-i-se capacitatea de intervenție În evoluția lor), indeterminarea sunt simple forme fără fond: ele pot Însă Îngreuna găsirea unei definiții convenabile a intimității ca
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
sciences du langage, Éditions du Seuil, Paris, 1972, p. 427. (25) Eric Marty, Op. cit, p. 159. (26) Ibidem. (27) Ibidem, p. 160. (28) Ibidem, p. 161. Imaginile eului: Arta (auto)portretuluitc "Imaginile eului \: Arta (auto)portretului" Desenul din covor Transcriere sistematică a Întâmplărilor și gândurilor unui autor, jurnalul intim este o grafie a minții. Portret involuntar, el recompune din fragmente chipul ignorat al celui care scrie. Acuta subiectivitate a autorului de jurnale se vede contrariată de obiectivitatea involuntară, când nu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a encore le symbolique”. (21) Michel Beaujour, op. cit., p. 341. Retorica ficțiunii și a realitățiitc "Retorica ficțiunii și a realitĂȚii" Contururi și forme La o analiză superficială, jurnalul intim se relevă drept un gen subaltern. El pare o simplă, directă transcriere a realității de care se lasă modelat și dirijat. Metamorfozându-se, În actul scrierii, Într-o realitate de gen secund, el nu numai că dobândește un contur, o formă și un mod de existență, dar Începe să prindă ființă tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
deplin convingător În acest sens. Chestiunea femeii-scriitor acoperă, fatalmente, un spațiu al intimității, chiar dacă unul marginal. Iar În ce privește autobiografia, ea este arareori altceva decât un jurnal intim deghizat. Amprenta Frankenstein „Monstruozitatea eului”, admirabil analizată de către Barbara Johnson 18, este, desigur, transcrierea În oglindă a unei caracteristici a realității. Obligat să intre În patul procustian al fragmentarismului confesiunii cotidiene, eul scriitorului e constrâns să se replieze asupră-și, până la insuportabil. E o contractare Înșelătoare. Fragmentarismul vieții de zi cu zi se dovedește
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
mărturisirii ca formă de cunoaștere 4. Însă oricare ar fi circuitul confesiunii (dinspre mărturisire Înspre viață sau dinspre viață spre mărturisire), ea dobândește o funcție ethopoietică 5: o modalitate, un operator al transformării adevărului În ethos. Desigur, prin adevăr Înțelegem transcrierea veridică a realului: aflându-ne În câmpul de acțiune al mecanismelor de creație literară, semnificațiile nu se restrâng neapărat la zona eticului. Larg răspânditele hypòmnemata nu diferă, din punct de vedere tehnic, de modernele jurnale intime. Existența și utilitatea lor
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Între caracterul de memorie materială 6 și de Îndreptar etic, dar Înglobându-le pe amândouă, ele fac pasul decisiv spre subiectivizarea discursului. Funcția lor rămâne, Însă, una esențial exterioară: ele nu pătrund În zona de nespus-ului, mulțumindu-se cu transcrierea unor evidențe. De altfel, această primă variantă a omului biografic nu admite secretul, introvertirea, intimitatea; exercițiul democrației și al agorei nu Îngăduie individului uman nimic doar pentru sine7. Viața celuilalt și viața proprie nu diferă. Imparțialitatea ochiului care le privește
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
omului biografic nu admite secretul, introvertirea, intimitatea; exercițiul democrației și al agorei nu Îngăduie individului uman nimic doar pentru sine7. Viața celuilalt și viața proprie nu diferă. Imparțialitatea ochiului care le privește e desăvârșită. Relația dintre viață și adevăr, ca transcriere, apare și la Xenofon: aflat, la moartea lui Socrate, În Corint, el compune un șir de note, numite Apomnemoneumata, care vor să redea imaginea evenimentului printr-o descriere exactă. Tot apomnemoneumata Își numeau apologeții creștini din secolul al II-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Capriciul devansează interesul pentru soliditate și profunzime, fragmentarismul se substituie clasicei ordonări de cuvinte. E vorba, firește, de o revanșă psihologică: scriitorul lucrează În direcția propriei sensibilități. Un roman poate fi o construcție mentală. Jurnalul intim - doar una trăită. O transcriere a vieții, o retrăire a ei. Prin studiu, prin meditație. Urechea internă a scriitorului Îi dictează un alt ritm: un lucru spus e deja un lucru trăit. Amânarea, intervalul dintre trăire și transcriere, nu intră Între aceste constante, pentru că bătălia
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
mentală. Jurnalul intim - doar una trăită. O transcriere a vieții, o retrăire a ei. Prin studiu, prin meditație. Urechea internă a scriitorului Îi dictează un alt ritm: un lucru spus e deja un lucru trăit. Amânarea, intervalul dintre trăire și transcriere, nu intră Între aceste constante, pentru că bătălia autorului de jurnale se dă și cu timpul: un timp al trăirii aproape confundat cu cel al scrierii. Testament fără destinatar În contrabalans, Încorsetat Între obligațiile scrierii zilnice, autorul dispune de un spațiu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]