1,351 matches
-
de imagini reprezentative pentru spațiul comunist. Poemul poate fi interpretat oricum, atâta timp cât nu se îndepărtează de context: cu iz de propagandă anti-ceaușistă, cu iz de strigăt de ajutor, de salvare. Disperarea, subliniată alegoric printr-o varietate lexicală, cu predominarea substantivelor, transpare și din coliziunea pe care structurile nominale o realizează, alăturându-se. Dinamismul substantivelor, care nu devin neapărat metafore, conduce, totuși, către crearea de imagini plasticizante, care au rolul de a institui percepții intensificate. Este imaginea unei lumi, în cuvinte, în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
nivel de receptare, însă ceea ce se petrece pe scena Sălii Studio depășește acest prag al simplității. Am considerat întotdeauna că un spectacol reușit, este unul pentru care conflictul sau personajele rămîn mult în urmă după ce a căzut cortina, iar mesajul transpare dincolo de ele, un mesaj universal. Așa se întîmplă în teatrul celor vechi, la un Shakespeare sau la un Cehov. Dincolo de Hamlet este ironia sau o lume bufonadă pe care o recunoști în orice alt timp istoric; dincolo de Vanea este depersonalizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
un mod de orientare a atenției (ce-l pe care-l manifest în carte) ce i-ar putea fi util. Un titlul ce trage de mânecă cititorul, fiind totodată o formă de rostire a intenționalității oricărei cărți. În aceste rânduri transpar diferitele preocupări intelectuale din perioada în care au fost scrise. Este mai curând un jurnal al minții, notându-mi evenimentele ei, decât al persoanei. Goana după sine presupune o continuă smulgere din șabloanele existențiale, din locurile comune de care este
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
tentație amăgitoare”, care ignoră faptul că omul are limite, se confruntă cu situații Închise, dincolo de care nu mai poate Înainta. Orice formă a libertății stă sub semnul complexului lui Icar, al tentației necunoscutului, al dorinței de a risca din care transpare o formă de autodepășire. Din acest motiv, modalitatea de utilizare a libertății se impune În funcție de circumstanțe. „Cât pot fi de liber?” și mai ales, „Cum trebuie să mă port când sunt liber?”. Acestea sunt Întrebări care emerg din conștiința morală
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
instituțională care nu se vede cu ochiul liber: abuzurile pe care copiii mai mari le fac asupra celor mai mici, abuzurilor deținuților „mai puternici” sau „mai vechi” exercitate asupra celor „mai slabi”. Toate aceste situații există, dar la suprafață nu transpare nimic. Doar atunci când se petrec accidente, se descoperă acest tip de reglementări informale. Invizibilitatea relativă a violenței instituționale apare atunci când angajații sunt perfect convinși că au acționat în beneficiul clientului, că și-au făcut datoria cum au putut mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
și poartă cu resemnare condiția (a se vedea, din acest punct de vedere, alterii textuali predilecți, precum insul cu o lingură de aluminiu sau cel cu haine de arlechin și buzunarele pline de pietre). În fiecare detaliere a acestei condiții transpare însă incongruența de profunzime a identității poetice cu alteritatea obiectuală și ontologică în care viețuiește și de care, nu de puține ori, este asediat. Sfârșește, prin urmare, a și-o converti într-o veritabilă poveste a maturizării (în sens biografic
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sunt transparente în special replicile cu adresă bacoviană, stănesciană sau soresciană. Șerban Axinte dovedește însă, în volumul de față, că mai ales polifonia stilistică postmodernă nu îi e străină. În această din urmă trăsătură, ca și în conștiința artificiului care transpare în multe pagini din Lumea ți-a ieșit așa cum ai vrut, rezidă semnele unei gândiri artistice suficient de mature pentru a se situa în text și simultan în afara lui. Poetul ieșean dă senzația că scrie în maniera și totodată că
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
preocuparea pentru controlul rațiunii asupra afectului: o parte din mine trăiește/ (mai exact, secretă bucuria,/ angoasa, ura),/ cealaltă veghează, măsoară,/ cântărește semnificația / aurul, rebutul" (între). Orice detracare în sensul supralicitării angoasei ori sentimentalismului fad, orice diluție expresivă este exclusă. Suferința transpare, însă, chiar și din interstițiile descriptive, acolo unde poeta plasează noduri întunecat expresioniste: "în grădina spitalului, verde,/ caii pasc liniștiți/ printre gutui.// lucerna le înfășoară/ gleznele tremurânde,/ soarele îi orbește...// ah, fioroasă melancolie,/ cu ziduri de cărămidă./ înăuntrul tău/ țipătul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
între culturi (Zidul lui Hadrian), fie între generații (Zidul veteranilor), fie între regiuni (Zidul parizian). Cel mai adesea însă, poetul pare preocupat să corporalizeze distanța între sine și o lume nedreaptă, incapabile a înțelege miza strădaniilor sale artistice. Miză care transpare, bunăoară, din crezul poetic pe deplin elocvent ce dă și titlul volumului Aveți nevoie de mine (Editura 24: ORE, Iași, 2012): " avem nevoie de șoaptă/ avem nevoie de cuvânt/ avem nevoie de strigăt/ și de cântec/ și de bucurie/ cum
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și astăzi conținutul lor testamentar/ mă paralizează./ dar mâine îți voi dărui/ câteva crenguțe de liliac alb,/ dragostea mea, erezie". În ordinea propriu-zis poetică (destul de indiferentă, în fond, la nodurile biografice din care au rezultat numeroase dintre Scrisorile de închiriat), transpare mai degrabă intenționalitatea de adâncime a retoricii discursive : aceea de a răsturna faptul semnificativ al unei existențe individuale în eveniment po(i)etic mântuitor. Acesta e, de fapt, adevăratul Semn din naștere al Liviei Iacob și hieroglifa ei lirică preeminentă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cel care poate, așezat pe un papirus de nori, să descifreze hieroglifele de esență sacră inscripționate "într-un cer imaginar", evită întâlnirea și confruntarea decisivă cu oricare dintre divinitățile duale, care să îi certifice scindarea. Tensiunea extremă a alterității interioare transpare însă din cele câteva confesiuni tulburătoare ale pluralității ontologice, resimțite romantic sau modernist, ca un har deturnat, uneori, în blestem. Ele nu sunt deloc străine de aspirația romantică a contopirii contrastelor în numele unui ideal al identității precum cel definit de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lipsei unor colaboratori de prestigiu, revista se distinge totuși prin amprenta inconfundabilă lăsată asupra ei de poetul George Bacovia. Acesta, împreună cu celălalt redactor, Gr. Tăbăcaru, i-a imprimat un caracter modern, definit de opțiunea limpede pentru estetica simbolistă. Asumarea acesteia transpare fără echivoc atât din câteva texte critice semnate de Gr. Tăbăcaru (articolele Asupra originii simbolismului și Despre Bacovia), cât și, mai ales, din literatura publicată de revistă. Se disting, înainte de toate, o seamă dintre poemele lui Bacovia însuși. Între altele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285486_a_286815]
-
totuși, nu au putut fi niciodată șterse complet din memoria mitică a individului, ci s-au perpetuat sub forma unei moșteniri tradiționale în subconștientul colectiv. Fie că o numim tradiție, fie că o numim "credințe și valori fundamentale", moștenirea tradițională transpare în cultura actuală sub forma unor tipare create recent, a căror misiune este să le înlocuiască pe cele vechi. În plus, chiar și obiceiurile și ritualurile zilnice, pe care le îndeplinim aproape mecanic, ar putea fi văzute ca simple reiterări
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
iar pentru cartea de față a fost studiată o mică parte a acestora. Însă pentru a dovedi că Biserica a fost persecutată, cât și faptul că a colaborat cu Securitatea, nu este nevoie să fie studiate toate dosarele. Acest lucru transpare dintr-un volum mic de cercetare. Este suficient să citești un dosar de urmărire informativă al unui preot pentru a vedea câți informatori din același mediu erau dirijați pe lângă titular și ofereau informații despre acesta. Carmen Chivu-Duță Introducere Articolul nr.
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
de pe urma lui nimeni nu i-a rămâne să-i facă grija comândărilor [...]. Iar pe femeia care n-a fost vrednică să nască, șerpii, balaurii și dracii or schingiui-o pe lumea cealaltă și i-or suge sângele din sfârcul țâțelor." Transpare din aceste rânduri importanța pe care o acordă naratorul popular ideii de a avea urmași, plus sancțiunile aplicate femeii care nu are copii. Cuplul împărătesc îmbătrânește fără a-și pierde credința că Dumnezeu va da curs rugăminților făcute. Conceperea petrecându
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Viziunea artistului nu se limitează la universul fizic și la universul psihoafectiv al ființei umane, ci cuprinde și lumi imaginare, reprezentări despre destinul creației și al artistului, sfera ideilor abstracte etc. Toate aceste reprezentări, formând viziunea artistică a unui scriitor, transpar din structurile de adâncime ale operei, din semnificațiile profunde care se dezvăluie treptat lectorului, având finalitate cognitivă și estetică în opera literară. Viziunea despre lume reprezintă o arie a viziunii artistice, denotând modul în care scriitorul percepe realitatea și o
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
sugerat că realitatea virtuală conduce la "o artificializare a muzeului", o denaturare a conținutului și formei exponatului 39. Și este tot atît de adevărat că tendința este cea de înlocuire a realului cu imaginarul într-o simulare, în final ceea ce transpare fiind un substitut al artefactelor și nicidecum un mijloc de comunicare obiectivă. Întrebarea care a fost pusă era legată de posiblitatea sau imposibilitatea mijloacelor multimedia de a reduce disonanța cognitivă, teorie studiată de Festinger (1957) și dezbătută de Piaget, într-
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
perspectivăa vieții ca artăscoate la iveală o serie de modalități lingvistice și literare prin care se constată arta de a trăi a autorului (în scrierile autobiografice) sau a personajelor sale (în celelalte scrieri). Din Fragment de autobiografie, Corespondență sau Articole, transpare originalul Creangă, cel ce a încheiat pactul autobiografic cu cititorul, dezvăluind identitatea autornaratorpersonaj(32, pp. 14-15). În Amintiri din copilărie, autoficțiune luată în mod greșit drept autobiografie de către mulți cititori, întâlnim o gamă variată de personaje care închipuie o lume
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
a coasei ori a secerii. Este doar mai negativă, în măsura în care nu evocă, la fel ca omologul ei simbolic, recolta. În plan psihologic, foarfecele simbolizează ruptura, separarea tragică, pornind de la tăierea cordonului ombilical. Instrument al castrării, îmbracă un aspect angoasant, ce transpare frecvent în fantasme ori coșmaruri. Cheie, broască, zăvor Cheia prezidează atât deschiderea, cât și închiderea. Totuși, în simbolistica generală și în vis, în special, evocă mai degrabă accesul decât piedica. A poseda cheile, înseamnă a avea șperaclul ce deschide porțile
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Dtr din 1Reg 12,26-33, templul din Betel era un tron, un piedestal diferit pentru același nevăzut Yhwh. d) Același lucru reiese destul de clar și din textele anterioare centralizării cultului la templul din Ierusalim: din Ex 23,14-16; 34,18-23 transpare o societate tipic agricolă din perspectiva datelor diferitelor sărbători și aniversări puse în relație cu secerișul sau alte forme de cules al recoltelor, primiții și altele, astfel că apare spontan întrebarea: până la ce punct Israel și Iuda au reelaborat, conștient
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
l'avoir. Eve était une Parisienne biblique" [Delord, p.4]. Văzute din această perspectivă, Nana și Sidonie Chèbe sunt Eve moderne 51 care doresc averile pe care nu le au, iar Renée Saccard și Sapho iubirile interzise. Mitul lui Narcis transpare în diferitele portrete ale Parizienelor prin admirația exclusivă pe care ea o are față de propria persoană: "elle se plaît à elle-même plus que tout" [Maupassant, Notre cœur, p.159]. Pariziana are un adevărat cult al propriei persoane. Ea se autocontempla
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
gazelles, avec des pieds și petits qu'ils ne devaient pas laisser de traces, lui paraissait être une espèce de symbole des vaines espérances" [Maupassant, Notre cœur, p.91]. Pariziana este mai mult ceea ce promite decât realitate, fapt prin care transpare cruzimea lipsei de speranță. Comparația cu pasărea sălbatică sugerează ideea de libertate, proprie naturii emancipate a Parizienei, gata oricând să-și ia zborul și să migreze: "frileuse dans son corsage garni de plumes, pareille aux oiseaux émigrants qui ne restent
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
se năzăresc în timpul plimbării prin pădurea Boulogne 141. Personajele din prim-planul românului La Curée Saccard, Renée și Maxime, puse în abis, "interpretează figuri mitologice" [Sarbu, 2004, p.118] ale scenariului incestului. Iubirea Parizienilor este înlocuită cu dorințe, în care transpare animalicul: "Maintenant un désir net, aigu, l'emplissait" [Zola, La Curée, p.64]. Este semnificativ faptul că doar sfinxul de marmură pare să înțeleagă dorințele ascunse ale lui Renée: "Et, au-dessus d'elle, le grand Sphinx de marbre noir riait
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
este inutil. Dinamică scenelor urmează ritmul: iluzie/deziluzie. Scenă primei apariții a Parizienei, mai ales în locurile publice, impresionează prin spectaculozitate. Pariziana mizează mult pe prima impresie, ea realizează natură crucială a acestei prime întâlniri. Avem câteva exemple, în care transpare dorința de a se face remarcată, chiar și într-un cadru oficial, cum ar fi cel al Consiliului de Stat304. Prin efectul de surpriză provocat, momentul apariției este decisiv 305. Publicul este sedus, victima a unei forțe iradiante. Prima apariție
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
preocuparea lor pentru lucruri superficiale. E.Roy-Reverzy [1998, p.107] chiar consideră că femeia este preocupată doar de detaliile sordide ale vietii cotidiene sau de împodobirea corpului pentru a masca vidul sau existențial. Această viziune masculină asupra modei și femeii transpare în Conseil à une Parisienne de Musset: "Je voudrais n'avoir de souci au monde Que mă taille ronde Mes chiffons chéris Et de pied en cap être la poupée La mieux équipée De Rome à Paris." Haină rezumă poziția
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]